Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2705/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2705/2009
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 1215 din 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 27 octombrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
În data de 30 octombrie 2009 s-a depus la dosar o adresă din partea intimatului, la care a anexat un set înscrisuri ce atestă că autovehiculul din speță a fost înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene.
Curtea, constatând până la această dată intimatul nu a făcut dovada achitării diferența taxei de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fondul cauzei, intimatul fiind citat la fila 9 din dosar, dispune darea în debit a reclamantului cu suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei datorată pentru fondul cauzei, sumă care se va încasa potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Notă: la finalul dezbaterilor s-a înregistrat la dosar un înscris din partea intimatului, la care a anexat dovezile ce atestă achitarea diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1215 din 8 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -au respins excepțiile lipsei de interes a reclamantului și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpia.
S-a admis in parte excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C-N numai cu privire la petitul având ca obiect anularea actului administrativ-fiscal nr.166/12.01.2009.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Câmpia,-,.5, jud.C în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpia-, cu sediul în Câmpia-,-, jud.C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-
A fost anulat actul administrativ-fiscal nr.166/12.01.2009 emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpia-.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N a fost obligată să restituie reclamantului suma de 5367 lei, achitată cu chitanța seria - nr.-/13.03.2008 actualizată cu rata dobânzii legale în conformitate cu art.124 pr.fisc.
Fiecare pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului câte 297,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la 10, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Având în vedere că actul administrativ fiscal contestat este emis de pârâta de rd.2, instanța apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de rd.1, urmând a dispune admiterea acesteia și a respinge acțiunea reclamantei pe această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de 13.03.2008 suma de 5367 lei, cu titlu de taxă specială de înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea în sensul că: obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 5367 lei, reprezentând taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală la data plății, dar începând cu data de 26.03.2008, data promovării plângerii prealabile, în temeiul art.117 pr.fisc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA-.
Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei și respingerii acțiunii reclamantului față de instituția recurentă, cu consecința neobligării recurentei de a-i restitui reclamantului taxa de primă înmatriculare în sumă de 5367 lei actualizată cu rata dobânzii legale în conformitate cu art. 124 Cod procedură fiscală și neobligării recurentei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 297,50 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei este întemeiată și în mod greșit a fost admisă doar în parte de către prima instanță.
Recurenta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece reclamantul are domiciliul în Câmpia-, situație în care instituția care are competența de a efectua restituirea taxei speciale este ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA-.
Prin adresa nr. 166/12 ianuarie 2009 fost emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA.
Prin obligarea recurentei la restituirea către reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare, prima instanță a încălcat prevederile art. 33 alin 1 din OG nr. 92/2003 și prevederile Cap I pct 2 din Procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget aprobată prin Ordinul erului Finanțelor Publice nr. 1899 din 2004,
Sentința nr. 1215 din 8 mai 2009 Tribunalului Cluj conține motive contradictorii și se întemeiază pe greșita interpretare a actelor aflate la dosar, deoarece prima instanță nu a observat că nu instituția recurentă a refuzat să-i restituie reclamantului taxa specială de primă înmatriculare.
Întrucât instituția recurentă nu are competența de a efectua restituiri de impozite și taxe către contribuabili care nu au domiciliul fiscal pe raza municipiului C-N, cerere reclamantului de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare a fost transmisă, spre soluționare, Administrației Finanțelor Publice a municipiului Câmpia iar reclamantul nu a atacat în contencios administrativ actul prin care cererea sa a fost transmisă organului fiscal competent teritorial.
Prin obligarea instituției recurente la plata dobânzii prevăzute de art. 124 din OG nr. 92/2003 prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce reclamantul nu a cerut.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a cerut obligarea recurentei la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000 care este mult mai mică decât dobânda prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003.
Obligarea instituției recurente la plata către reclamant a dobânzii prevăzute de art. 124 din OG nr. 92/2003 este nelegală și datorită faptului că reclamantul nu a solicitat restituirea sumei ce face obiectul cauzei în temeiul prevederilor art. 117 alin 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, situație în care s-ar fi aplicat prevederile art. 124 din OG nr. 92/2003.
Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA- solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA ca lipsită de interes și neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că,soluția este criticabilă prin prisma pct 7 al art 304 Cod procedură civilă și deoarece cauza a fost calificată de contencios administrativ astfel că procedura prealabilă absolut necesară conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ nu a fost parcursă cu aceeași entitate care a fost obligată până la urmă să ia o măsură.
Procedura de restituire este prevăzută în capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50, fiind o procedură administrativă necontencioasă.
Conform punctului 6 lit A alin 2 pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia.
Pe fond, arată recurenta că solicită respingerea cererii ca nefondată, întrucât nu este dovedită, în fapt reclamantul nu a depus la dosar acte ale autovehiculului din care să rezulte că autoturismul a mai fost înmatriculat pe teritoriul UE pentru a-i fi astfel aplicabile dispozițiile tratatelor invocate, privind libera circulație a bunurilor.
În ceea ce privește strict achitarea taxei, starea de fapt concretă se caracterizează prin aceea că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv în baza prevederilor art. 2141-2143din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
În ceea ce privește dobânzile acordate ca dobânzi legale în conformitate cu art. 124 Cod procedură fiscală arată că, în materia contenciosului administrativ fiscal, Codul d e procedură fiscală reglementează faptul că pentru restituirea sumelor de la buget, la cererea contribuabilului este necesar să existe un titlu emis de un organ administrativ sau de o instanță judecătorească iar dobânzile se acordă doar în cazul în care restituirea în temeiul unui astfel de titlu nu se realizează în termenul prevăzut de lege, astfel cum rezultă explicit din dispozițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
Analizând recursul declarat de către pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA- prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că reclamanta nu a respectat disp. art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței seria - nr. -/24.08.2007 eliberată de Trezoreria Municipiului C-N, reclamanta a plătit suma de 5.728 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior a înregistrat la pârâtă o cerere de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ prin adresa nr. 4.314/08.02.2008.
Curtea constată că un astfel de act (adresa nr. 4.313/-) întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Refuzul autorității fiscale competente de a soluționa favorabil cererea reclamantei de restituire a taxei rezultă din dispoziția de restituire menționată anterior. Acest act administrativ fiscal exprimă voința organului fiscal astfel încât nu mai este necesară o nouă solicitare, care apoi să fie urmată de un alt răspuns, previzibil ca fiind negativ, după care, reclamanta, în final, să se poată adresa instanței de judecată.
Reclamanta, din conținutul adresei cunoaște refuzul organului fiscal de soluționare favorabilă a cererii sale. următor este cel de a se adresa instanței de judecată pentru a se constata temeinicia și legalitatea refuzului.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev atât de disp art. 205 al. 1 teza finală pr.fisc., cât și de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Art. 205 al. 1.pr.fisc. fraza a doua arată că:" Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
În spetă, decizia de restituire este actul administrativ fiscal prin care practic se respinge cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, astfel încât reclamanta are deschisă calea prevăzută de textul legal menționat anterior.
Nu mai este necesar a se realiza o altă procedură, prealabilă sesizării instanței de judecată, întrucât răspunsul la cererea reclamantei de restituire este cunoscut de către acesta din conținutul adresei emise de pârâtă.
Reclamanta nu a părăsit procedura administrativă, și nici administrativ-jurisdicțională, așa cum susține recurenta întrucât art. 205 al. 1.pr.fisc. prevede textual că:" Contestația este o cale administrativă de atac", fără a notifica aceasta recurentei, conform art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, ci aflând răspunsul nefavorabil la cererea sa de restituire, a ales să se adreseze direct instanței de judecat, așa cum îi permit textele legale menționate anterior.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejusitificat este asimilat actului administrativ.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la precizarea la motivele de recurs depuse, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cât privește, însă, dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr.9/2000 de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art.2 din actul normativ amintit anterior, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de pârâte ca fiind fondate iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantului suma reprezentând taxa de prima înmatriculare cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 începând cu data plății și până la achitarea efectivă, menținând restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 1215 din 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei calculată potrivit art. 3 alin.3 din OUG 9/2000 începând cu data plății și până la achitarea efectivă.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./10.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
