Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 271/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 271
Ședința din Camera de Consiliu de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 07 octombrie 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - 3 SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice N, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 07 octombrie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 21 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea formulată la data de 20.07.2006 și înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanta - 3 SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP N solicitat anularea în parte a pct. 4.11 lit. a, b și c din procesul verbal de control financiar încheiat la 8.12.2005 de DGFP - N înregistrat sub numerele 2860 din 21.12.2005 și 9326 din 22.12.2005 asupra activității societății reclamante precum și revocarea pct. 1, 3 și 4 din Decizia nr. 1/15.02.2006 înregistrată sub nr. 358 prin care reclamantei i-a fost respinsă plângerea prealabilă. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să finalizeze activitatea de control prin implicarea directă ori prin sesizarea altor autorități competente care sunt în măsură să verifice la Agenția Domeniilor Statului condițiile, împrejurările și cauzele procedurii debitului de 21.677.637.852 lei ROL și a penalităților de întârziere aferente în sumă de 9.228.761.859 lei ROL cu antrenarea legală și corespunzătoare a persoanelor vinovate precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin procesul verbal de control financiar încheiat la 8.12.2005 pârâta a procedat la verificarea modului de derulare a contractului de arendă nr. 1/2001 încheiat între - 3 și ADS având ca obiect terenul cu destinație agricolă din Ma E.
Reclamanta a mai susținut că procesul verbal nu este obiectiv întocmit și a urmărit constatarea nejustificată a unor obligații bănești numai în sarcina - 3 SRL și exonerarea arendatoarei de răspundere legală.
S-a mai arătat că nu s-a ținut seama de influența negativă a factorilor de mediu care, potrivit pârâtei nu au reprezentat o cauză de forță majoră și că în mod nejustificat a fost stabilit un debit de 21.677.637.852 lei ROL și penalități de 9.228.761.859 lei ROL.
Totodată, s-a mai arătat că în mod nelegal inspectorii au stabilit în sarcina reclamantei obligația de transmitere către arendatoarea ADS a listelor de inventariere a terenurilor arendate. În mod nejustificat și fără temei legal s-a dispus măsura ștornării din evidențele contabile ale reclamantei a sumei de 12.472.855.055 lei ROL reprezentând arendă plătită în avans pe anul agricol 2003-2004, reținându-se de către pârâtă că operațiunea plății în avans inițial constatată prin sentința arbitrală nr. 169/2003 a fost ulterior anulată prin Decizia nr. 2658/2005 ÎCCJ fără să aibă la bază un document primar justificativ legal aprobat.
Împotriva procesului verbal de control, reclamanta a formulat contestație, aceasta fiindu-i respinsă prin Decizia nr. 1 din 15.02.2006.
La data de 10.08.2006 reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiunea introductivă, în cuprinsul căreia a expus în mod detailat situația de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
La data de 10.08.2006, pârâta DGFP Naf ormulat întâmpinare susținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de control precum și a deciziei de respingere a contestației. S-a mai arătat că în mod legal reclamanta a fost obligată să transmită spre confirmare listele de inventariere a terenurilor arendate, a fost obligată să înregistreze în evidențele contabile diferența de arendă datorată și a fost obligată la plata diferențelor de arendă neachitată de 21.677.637.852 lei ROL precum și a penalităților de întârziere de 9.228.761.859 lei ROL. Pârâta a mai arătat că obligația stabilită în sarcina reclamantei de ștornare a sumei de 12.472.855.005 lei, reprezintă plata în avans efectuată de reclamantă și constatată prin sentința arbitrală nr. 169/30.09.2006 este legală.
În acest sens, s-a mai arătat că prin decizia nr. 2658/19.04.2005 a ÎCCJ a fost anulată constatarea plății în avans motiv pentru care pârâta a susținut lipsa unui document primar justificativ legal aprobat pentru plata astfel efectuată.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, următoarele înscrisuri: proces verbal control financiar încheiat la data de 08.12.2005, decizia nr. 1/2006 de soluționare a contestației, contractul de arendă nr. 1/28.08.2001 încheiat între reclamantă și ADS, sentința arbitrală nr. 169/30.09.2003, decizia nr. 2658/2005 a ÎCCJ, corespondență, facturi și ordine de plată.
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința nr. 56/CF/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea modificată formulată de reclamantă. A fost desființată în parte decizia nr. 1 din 15.02.2006 emisă de pârâtă în sensul anulării pct. 1 și 4 și al menținerii celorlalte dispoziții din cuprinsul acesteia. S-a mai dispus desființarea în parte a procesului verbal de control financiar încheiat de pârâtă la data de 8.12.2005, având ca obiect verificarea modului de derulare a contractului de arendă nr. 1/2001 încheiat între ADS și reclamantă în sensul anulării pct. 4.11 lit. b și și al menținerii celorlalte dispoziții din cuprinsul acestuia.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la finalizarea activității de control.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP N, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 859/12.11.2007,Curtea de Apel Bacăua admis recursul declarat de DGFP N, a modificat sentința și a respins acțiunea precizată ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea - 3 SRL, solicitând anularea acesteia în temeiul dispoz. art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă, arătând că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin încheierea nr. 50/9.01.2008 pronunțată de ÎCCJ fost admisă cererea formulată de C 3 SRL și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL CRAIOVA.
Au fost păstrate actele îndeplinite.
La data de 31.01.2008, cu adresa din 23.01.2008 Curtea de Apel Bacăua înaintat dosarul Curții de APEL CRAIOVA spre competentă soluționare fiind înregistrat sub nr- pe rolul acestei instanțe.
Contestatoarea a completat motivele contestației în anulare, invocând necompetența materială a tribunalului în soluționarea acțiunii, cu motivarea că suma reținută de organul fiscal este de 21.677.637.852 ROL, astfel încât în baza art.10 lin.1 teza a II-a din Legea 554/2004, competența de soluționare aparține Curții de Apel.
DGFP Nac ompletat întâmpinarea, arătând că în timpul soluționării litigiului reclamanta nu a invocat această excepție, așa încât nu mai poate invoca pe calea contestației în anulare necompetența materială.
Prin decizia nr. 1310/10 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea - " 3 " SRL, împotriva deciziei nr. 859/12.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-. S-a dispus anularea sentinței nr. 56/CF din 12.06.2007 a Tribunalului Neamț și a deciziei nr. 859/12.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în primă instanță Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această decizie, instanța investită cu soluționarea contestației în anulare a apreciat că, în speță competența de soluționare revine în primă instanță Curții de Apel,în raport de dispoz. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât suma contestată de 21.677.637.852 lei debit și 9.222.761.859 lei depășește 5 miliarde lei.
Curtea a avut în vedere că potrivit art.299 Cod pr.civilă, dreptul de a formula o cale de atac împotriva unei hotărâri de fond aparține numai părților care au pierdut procesul și că reclamanta obținând o soluție favorabilă la instanța de fond nu avea interes să atace hotărârea cu recurs, iar în recursul declarat de pârâtă au fost invocate numai motive care țin de fondul litigiului, fără a se invoca necompetența materială.
S-a apreciat că la soluționarea cauzei s-au încălcat normele de competență materială care au caracter absolut și că instanța de recursa soluționat cauza, fără a verifica din oficiu competența, în raport cu valoarea reținută prin actul de control fiscal, context în care decizia pronunțată este lovită de nulitate absolută.
Urmare a deciziei nr. 1310/2008, dosarul a fost înregistrat ca dosar de fond la data de 1.07.2008 sub nr- pe rolul Curții de APEL CRAIOVA -Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
La data de 7.10.2008, reclamanta - 3 SRL a depus la dosar, în copii, următoarele înscrisuri: decizia nr. 1841/28.05.2008 a ÎCCJ, decizia comercială nr. 493/30.10.2007 a Curții de Apel București, sentința comercială nr.5718/2007 a Tribunalului București, decizia nr. 3869/2006 a ÎCCJ, sentința nr. 471/2006 a Curții de Apel București, decizia nr. 2034/2007 a ÎCCJ și sentința comercială nr. 173/2006 a Curții de Apel București.
Examinând materialul probator existent la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de arendă nr. 1/28.08.2001 (filele nr. 83 - 93 din dosarul nr-) încheiat între reclamantă - în calitate de și ADS, arendator, a fost arendată suprafața agricolă situată în perimetrul Mari a pe o perioadă de 20 de ani.
Potrivit art. IX pct. 9.2 din contract, intitulat "forța majoră", în cazul calamităților naturale declarate ca atare prin act normativ, pentru suprafețele arendate, cuantumul arendei va fi renegociat în raport de cota stabilită în actul normativ (alin. 1). La alin. 2 al aceluiași articol, din contract, părțile au mai stipulat că renegocierea cuantumului arendei stabilite la aliniatul precedent va fi condiționată de calitatea și eficiența măsurilor de prevenire și de limitare a urmărilor calamităților naturale care erau previzibile conform specificului zonei, terenului ori amplasării acestuia sau a căror manifestare a fost anunțată din timp de autorități, iar diminuarea urmărilor acestora ar fi putut fi realizată prin măsuri administrativ - gospodărești și amenajări pe care ul trebuie să le dispună în timp util.
Invocând forța majoră, în cursul anilor 2002 și 2003, reclamanta a solicitat ADS renegocierea cuantumului arendei.
ADS a refuzat să ia act de efectele forței majore și nu a procedat la renegocierea cuantumului arendei.
Cu adresa nr.752/13.02.2003, ADS a comunicat reclamantei rezilierea contractului de arendă, motivând această măsură prin aceea că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 4.2 din contract, de a plăti arenda la termenele scadente la locul și conform modalităților prevăzute în contract.
Reclamanta s-a adresat Tribunalului Arbitral solicitând anularea măsurii de reziliere unilaterală a contractului de arendă precum și constatarea plății în avans, de către reclamantă a sumei de 12.472.855.005 lei cu titlu de arendă în cursul anului 2003.
Prin sentința arbitrală nr. 169/3.09.2003 s-a constatat nevalabilitatea rezilierii contractului de arendă nr. 1/28.01.2001declarată de ADS cu adresa nr. 752/13.02.2003 și s-a constatat plata în avans de către reclamantă în contul anului 2003 a sumei de 12.472.855.005 lei cu titlu de arendă.
Împotriva sentinței arbitrale,ADS formulat acțiune în anulare. Curtea de Apel București prin decizia nr. 197/5.03.2004 a respins acțiunea în anulare ca nefondată.
Împotriva deciziei nr. 197/2004, ADS a declarat recurs.
Prin decizia nr. 2658/2005, ÎCCJ admis recursul declarat de ADS, admis acțiunea în anulare formulată împotriva sentinței arbitrale nr. 169/30.09.2003 și a respins ca inadmisibilă cererea de arbitrare formulată de - 3 SRL.
Pentru a pronunța această soluție ÎCCJ a constatat întemeiată excepția de necompetență arbitrajului de a soluționa cererea de arbitrare.
Prin această hotărâre, ÎCCJ nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci doar pe excepție, astfel că, decizia nr. 2658/2005 nu reprezintă o constatare a neplății arendei pe anul 2003, așa cum a susținut pârâta în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
Prin procesul verbal de control întocmit de către DGFP N la data de 8.12.2005, ce a vizat verificarea modului de derulare a contractului de arendă nr.1/2001, s-a stabilit printre altele, la pct. 4.11 lit. b și c că reclamanta trebuia să plătească ADS suma de 21.677.637.852 ROL, reprezentând contravaloarea arendei neachitate și de 9.228.761.859 lei reprezentând penalități de întârziere și să storneze din evidențele contabile suma de 12.472.855.005 ROL, reprezentând plată în avans a arendei, "constatată prin sentința arbitrală nr. 169/30.09.2003 (anulată prin decizia nr. 2658/2005 a ÎCCJ, înregistrată în mod eronat ca plată și venituri, fără a avea la bază un document primar justificativ legal aprobat de plăți și sau venituri".
Prin decizia nr. 1/15.02.2006 emisă de către DGFP N în soluționarea plângerii prealabile formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control din 8.12.2005 s-a dispus respingerea plângerii ca nefondate.
În motivarea acestei decizii s-au reluat aspectele reținute de organele fiscale constatându-se că societatea reclamantă nu a prezentat date, informații și documente noi, ori texte de acte normative temeinice, care să impună modificarea măsurilor consemnate în actul de control sau revocarea lor.
În ceea ce privește măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală în cuprinsul procesului verbal de control la pct. 4.11 lit. b și C și al deciziei nr. 1/2006 la pct. 1 și 4, Curtea apreciază că acestea sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert contabil - (filele nr. 246 - 270 din dosarul nr- al Tribunalului Neamț - atașat la prezentul dosar) rezultă fără echivoc că - 3 SRL - în calitate de și-a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din contractul de arendă nr. 1/2001.
La fila nr. 15 din raport se arată de către expert că, deducând din arenda achitată de pe cea datorată de către aceasta în temeiul contractului, precum și penalitățile calculate la sfârșitul anului agricol 2004 - 2005, ul are de achitat în plus suma de 4.875.265 lei.
În cuprinsul concluziilor sale (fila nr. 23 raportului de expertiză), expertul menționează că ultimele plăți au fost efectuate de către la data de 1.09.2005, valoarea arendei fiind de 17.544.703 lei, iar arenda plătită fiind în cuantum de 21.859.976 lei.
Prin urmare, expertul a reținut că reclamanta a achitat în plus suma de 4.196.384 lei, reprezentând contravaloarea arendei.
Mai mult decât atât, verdicitatea concluziilor raportului de expertiză referitor la inexistența unui debit datorat de către reclamantă Agenției Domeniului Statului este confirmată și de existența unor hotărâri judecătorești care au statuat cu putere de lucru judecat aceleași aspecte constatate de către expert.
Astfel, prin sentința comercială nr. 173/16.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Va Comercială devenită irevocabilă prin decizia nr. 2034/25.05.2007 a ÎCCJ a fost respinsă ca nefondată acțiunea arendatorului Agenția Domeniului Statului de obligare a ului - - 3 SRL la plata sumei de 32.254.537,7 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața ce face obiectul contractului de arendă nr. 1/28.08.2001, pentru perioada 13.02.2003 - 30.04.2006.
Pentru a pronunța această decizie, ÎCCJ a constatat că ADS nu a făcut dovada că - 3 SRL nu a plătit arenda pentru terenul aflat în folosință din februarie 2003 până la 31.01.2006 și că, dimpotrivă, din notele de calcul și facturile depuse reiese că aceasta și-a executat obligațiile.
ÎCCJ a mai reținut că, existența la 5.10.2005 a unui sold creditor al - 3 SRL în sumă de 7.210.824 lei ROL, evidențiază că societatea și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Totodată, prin sentința civilă nr. 471/28.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 3746/2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3908/9.11.2006 a ÎCCJ Secția Contencios Administrativ a fost anulat pct. 21 din Hotărârea nr. 17/70 a Consiliului de Administrație al ADS prin care societății (reclamantă în prezenta cauză) se solicita să achite suma de 24.091.358,95 lei RON, cu titlu de "lipsă de folosință" pe perioada exploatării terenului fără titlu (pentru perioada ulterioară notificării de reziliere a contractului de arendă, nr. 752/13.02.2003).
Pe de altă parte, prin decizia nr. 1841/28.05.2008 pronunțată de ÎCCJ s-a constatat în mod definitiv și irevocabil valabilitatea contractului de arendă nr. 1/28.01.2001.
Prin urmare, în contextul în care din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, raport de expertiză contabilă), dar și din cuprinsul hotărârilor judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat, a rezultat cu claritate că societatea reclamantă nu datorează sumele cuprinse în actele de control fiscal cu titlu de arendă neachitată și penalități de întârziere, se apreciază că procesul verbal de control financiar și decizia emisă de către DGFP N în soluționarea plângerii prealabile sunt în parte nelegale motivat de ignorarea de către organele fiscale a plății în avans a sumei de 12.472.855.005 lei ce reprezintă contravaloarea arendei.
Curtea reține din probatoriul administrat că reclamanta a efectuat plata arendei datorate în temeiul contractului încheiat cu ADS, așa cum a rezultat și din constatările efectuate de expert prin verificarea actelor contabile ale reclamantei.
De asemenea, Curtea apreciază că soluția organului de control este contradictorie și aplicată cu vădita nesocotire a situației de fapt, referitoare la plățile efectuate de către reclamantă.
Pe de o parte, se impune în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 21.677.637.852 lei ROL, reprezentând arendă neachitată, precum și 9.228.761.859 lei ROL, penalități, iar pe de altă parte se susține că plata sumei de 12.472.855.055 lei ROL ar fi o plată în avans, care ar trebui ștornată pentru că nu a existat temeiul legal al acestei plăți.
Temeiul legal al plății sumei de 12.472.855.055 lei ROL l-au constituit raporturile contractuale existente între și arendator, raporturi derulate în baza contractului de arendă nr.1/2001, încheiat între - " 3 și ADS, contract a cărui valabilitate a fost constatată în mod irevocabil prin decizia nr.1841/28.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea arată că în contractul de arendă nr.1/28.08.2001, încheiat între ADS și -" 3 s-au prevăzut la Capitolul 6, care reglementează prețul contractului și modalitățile de plată, la pct.6.3. termenele și procentele de plată.
De asemenea în actul adițional nr.3/2004, părțile au convenit în art.2 că plata se poate face și anticipat, adică în lipsa unei facturi emise de către beneficiar.
O astfel de modalitate constituia un evident avantaj instituit de părți în favoarea arendatorului.
De altfel, suma despre care se susține că a fost plătită fără temei a intrat în patrimoniul arendatorului, fiind folosită de acesta, având loc în același timp o diminuare corespunzătoare a patrimoniului debitorului obligației, respectiv a ului.
Așadar, temeiul legal al plății sumei a cărei ștornare o pretinde organul fiscal îl constituie contractul, prevederile contractului, reclamanta fiind cea care a înțeles să îndeplinească prevederile contractuale.
Urmează ca pentru considerentele anterior expuse să fie admisă în parte acțiunea precizată. Va fi anulat în parte procesul verbal de control financiar încheiat la data de 8.12.2005 de către DGFP N, cu privire la pct. 4.11 lit. b și
Pe cale de consecință, va fi anulată în parte și decizia nr. 1/15.02.2006, luată de către pârâtă cu privire la pct. 1 și 4.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din actele contestate.
Cu privire la măsura stabilită la pct. 4.11, lit. a din procesul verbal de control,de obligare reclamantei de a transmite ADS spre confirmare a listelor de inventariere a terenurilor arendate și de a evidenția valoarea acestora în contul său "Alte conturi în afara bilanțului", se constată că această măsură este legală și în consecință cu clauzele contractului de arendă nr. 1/2001.
În acest sens, potrivit dispoz. art. 4.1 lit. b și 4.2 lit. h din contract, arendatorul are obligația să controleze și să verifice starea faptică a bunului arendat, iar ul are obligația să permită oricând și necondiționat după o anunțare prealabilă, fără nici un fel de restricție accesul și controlul ului în orice loc sau spațiu și la orice documente privitoare direct sau indirect la obiectul prezentului contract.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a dispune obligarea pârâtei la finalizarea activității de control, autoritatea fiscală este cea care apreciază oportunitatea efectuării activității de control.
De asemenea, reclamanta nu a arătat care sunt autoritățile competente pe care solicită a fi sesizate în vederea efectuării verificării la ADS cu privire la condițiile, împrejurările și cauzele fondului debitului.
Pentru considerentele arătate vor fi respinse aceste cereri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - 3 SRL, cu sediul în P N,-, jud. N, în contradictoriu cu pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice N, cu sediul în loc. P N,- Bis, jud. N, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Anulează în parte procesul verbal de control financiar încheiat la data de 8.12.2005 de către DGFP N și înregistrat sub nr. 2860/21.12.2005 respectiv 9326/22.12.2005 cu privire la pct. 4.11 lit. b)și c).
Anulează în parte decizia nr. 1/15.02.2006 emisă de către DGFP N cu privire la pct. 1 și 4.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din actele contestate.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la finalizarea activității de control.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.4//10.11.2008
22 Octombrie 2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
