Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 274/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 22.10.2008, reclamanta - Import Expert SRL din Cac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al orașului C, solicitând anularea HCL nr. 72/2008 emisă de pârât ca fiind nelegală.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 1847/18.12.2008 prin care s-a respins excepția invocată de pârât, respingându-se și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Local al orașului C pentru anularea Hot. nr. 72/2008 și de acordare de facilități fiscale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond, în raport și de prevederile art.137 Cod proc.civilă, a analizat cu prioritate, excepția invocată.
Referitor la această excepție se constată că este nefondată.
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță, deși hotărârea atacată constituie un act administrativ unilateral, aceasta nu a fost dată pentru stabilirea unor obligații sau a unei conduite unei persoane, ci a reprezentat un răspuns la o cerere adresată de către societate.
Reclamanta s-a considerat nedreptățită de impozitul stabilit pentru construcția aflată în proprietatea sa și ca urmare a solicitat reducerea, respectiv anularea unor obligații fiscale.
În acest caz tocmai cererea formulată reprezintă plângerea prealabilă la care se referă legea, nemaifiind necesar, ca după adoptarea hotărârii să se formuleze o altă plângere pentru revocarea ei.
În consecință, pentru cele expuse s-a respins în consecință excepția.
În ce privește fondul, în fapt instanța a reținut că societatea reclamantă este proprietară imobilului înscris în CF nr.23239 a orașului C, sub nr.cad. top 418/1/3 compus din grădină, casă P +1 și anexă gospodărească.
După cumpărarea imobilului, în anul 2000, societatea a extins construcțiile existente, construind un spațiu, respectiv un minihotel destinat pentru efectuarea unor servicii turistice.
Societatea desfășurat activități de exploatare și comercializare a lemnului până în anul 2006 când a încetat această activitate datorită unui litigiu avut cu Direcția Silvică C, în urma căruia, ar fi fost prejudiciată cu suma de cca 3.000.000.000 lei vechi. În legătură cu acest litigiu, și ca urmare a prejudiciului cauzat, societatea susține că a formulat cerere la.
Datorită pagubei create, societatea nu a putut să pună în funcțiune minihotelul construit și nu a resușit nici să vândă construcția datorită potențialului economic slab al zonei.
La data de 21.04.2008 reclamanta a depus o cerere la consiliul local prin care preciza cauza și natura litigiului pe care l-a avut cu Direcția Silvică C, lipsa lichidităților, încercările făcute pentru vânzarea imobilului, imputând totodată autorităților locale sumele aberant de mari stabilite cu titlu de impozit pentru imobilul proprietatea societății pentru anul 2006 și 2007. Ca urmare a greutăților financiare, reclamanta a solicitat consiliului să aprobe plata unui impozit mai mic, respectiv reducerea acestuia începând cu anul 2006 și să anuleze dobânzile și penalitățile percepute.
Prin Hotărârea nr.72/2008, consiliul local a respins cererea reclamantei pentru acordarea scutirilor și facilităților pentru plata impozitului datorat pe clădiri, atât pentru creanțele bugetare și penalitățile aferente anului fiscal 2008 cât și pentru cele anterioare acestui an.
Acțiunea reclamantei este nefondată pentru următoarele:
Stabilirea taxelor și impozitelor locale se face anual de către consiliul local.
Pentru anul 2008, nivelul taxelor și impozitelor locale a fost stabilit prin Hotărârea nr.34/2007 a Consiliului local.
Reclamantul, prin acțiune își exprimă nemulțumirea pentru nivelul mare al acestor taxe și impozite însă acțiunea lui nu vizează legalitatea acestei hotărâri.
De asemenea, motivele legate de paguba care i-a fost cauzată de o terță persoană nu au relevanță în cauză.
Reclamantul suținut că în minihotelul construit nu a desfășurat nici o activitate turistică. Motivele pentru care nu a putut desfășura această activitate - paguba cauzată de o teță persoană - de asemenea nu au relevanță.
Conform at.285 alin.2 din Legea nr.571/2003 - astfel cum a fost modificată, "impozitul pe clădiri și impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri și terenul aferent deținute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic"
Textul legal nu lasă loc la interpretări, referindu-se la clădirile utilizate efectiv pentru prestare de servicii turistice și nu la cele construite în acest scop.
Ori reclamanta, după propriile afirmații, nu a prestat efectiv nici un serviciu turistic în clădirea respectivă.
Ca urmare, cererea pentru reducerea impozitului cu 50% este nefondată.
La fel, este neîntemiată și cererea referitoare la reducerea impozitului și anularea majorărilor și penalităților de întârziere începând cu anul 2006.
La art.285 alin2 din fiscal s-a prevăzut că "la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritățile administrației publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligațiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:
a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevențelor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
c) eșalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eșalonare;
d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;
e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe locale, în condițiile legii.
La alin.6 al aceluiași articol s-a stipulat că "pentru obligațiile la bugetul local, datorate și neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanția este de 100% din totalul creanței bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea".
Conform celor arătate în întâmpinare -și necontestate de reclamantă- totalul datoriilor la bugetul local ale societății, anterioare anului 2008, sunt de 11.023 lei la care s-au calculat dobânzi de 9.229 lei.
Pentru a beneficia de facilitățile prevăzute de lege, reclamanta ar fi trebuit să constituie garanțiile cerute, lucru pe care nu l-a realizat, astfel că, pentru considerentele arătate s- respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamanta - Import Expert SRL C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece a reținut în mod greșit că reclamanta nu a atacat hotărârea Consiliului Local nr. 34/2007 prin care s-a stabilit cuantumul nivelul impozitelor și taxelor pe anul 2008.
Recurenta a susținut că această hotărâre a Consiliului Local nr. 34/2007 nu i-a fost comunicată.
În ce privește impozitul aplicat de Consiliul Local al orașului C, recurenta a susținut că este abuziv, și că în perioada 2003- 2008 crescut cu 471,0% pe clădiri.
În mod greșit a reținut instanța că societatea reclamantă a ajuns în situația de faliment, imposibilitatea achitării impozitului datorită prejudiciului cauzat de o terță persoană, aspect care nu are relevanță în cauză.
Recurentul a susținut că nu a declanșat procedura falimentului deoarece s- adresat la CEDO împotriva Statului Român, iar Consiliul Local reprezintă Statul Român în teritoriu.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că cererea reclamantei pentru reducerea impozitului cu 50% este nefondată deoarece la societățile comerciale care desfășoară servicii turistice timp de 5 lui pe an li se acordă aceste facilități, iar reclamanta care încă nu a finalizat lucrările, datorită abuzurilor din partea autorităților statului, nu poate beneficia de aceste reduceri de impozit pe clădiri.
Instanța a reținut prevederile art. 285 alin.2 din Legea nr. 471/2005 Cod fiscal și faptul că nu a constituit garanție reclamanta de 100 % din totalul creanțelor bugetare.
Dar cu privire la constituirea acestor garanții, ea nu poate fi constituită deoarece societatea este în stare de faliment și nu dispune de bani.
Reclamanta recurentă a susținut că în fapt Consiliul Local stabilește impozite insuportabile și nu a recunoscut că societatea reclamantă a achitat o parte din impozite, sens în care a depus dovada achitării sumei de 250 RON din debitul pe anul 2007 în sumă de 4667 lei.
În susținerea recursului, reclamanta a depus înscrisuri, filele 5-10, dovada calculului taxelor și impozitului pentru care s-a pornit executarea silită, cerere către Consiliul Local al orașului C, dovada achitării parțiale a unor taxe.
Recurenta a timbrat legal recursul ( fila 10).
Față de recursul declarat în cauză intimatul pârât Consiliul Local al orașului Caf ormulat Întâmpinare ( filele 12-16 dosar ) prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 1847/18.12.2008 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor formulate în recurs, raportat la actul administrativ atacat respectiv HCL nr. 72/2008 emis de Consiliul Local al orașului C și la prevederile Codului fiscal privind impozitul pe clădiri, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că în mod corect a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
În ce privește criticile formulate de reclamantă în recursul declarat, instanța constată că de fapt, reclamanta nu aduce critici propriu- zise de nelegalitate a hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Covasna, ci se referă la faptul că impozitul și taxele hotărâte de Consiliul Local al orașului C sunt insuportabile, că acesta nu a avut în vedere impozitele plătite pe anul 2007.
În cauză, obiectul central este acela de anulare a HCL nr. 72/2008 a Consiliul Local al orașului C.
Ori, din cele reținute de instanța de fond raportat la probele de la dosar rezultă că nu există motive nici de nulitate absolută și nici de anulare a acestei hotărâri a Consiliul Local.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că efectuează prestări servicii hoteliere, măcar 5 luni pe an pentru a putea beneficia de reducere la impozit de 50% fapt solicitat de reclamantă la Consiliul Local, și care a fost respinsă prin Hotărârea Consiliului Local nr. 72/2008.
Cum prevederile Codului d e procedură fiscală și ale Codului fiscal sunt foarte clare privind impozitul pe clădiri iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea reducerii de impozit, desigur că nu se poate reține ca întemeiată acțiunea reclamantei.
Astfel că, Hotărârea Consiliului Local nr.72/2008 nu poate fi anulată, și nici sentința instanței de fond nu se impune să fie modificată.
Așa fiind, se vor înlătura toate criticile formulate în recurs, atât în ce privește argumentele invocate cu privire la starea de faliment a reclamantei, a situației de imposibilitate de plată a impozitului, cât și cu privire la neaprobarea cererii sale de reducere a impozitului pe clădiri cu 50% deoarece reducerea impozitului nu se poate face decât în condițiile prevăzute de art. 285 alin.2 Cod fiscal.
Referitor la apărarea formulată de intimatul pârât Consiliul Local al orașului se reține ca justificată apărarea formulată de acesta prin Întâmpinare.
Astfel, se constată că stabilirea impozitelor și taxelor locale, se face anual de către Consiliul Local C prin hotărâre de Consiliu, în baza Legii nr. 571/2003 - Cod fiscal, legii nr. 273/2006 a finanțelor publice locale.
Hotărârea nr. 34/2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2008 și a Regulamentului de acordare a scutirilor și facilităților la plata acestora, a fost la rândul ei adusă la cunoștința publică.
Așa cum rezultă din actele solicitate de instanță și depuse de reclamantă, în raport cu obiectul cererii de acordare de scutire de 50% conf. art. 285 alin.(2) din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, pentru clădiri și terenul aferent deținute de persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic, s-a constatat că societatea nu are înscris în obiectul de activitate prestarea de servicii turistice; nu a desfășurat în imobilul în cauză asemenea servicii niciodată, mai mult clădirea nu este dată în funcție.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs constată ca neîntemeiate criticile din recurs, iar recursul declarat este nefondat.
Conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamanta - Export SRL C împotriva sentinței civile a Tribunalului Covasna care va fi menținută ca legală și temeinica.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - Import Expert SRL împotriva sentinței civile nr. 1847/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. 16.04.2009
Dact./22.04.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
