Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2742/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2742/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1604 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 1 leu.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. M prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B M, prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
La data de 28 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar o cerere din partea recurentului prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă, la care s-a anexat dovada achitării taxelor judiciare de timbru, împuternicirea avocațială și chitanța de achitare a onorariului avocațial.
Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1604 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect contencios administrativ. Au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă.
În motivare se arată că prin sentința civilă 2639/22.09.2008 pronunțată în dosar - a admis acțiunea formulată de reclamantul prin - Filiala M împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B S-a constatat că actele administrative prin care Administrația Finanțelor Publice a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare și a soluționat prin respingere contestația reclamantului, îndreptată împotriva acestui refuz, sunt nelegale. Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 4040 lei cu dobânzi de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 14.07.2008 până la achitare și 1004,3 lei cheltuieli de judecată.
Excepțiile de prescripție, prematuritate și lipsa recursului prealabil formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B M au fost respinse.
Pentru a pronunța sentința de mai sus s-a reținut în esență că prevederile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal, în baza căreia s-a încasat taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se cere, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene.
S-a mai reținut că Statul Român nu are temei legal să restituie doar o parte din taxa ilegal încasată anterior datei de 01.07.2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează să fie percepută în temeiul unui alt act normativ, OUG 50/2008, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a însușit nelegal taxa specială.
În ceea ce privește prescripția procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 s-a reținut că, acțiunea este imprescriptibilă deoarece vizează un act administrativ normativ, iar cu privire la recursul prealabil s-a menținut că acesta este opțional pentru instanța de fond.
Sentința de mai sus a fost casată cu trimitere prin decizia civilă nr. 219/23.01.2009 pentru a se lămuri dacă a existat un mandat acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii. În acest context se impune chemarea reclamantului în fața primei instanțe.
În rejudecare, reclamantul urmează să facă dovada că autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre
După casare dosarul a fost înregistrat sub nr-, în data de 31.03.2009. Cu ocazia rejudecării s-a depus contractul de asistență juridică 257/N/30.03.2009 încheiat între reclamant și avocatul semnatar al acțiunii introductive, cu mențiunea că acest contract înlocuiește pe cel încheiat inițial între, în numele reclamantului, și același avocat. Onorariul de avocat s-a stabilit la nivelul sumei de 1000 lei.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de pe lângă Instituția prefectului Mac omunicat tribunalului că autoturismul pentru care se cere restituirea taxei de primă înmatriculare a mai fost înmatriculat în FRANȚA.
Taxa de timbru a fost completată la nivelul sumei de 39 lei.
Părțile și-au menținut punctele de vedere exprimate în prima fază procesuală.
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea nu sunt întemeiate. Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul consideră că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, în consecință constatarea neegalității încasării la bugetul de stat sumei de 4040 lei achitată la Trezoreria mun. B M și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M să-i restituie întreaga sumă cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit disp. art. 124, art. 120 alin.7 și art. 70 Cod proc.civ. cu obligarea pârâtelor la 2100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede că "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Urmare încălcării de către Statul Român a disp. art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire al Comunității Europene, Comisia Europeană, potrivit art. 226 din același tratat a declanșat împotriva României "procedura infrigementului", în primele sale două etape.
Art. 226 din tratat prevede că " în cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile ce îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție".
În situația creată, Guvernul adoptat OUG nr. 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate disp. art. 2141-2143din Codul fiscal. Această ordonanță a avut mai multe modificări însă Comisia Europeană criticat cu fermitate și aceste reglementări ulterioare.
Taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 este la fel de discriminatorie ca și cea care o înlocuiește, tocmai pentru că perceperea taxei pe poluare este legată de prima înmatriculare a autovehiculului în România și nicidecum de poluare.
Nu s-a analizat reglementarea internă în comparație cu reglementarea comunitară, concluzionând că OUG 50/2008, cu modificările anterioare "nu contravine legislației comunitare", în timp ce Comisia Europeană declanșează pentru a doua oară procedura infrigementului împotriva României, pentru taxa auto, de data aceasta numind-o "taxă pe poluare".
Prin pronunțarea acestei sentințe au fost încălcate disp. art. 20 și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și nu au fost aplicate delor disp. art. 25, 28 și 90 par. 1 din Tratatul Cominității Europene.
Având în vedere că atât taxa de primă înmatriculare cât și taxa de poluare contravin reglementărilor comunitare, recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În privința cuantumului dobânzii și a datei la care ea poate fi acordată, recurentul învederează disp. artt. 124.pr.fiscală, care prevăd că "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul ladobândă din ziua următoare a expirării termenului prev. de art. 177 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzut de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Potrivit disp. art. 120 alin. 7.pr.ficală " Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
Art. 70 alin. 1.pr.fiscală dispune: "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare".
Cheltuielile de judecată în ambele instanțe - 2.100 lei, compuse din 2000 lei onorariu avocațial plus taxele de timbru și cheltuieli transport de la B M la instanță, sunt datorate potrivit disp. art. 274 Cod proc.civ.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului B- suma totală de 4040 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/23.10.2008.
Prin cererea înregistrată ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
În cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozitiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data introducerii acțiunii și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Fiind în culpă procesuală, pârâtele, vor fi obligate potrivit art.274 pr.civ. la plata, în solidar, a sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată care reprezintă onorariul avocațial și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1604 din 27.05.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată, obligă pârâtele la plata sumei de 4040 RON, cu dobândă legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1020 RON cheltuieli de judecată în prima instanță și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/2.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
