Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 27/2010
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 1464/12.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații și MINISTERUL MEDIULUI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU -, având ca obiect
anulare act de control taxe și impozite- taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1464 din 12 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și în consecință s-a dispus anularea adresei nr. 2766/2009 a Administrației Finanțelor Publice Z și pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma de 16.108 lei reprezentând taxa de poluare, dobândă legală aferentă, calculată începând cu 12.12.2008 până la plata efectivă.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - MINISTERUL MEDIULUI.
S-au respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către chemata în garanție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut asupra excepțiilor:
Art. 1, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art.205 al.1 Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că pârâta a comunicat refuzul său la 22.01.2009, după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art.11 din Legea 554/2004, de 1 an de zile.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către chemate în garanție, este de subliniat că, din perspectiva prevederilor art.1 din OG50/2008 taxa de poluare se gestionează de către Administrația Fondului de Mediu, încât nu se poate susține că aceasta nu ar avea calitate procesuală pasivă, necesară fiind verificarea pe fond a cauzei.
În motivarea excepției sunt invocate prevederile art.3 din HG. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, susținându-se că în raport de acestea Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Având în vedere faptul că, acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art.28, 30, 90 din Tratatul Comunității Europene precum și prevederile art.2 lit. d" din HG.386/2007 în conformitate cu care: Ministerul Economiei și Finanțelor îndeplinește și funcția, de aplicare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul financiar, fiscal și economic", se constată că Ministerul Economiei și Finanțelor este legitimat procesual.
Excepția de inadmisibilitate s-a invocat de către chematul în garanție Ministerul Mediului - Administrația Fondului pentru Mediu. Argumentele pe care se întemeiază excepția se referă la faptul că, prin acțiune se face o critică de neconstituționalitate a OUG 50/2008, ori o astfel de critică, nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe a Guvernului".
Pe de altă parte, a susținut chematul în garanție. Nici o lege aflată în prezent în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești să se pronunțe asupra unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și tratatele internaționale. Aceste atribute revin exclusiv Parlamentului și, eventual Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația referitoare la taxa de primă înmatriculare contravine reglementărilor Uniunii Europene și să adopte decizii în consecință".
Susținerile referitoare la interdicția (imposibilitatea) instanțelor de judecată de a se pronunța asupra compatibilității dintre dreptul intern și cel comunitar, sunt reale cu precizarea că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare."
Prin urmare judecătorul național ori de câte ori constată că, prin legislația internă se încalcă legislația comunitară, va aplica direct legislația comunitară. Acesta este un principiu esențial al dreptului comunitar care, exclude cu desăvârșire argumentarea chematului în garanție, prin care acesta susține excepția de inadmisibilitate.
Prin chitanța seria - nr. - din 12.12.2008, reclamantul a achitat la Trezoreria municipiului Z suma de 16.108 lei cu titlu de taxă de poluare prevăzută de OUG. 50/2008(49).
Imediat după achitarea acestei taxe autoturismul a fost înmatriculat în România. depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționat din Franța.
La data de 16.01.2009, reclamantul a solicitat restituirea taxei(8).
Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul, iar cea de-a doua- interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale.
OUG 50/21.04.2008 pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de OUG208/4.XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță "Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008".
În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009.
OUG 208/2008 a fost abrogată prin art. Ia O. 218/10.XII.2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din OUG218/2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin OUG50/2008, autovehiculele M1 cu normă de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009.
Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus a rezultat că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin OUG218/2008 s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată nr.OUG 7 din 18.02.2009 privind modificarea OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
OUG 50/2008 în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul Fondului pentru mediu și se manageriază de către Administrația Fondului pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. "a" "cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare.
Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după 1.07.2008. Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de 1.07.2008 poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul "poluatorul plătește" se aplică numai ultimelor.
Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării.
Art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Analizând comparativ prevederile OUG50/2008 cu textul sus citat s-a constatat că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare.
Adevărat, că taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile OUG50/2008 astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate, fără însă a pierde caracterul de "impozit".
Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul Comunității Europene, ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din Tratatul Comunității Europene denumește "măsuri cu efect echivalent".
Curtea Europeană de Justiție a definit măsurile cu efect echivalent în cauza Dassonville (1974) stabilind că: "sunt măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale Comunității care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau potențial comerțul comercial".
La categoria acestora intră nu numai măsurile care tratează discriminativ în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un stat membru ci și acelea care deși nu pot fi numite discriminative, pot împiedica libera circulație a mărfurilor.
Evaluarea acestora se face având în vedere efectele potențiale ale acestora și mai puțin scopul urmărit de ele.
În sensul celor de mai sus a fost depusă la dosar decizia dată în recurs de CJCE la data de 11.XII.2008, în cauza Comisia CE contra Austria (c-524/2007).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală din perspectiva soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice întrucât acesta nu are atribuții în colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri.
Totodată, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât reclamantul nu a înțeles să conteste actul administrativ fiscal respectiv decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 72853/11 decembrie 2009 solicitând doar restituirea taxei de poluare. Întrucât Codul d e procedură fiscală instituie o procedură specială de soluționarea contestațiilor, actelor administrativ fiscale, procedură administrativ-jurisdicțională ce se finalizează printr-o decizie emisă de autoritatea publică ce poate fi contestată într-un termen de 6 luni de la comunicare, și cum aceasta nu a fost respectată cererea formulată este nelegală.
Nu în ultimul rând taxa de poluare auto stabilită prin art. 4 din OUG nr. 50/2009 este un instrument de protecție a mediului și este determinată de emisia de dioxid de carbon, iar ea nu vine în contradicție cu Tratatul Comunității Europene.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul acesta a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în anularea deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. Z la data de 11 decembrie 2008 prin care a fost stabilită o taxă de poluare pentru înmatricularea în România a autovehiculului VOLKSWAGEN tip AUTOUTILITARĂ. auto N1 Norme poluare E2 serie șasiu - an fabricație 2001 având data primei înmatriculări 30 noiembrie 2000, în cuantum de 16.108 lei.
Taxa de poluare calculată potrivit OUG nr. 50/2008 și stabilită în sarcina reclamantului conform deciziei de calcul sus amintite și care a avut la bază referatul nr. 72853/11 decembrie 2008 Z, a fost achitată de către reclamant la data de 12 decembrie 2008 cu chitanța seria - nr. - (49 dosar Tribunalul Sălaj ).
În ciuda faptului că reclamantul a solicitat instanței anularea acestui act administrativ, fără a se pune în discuția părților și cu încălcarea principiului disponibilității, instanța a pronunțat fără a fi investită astfel o hotărâre privind anularea adresei nr. 2766/2009 a
Cu alte cuvinte prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, așa încât ne aflăm în prezența motivului de recurs prev. de art. 304 pct 6 Cod procedură civilă și deopotrivă nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Din această perspectivă, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în nume propriu și în calitate de reprezentant a Z se impune a fi admis în conformitate cu prevederile art. 312 alin 3 Cod procedură civilă cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța va analiza cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare și din perspectiva îndeplinirii termenului în care aceasta poate fi atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului S împotriva sentinței civile nr. 1464/12.06.2009 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
6 ex./14.01.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
