Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2781/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2781/2009
Ședința publică de la 05 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1603 din 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 20 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1603 din 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect contencios administrativ.
S- respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea nu sunt întemeiate. Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia cu modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și în consecință, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 5649 lei achitată la Trezoreria Municipiului B M cu chitanța seria - nr.-/15.08.2007 și să se dispună obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M, să se restituie reclamantaui întreaga sumă, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art.124, art.120 alin.7 și art.70 pr.civ. precum și la obligarea pârâtei la 1.300 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului arată că, în cursul anului 2007, achiziționat un autovehicul VOLKSWAGEN GOLF dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească suma de 2.920 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, sumă achitată potrivit chitanței menționate în petit.
După ce a făcut demersurile necesare pentru restituirea taxei la organele fiscale competente, demersuri rămase fără o soluționare favorabilă, s-a adresat instanței de judecată cu acțiune a formulată în termenii în care este redactată și depusă la dosar și cu argumentarea acolo menționată.
Hotărârea a fost nelegală, ea a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 din pr.civ.
Astfel, motivarea dată sentinței de către Tribunalul Maramureș este copiată "cuvânt cu cuvânt " din Decizia nr. 499/2009 a Curții Constituționale care a statuat că dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu retroactivează.
În speța de față, însă, pentru soluționarea corectă a cauzei chestiunea care se pune nu este aceea a retroactivității sau a neretroactivitătii OUG nr. 50/2008.
Problema la care este chemată să răspundă instanța de judecată este aceea a conformității dispozițiilor egislației interne, naționale, cu legislația comunitară, în concret a conformității dispozițiilor art. 2314/1-214/3 din Codul fiscal cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
După cum este cunoscut, n cursul anului 2001 Comisia Europeană a atras atenția României asupra faptului că taxa instituită de dispozițiile art. 214 ind, 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (încheiat la, la 25 martie 1957), întrucât prin ea se percepe la înmatricularea pentru prima dată în România - a autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, o taxă care nu se percepe și în cazul autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție în această tară.
În concret, articolul 90 ( fostul articol 95 ), paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
De la 1 ianuarie 2001 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit dispozițiilor art. 148 alineatul (2) din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fată de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ".
Urmare a încălcării de către Statul Român a dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană, în exercitarea prerogativelor pe care le are potrivit art. 226 din același tratat, a declanșat împotriva României "procedura infringementului", în primele sale două etape.
Art. 226 din Tratat prevede că " În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza C a de Justiție".
n situația creată, Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Codul fiscal. La această ordonanță i-au fost aduse mai multe modificării Însă, Comisia Europeană a criticat cu fermitate si aceste reglementări ulterioare!
axa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este la fel de discriminatorie ca si cea pe care o înlocuiește, tocmai pentru că perceperea taxe i pe poluare este legată de prima înmatriculare a autovehiculului în România și nicidecum de poluare!
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România ".
În concret, ipotetic vorbind, o persoană.care vrea să înmatriculeze în România două autovehicule teoretic identice, (având aceeași marcă, fabricate în aceeași zi și înscrise în circulație în aceeași zi - dar dintre care, înainte de achiziție, unul era înmatriculat în Franța și unul în România - pentru cel achiziționat din Franța va plăti taxa pe poluare, în timp ce pentru cel achiziționat din România nu va plăti taxa pe poluare.
Din acest exercițiu teoretic și de deducție logică se poate constata că taxa instituită prin nr.OUG 50/2008 (cu modificările ulterioare) este denumită impropriu "taxă pe poluare", pentru că ea nu are nimic cu poluarea și nici cu principiul "poluatorul pIătește" ci este direct legată de faptul material al primei înmatriculări în românia a autovehiculului, așa că denumirea firească este tot "taxă de primă înmatriculare".
Mai mult decât atât "taxa de poluare" contravine dispozițiilor art. 25, 28 si 90 paragraf 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Pentru a argumenta această susținere, învederează instanței de recurs că, n "expunerea de motive" la OUG nr. 50/2008, secțiunea a 2-a pct. 1 "Descrierea situației actuale" se menționează în mod expres: "În această situație, dacă nu s-ar fi întreprins măsuri corespunzătoare prin introducerea unei taxe ecologice, consecințele directe și imediate ar fi fost: - facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule sccond-hand.etc.".
În secțiunea a 3-a pct. 2 "Impactul asupra mediului de afaceri" se menționează expres: "Existența acestei taxe și consecințele aplicării ei conduc la întinerirea parcului auto și stimulează producția autohtonă de autoturisme.
Apoi, în preambulul (identic, de altfel,) al OUG nr. 208/2008 și al OUG nr. 218/2008 se menționează În mod limpede motivele instituirii taxei pe poluare la nivelele determinate potrivit acestor reglementări: "Având in vedere: - concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice in luna octombrie 2008, care relevă o scădere importantă a pieței auto si a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigură păstrarea locurilor de muncă în economia românească,iar un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare, ținând cont. "
, cele două scopuri majore urmărite prin instituirea taxei pe poluare au fost, pe de o parte, stoparea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand provenind din țările membre ale Uniunii Europene și pe de altă parte stimularea producției autohtone de automobile.
Numai că acestea, amândouă, contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene.
Astfel, art. 25 ( fostul 12) din Tratatul de instituire a Comunității Europene se prevede În mod expres: "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
Este adevărat că după intrarea în Uniunea Europeană, România a desființat taxele vamale la importul de autovehicule din țările membre ale Uniunii, dar instituit o taxă cu efect echivalent, respectiv taxa pe poluare.
Apoi, art. 28 (fostul articol 30) din Tratat prevede că:"Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent" - or, taxa de poluare este în mod declarat, tocmai o măsură de restricționare a importurilor de autovehicule second hand provenind din statele membre ale Uniunii Europene.
Art. 90 paragraf 2 din Tratat prevede că: " De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție" - or, taxa pe poluare este o taxă internă menită tocmai să protejeze producția internă de automobile.
Această realitate a determinat comisia europeană să transmită României la sfârșitul lunii iunie 2009,.scrisoarea de somare" prin care solicită țării noastre să modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme.
Această "scrisoare de somare" constituie prima etapă a procedurii infringementului, prevăzută de an. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. care se declanșează în caz de încălcare, de către unul dintre statele membre, a dreptului comunitar, urmată de etapa a doua - aceea a avizului motivat - si de etapa a treia - a sesizării Curții Europene de Justiție.
În fine, potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României judecătorul național este chemat să aplice în mod direct reglementările euro.
Așadar, prin pronunțarea acestei sentințe au fost încălcate dispozițiile art. 20 si an.148 alin. 121 si 141 din Constituția României si au fost aplicate greșit respectiv nu au fost aplicate deloc - dispozițiile art. 25, 28 si 90 paragraf 1 si 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În concluzie, având în vedere faptul că atât taxa de primă înmatriculare - a cărei restituire o solicită reclamanta - cât si taxa de poluare - în vigoare în momentul de față - contravin reglementărilor comunitare susmenționate - (art. 25, an 28 si an. 90 paragraf 1 si 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat în petit, sens în care, solicită să se dispună:
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată învederează instanței dispozițiile an. 124 din Codul d e procedură fiscală: " (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la arte 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod si se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori ".
Apoi, potrivit dispozițiilor an. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală " Nivelul majorării de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
După aceea, an. 10 alin. 111 din Codul d e procedură fiscală dispune: "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Cheltuielile de judecată în ambele instanțe - 1.300 lei - compuse din onorariu avocațial plus taxele de timbru și cheltuieli de transport de la B M la instanța de recurs - sunt datorate potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, taxa de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 50/2008 fiind compatibile cu dreptul comunitar.
Or, din actele depuse la dosar, Curtea constată că recurenta reclamantă nu a solicitat restituirea unei sume achitate în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008, astfel cum eronat a reținut instanța de fond, ci a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal.
Analizând dispozițiile legale în baza cărora reclamanta a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare, Curtea constată că acestea contravin dispozițiilor comunitare, respectiv ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-recurent are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, sens în care Curtea apreciază întemeiat recursul formulat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Referitor însă la cuantumul taxei de primă înmatriculare care trebuie restituit, curtea constată că reclamanta a beneficiat de o restituire parțială a taxei anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, fiind depuse acte în acest sens la dosar.
Astfel, conform chitanței nr. - din data de 07.06.2007, reclamanta a achitat suma de 2.920 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare ( 20, dosar fond), iar la data de 20.08.2008 i s-a restituit suma de 1517 lei, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008. prin urmare, reclamanta este îndreptățită la restituirea doar a diferenței în cuantum de 1403 lei.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în baza prevederilor art. 2141Cod fiscal, însă aceste dispoziții legale au fost considerate incompatibile cu dreptul comunitar, astfel încât aceasta nu va fi considerată o taxă fiscală pentru a putea atrage incidența dobânzii fiscale. Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă.
În baza art. 274 pârâta-intimată va fi obligată să achite reclamantei, cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, având în vedere faptul că acțiunea formulată a fost admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1603 din 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantei suma de 3471 lei, taxă de primă înmatriculare.
Respinge restul cererilor.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.LU/dact.MS/5 ex./17.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
