Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2747/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2747
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței numărul 58 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A pentru intimata reclamantă SC SA, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentinta nr. 444/25 iunie 2008, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr-, s-a admis in parte cererea formulata de contestatoarea SC SA in contradictoriu cu intimata ANAF - DGFP O si s-a anulat partial decizia nr. 105/28.03.2008, raportul de inspectie fiscala nr. 759/ 13.02.2006 si decizia de impunere nr.74/22.02.2006 pana la limita sumei de 9003,9481 reprezentant impozit pe profit si 1756,3906 lei cu titlul de TVA, constatandu-se ca sumele respective au fost achitate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Olta retinut ca din raportul de exepertiza contabila intocmit in faza de urmarire penala s-a stabilit ca prejudiciul creat bugetului de stat de catre societatea contestatoare, este in cunatum de 9003,941 RON impozit pe profit si 1756,3906 RON cu titlu de TVA, prejudiciul care a rezultat in urma stornarii facturilor fiscale din 16.03.2003 si 25.08.2003 prin doua facturi fiscale emise la data de 20.06.2007.
S-a constatat că obligatiile fiscale nu mai există ca urmare a stornării celor doua facturi, operatiune permisă de normele legale, retinând că sumele respective au fost integral achitate cu chitantele nr.- si - din 19.10.2007, raport împotriva căruia DGFP O nu a formulat obiecțiuni.
Prin decizia nr.2162 din 23.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta DGFP O, s-a casat sentința nr.444 din 25.06.2008 a Tribunalului Olt și a afost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a retinut în considerentele deciziei de casare că la dosarul cauzei nu s-a depus raportul de inspectie fiscala nr.759/13.02.2006 emis de DGFP O, iar cu toate acestea instanta de fond a dispus și anularea acestui act.
S-a constatat, că procedând astfel, instanța de fond a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
Prin sentința nr.58 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Olta admis în parte contestația formulată de SC."SA, a anulat în parte decizia nr.105 din 28.03.2008, cu privire la respingerea contestației petentei pentru suma de 21.542, anulat în parte raportul de inspecție fiscalî nr.759/13.02.2006 și decizia de impunere nr.74/22.02.2006, până la limita eumsi de 9003, 9481 impozit profit și 1.756,3906 TVA, constatându-se achitarea sumelor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că organele de control ale Activitatii de Inspectie Fiscala din cadrul DGFP O au procedat la verificarea modului de constituire, inregistrare, declarare si virarea impozitelor, taxelor si contributiilor datorate catre bugetul general consolidat al statului de SC SA pe perioada anilor 2002- 2005.
Ca urmare a verificarilor efectuate au fost emise raportul de inspectie fiscala nr.759/13.02.2006 si decizia de impunere nr.74/22.02.2006 prin care s-au stabilit urmatoarele obiligatii fiscale suplimentare de plata in sarcina contribuabilului contestator suma de 50743 reprezentand: impozit pe profit 17393 lei, majorari de intarziere 9324 lei, penalitati de intarziere 2484 lei, TVA 12816 lei, majorari de intarziere TVA 6890 lei si penalitati de intarziere TVA in cuantum de 1836 lei.
Impotriva actelor fiscale sus mentionate, contribuabilul SC SA a formulat contestatie care a fost suspendata prin decizia nr. 91/04.04.2006 emisa de DGFP pana la solutionarea de catre organele de cercetare penala a dosarului nr.1526/2007, avand ca obiect cercetarea penala a administratorului societatii - penstru savarsirea infractiunilor prev de art.9 alin.1, lit.b din Legea 241/2005 si art.37 din Legea 82/1991.
In vederea luarii acestei decizii de suspendare, organele fiscale au apreciat ca in conformitatea cu prevederile art.184 alin.1, lit.a din Og.92/2003R se impune suspedarea solutionarii contestatiei intrucat intre stabilirea obligatiei bugetare stabilitat prin decizia de impunere nr.74/22.02.2006 si stabilirea caracaterului infractional al faptelor savarsite si a realitatii operatiunilor economice care au condus la stabilirea diferentelor de obligatii bugtare exista o stransa legatura de care depinde solutionarea contestatiei.
Prin ordonanta din 19 octombrie 2007 pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatinas -a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinutului pentru savarsirea infractiunilor mai sus mentionate, fiindu-i aplicata o amenda cu caracter administrativ in cuantum de 700 lei.
S-a retinut de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina ca administratorul societatii SC SA Saa chitat integral prejudiciul adus bugetului de stat, conform raportului de expertiza intocmit in cauza.
Impotriva Ordonantei Parchetului nu s-a formulat plangere de catre nici una dintre parti.
Dupa solutionarea laturii penale contestatoarea SC SA a solicitat reluarea procedurii administrative de solutionare a contestatiei formulata impotriva masurilor dispuse prin raportul de inspectie fiscala 759/13.02.2006, procesul verbal nr.26/04.01.2006 si decizia de impunere nr.74/22.02.2006, in conditiile art.184 alin.3 din Og.92/2003
Prin decizia nr.105/28.03.2008 DGFP Oad esfiintat capitolul 12 "impozit pe profit" din raportul de inspectie fiscala nr.752/13.02.2006 si punctul 2.1.1 cuprinzand aceiasi obligatie din decizia de impunere nr.74/22.02.2006, cu privire la suma de 29.201 lei, reprezentand 17.393 lei impozit pe profit, 9324 lei majorari de intarziere si 2484 lei penalitati de intarziere, respingand contestatia societatii contibuabile pentru suma de 21.542 lei compusa din 12816 lei TVA, 6.890 lei majorari de intarziere TVA si 1836 lei penalitati de intarziere TVA.
In ceea ce priveste contestatia formulata de SC SA S pentru suma de 21.542 lei, Tribunalul Olta apreciat ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente.
Potrivit Instructiunilor pentru aplicarea titlului 9 din Og.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala cu modificarile ulterioare " la solutionarea contestatilor, organele de solutionare se vor pronunta si in raport de motivarea rezolutiilor de scoatere de sub urmarire penala, neinceperea sau incetarea urmaririi penale precum si a expertizelor efectuate in cauza, in masura in care se regasesc la dosarul contestatiei".
Ori in speta de fata conform raportului de expertiza contabila, cu completarea din 21.06.2007 intocmit de expertul contabil in cadrul dosarului de cercetare penala ( filele 18-25 dosar -) rezulta faptul ca pentru cele patru facturi emise care nu au fost inregistrate in evidenta contabila a societatii reclamante, respectiv, facturile nr. -/18.04.2002 in valoare de 8.408.205 lei ROL, nr.-/16.06.2003 in valoare de 252.100.840 ROL lei, nr.-/25.08.2003 in valoare de 330.000.000 ROL si nr. -/29.12.2003 in valoare de 84.033.633 ROL, au fost emise facturile fiscale nr. -/20.06.2007 si nr.-/20.06.2007, documente care storneaza facturile fiscale initiale din 16.06.2003 si 25.08.2003.
In aceste conditii s-a retinut ca prejudiciul creat catre bugetul de stat s-a redus la suma de 1.756,3906 RON cu titlu de TVA, iar in ceea ce priveste impozitul pe profit la suma de acesta 9.003,9481 RON la data de 20.06.2007.
La stabilirea acetui prejudiciu s-au avut in vedere si majorarile de intarziere stabilite in sarcina contribuabilului pana la data de 20.06.2007, data la care au fost inregistarte cele doua facturi fiscale sus mentionate.
Impotriva acestui raport de expertiza intimata DGFP O nu a formulat obiectiuni, iar Ordonanta Parchetului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala administratorului societatii pentru prejudiciul adus bugetului gerneral consolidat al statului stabilit prin raportul de expertiza nu a fost contestata cu plangere conform procedurii instituite de Codul d e procedura fiscala.
De altfel nici cu ocazia rejudecarii cauzei DGFP nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize contabile, cu toate ca tribunalul a pus in discutie necesitatea si oportunitatea efectuarii acestei probe.
La pronunțarea sentinței, s-a avut în vedere si faptul că SC SA Saa chitat prejudiciul adus către bugetul general consolidat al statului, conform chitanțelor seria - 4A nr.-/19.10.2007 în suma de 9.004,00 si seria - nr. -/19.10.2007 in suma de 1.757,00 ( fila 12 dosar -.
Împotriva sentinței declarat recurs O, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs vizează faptul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Astfel, deși instanța de fond și-a exprimat în considerente opinia în sensul respingerii capătului de cerere privind impozitul pe profit, în dispozitiv, contrar celor reținute a fost anulat în parte raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, până la limita sumei de9 003,9481 impozit pe profit, situație în care se înțelege să societatea continuă să datoreze organului fiscal diferența până la totalul sumei reprezentând impozit pe profit, de 29.201 lei, deși organul fiscal desființase în totalitate acest debit.
Al doilea motiv de recurs privește aspectul că interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
În mod greșit, instanța de fond a considerat că obligațiile fiscale nu sunt legal calculate, întrucât O n-a ținut cont de faptul că-n dosarul penal s-a întocmit o expertiză contabilă prin care se stabilea ca și prejudiciu creat bugetului statului suma de 10760,3284 lei, din care 9003,9481 lei impozit profit și 1756,3906 lei TVA și că acest prejudiciu a fost achitat de numitul, iar în acest moment nu mai figurează cu obligații fiscale către bugetul de stat.
Se arată că instanța a pronunțat o hotărâre motivată pe o greșită aplicare a legii, în condițiile în care în mod corect trebuia să ia în calcul actele întocmite de organul fiscal, acte premergătoare expertizei contabile și care conțin în mod corect obligațiile fiscale reale ale SC "SA către bugetul de stat, întrucât acestea sunt stabilite în urma unui control efectuat de inspectorii fiscali ce au avut la bază documente contabile justificative.
Recurenta precizează că din punctul său de vedere, raportul de expertiză este nul ca urmare a faptului că nu fost convocat la efectuarea acestei expertize contabile.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arata ca nu exista motive contradictorii intre considerente si dispozitivul hotararii instantei de fond,asa cum sustine recurenta in primul motiv de recurs.
Mai arata intimata ca nu este intemeiata sustinerea recurentei instanta de fond ar fi trbuit sa aiba in vedere actele premergatoare expertizei contabile,intrucat la aceasta expertiza efectuata in cursul urmaririi penale DGFP nu a formulat obiectiuni iar ordonanta parchetului nu a fost contestata.
Precizeaza intimata ca instanta de fond, in mod corect a avut in vedere faptul ca prejudiciul adus buigetului de stat a fost cel stabilit prin raportul de expertiza intocmit in cursul urmaririi penale si ca a fost achitat in intregime.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.759/2006 și decizia de impunere 74/2006, s-au stabilit în sarcina contribuabilului SC""SA următoarele obligații fiscale, în cuantum de 50743 reprezentând: impozit pe profit 17393 lei, majorări de întârziere: 9324 lei, penalități de întârziere 2484 lei și TVA 12816 lei, majorări de întârziere 6890 lei și penalități de întârziere de 1836 lei.
Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a stabilit că-n ceea ce privește suma de 29.201 lei, aceasta este rămasă fără obiect, întrucât prin decizia nr.105/2008 emisă de DGFP, contestatorul a fost exonerat de această sumă, prin desființarea capitolului 12 privind impozitul pe profit din raportul de inspecție fiscală și punctul 2.1.1 din decizia de impunere.
Instanța de fond reținut că s- achitat suma de 9.004,00 cu chitanța nr.-/2007 și suma de 1.757,00, conform chitanței nr.-/2007, fiind astfel achitată integral datoria către bugetul statului, așa cum a fost aceasta stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cursul cercetării penale.
Deși instanța de fond se exprimă defectuos, în sensul că reține din suma de 21542 lei ce reprezintă doar TVA și accesoriile acestuia, că s-a achitat cu chitanță o sumă aferentă impozitului pe profit de care fusese exonerat prin decizia 105/2008, Curtea apreciază că doar contestatorul avea interes să atace sentința cu recurs sau să lămurească dispozitivul acesteia.
Cum contestatorul nu s-a folosit în termenul legal de dreptul său procesul, rezultă că acesta a achiesat la sentința pronunțată, astfel că primul motiv de recurs invocat de recurentă este lipsit de interes.
În ceea ce privește celelalte două motive de recurs legate de greșita aplicare a legii de instanța de fond în sensul că n-a ținut cont de actele premergătoare expertizei efectuate în cursul cercetării penale, precum și aspectul că lipsa caracterului infracțional al faptei administratorului nu înlătură obligațiile fiscale stabilite de organul de control, Curtea apreciază că nu sunt motive de modificare sau casare a hotărârii.
Instanța de fond a motivat pe larg ce a avut în vedere atunci când a dat eficiență expertizei contabile efectuate în cursul cercetării penale, motivând în fapt și drept de ce obligațiile fiscale stabilite de organul de control n-au fost calculate legal.
În consecință,în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței numărul 58 din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie
