Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Sentința civilă nr.28/F/-.Dosar nr.473/64/F/-./2008
Ședința publică din data de:-9 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Alina Poschină
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ și fiscal de către reclamanta""-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală, având ca obiect "anularea Deciziei de impunere nr.28697/25.02.2008 și a Dispoziției nr.72/16.04.2008 ambele emise de Direcția Fiscală B".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc pe fond în ședința publică din data de 9 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea pârâților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de către pârâta Direcția Fiscală
Față de actele și lucrările dosarului, coroborate cu probele administrate în cauză instanța, în urma deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios fiscal a reclamantei "" în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ a mun.B, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr.28697/25.02.2008 și a Dispoziției nr.72/16.04.2008 emise de către pârâtă,
Constată că prin acțiunea în contencios fiscal reclamanta "" a solicitat, în temeiul art.218 Cod procedură fiscală și art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ a mun.B, anularea Deciziei de impunere nr.28697/ 25.02.2008 și a Dispoziției nr.72/16.04.2008, emise de către pârâtă, motivând în esență că reclamanta nu datorează impozit pe clădirile și terenurile aflate în interiorul parcurilor industriale, potrivit dispozițiilor art.250, alin.1, pct.9 și art.257, lit.l din Codul d e procedură fiscală.
Reclamanta a arătat că prin nr.OUG115/2003 privind privatizarea și constituirea parcului industrial pe platforma "R" a fost inclusă printre societățile comerciale ce funcționează pe platforma parcului industrial PRO R B, iar Parlamentul României a comunicat reclamantei și altor societăți din același parc industrial (adresa nr.22/39/26.02.2008) că scutirile prevăzute de Codul fiscal operează de drept prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile respective și nu reprezintă măsuri de natura ajutorului de stat, iar sintagma "potrivit legii" din art.250 și art.257 Cod fiscal se referă numai la regimul juridic de constituire și funcționare a parcurilor industriale, nicidecum la regimul acordării ajutorului de stat.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Fiscală a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivând pe de o parte că pentru perioada 01.01.2004-25.10.2004 reclamanta nu funcționa în parc industrial în sensul legii, parcul industrial Pro R fiind înființat prin Ordinul nr.255/03.06.2004, emis de ministrul administrației și internelor, publicat în Monitorul Oficial nr.980/25.10.2004, iar pe de altă parte că scutirile de care beneficiază reclamanta reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor art.87 și art.88 din Tratatul și sunt suspuse notificării Consiliului Concurenței. Pârâta a invocat și adresa nr.2132/8.05.2008, prin care Consiliul Concurenței a învederat pârâtei că schema de ajutor de stat notificată îmbracă forma unui ajutor de stat, astfel că reclamanta nu poate beneficia de facilități fiscale.
La dosar, pârâta Direcția Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ""
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea reclamantei SC SA este în parte întemeiată și urmează a fi admisă cu
privire la scutirea reclamantei de taxa impozitelor pe terenuri și clădiri pentru perioada 25.10.2004-30.06.2007, astfel încât instanța va admite anularea parțială a Deciziei de impunere nr.28697/25.02.2008 și a Dispoziției nr.72/16.04.2008 ambele emise de către pârâtă., instanța urmează a respinge pretențiile reclamantei cu privire la scutirea perioada de timp cuprinsă între 01.01.2004 și 25.10.2004.
Potrivit art.250, pct.9 din Codul fiscal, sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar conform art.257, pct.l din Codul fiscal, sunt scutite de la plata impozitului pe terenuri pacurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
Rezultă că, prin dispozițiile legale mai sus arătate, au fost scutite de la plata impozitului pe terenuri și clădiri parcurile industriale care, așa cum prevede art.1, pct.2 din nr.OG65/2001, privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, acestea reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică, într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. Parlamentul României - Comisia pentru Buget, Finanțe, Bănci a interpretat că dispozițiile art.250, alin.1, pct.9 și art.257, lit.l din Codul fiscal reglementează situațiile în care nu se datorează impozit pe clădiri și pe teren, dispoziții care operează de drept, prin efectul legii, nediscriminatoriu în cazul clădirilor și terenurilor care se încadrează în situațiile avute în vedere de legiuitor, fără ca ele să reprezinte măsuri de natura ajutorului de stat. Dimpotrivă, reprezintă ajutor de stat acele măsuri prin care se acordă individual anumite facilități fiscale, măsură care nu mai poate fi numită generală și nediscriminatorie și care este de natura ajutorului de stat. Numai în cazul unei asemenea măsuri, se impun a fi respectate prevederile legale privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, reglementate în nr.OUG117/2006.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație - Impozite a comunicat că pentru clădirile și terenurile din parcurile industriale nu se datorează impozit, potrivit legii de înființare a acelui parc industrial, reglementarea tutelară în materie fiscală fiind Codul fiscal. Nu în ultimul rând, scutirea de impozit pentru terenurile și clădirile din parcurile industriale, așa cum este ea reglementată de art.250 și art.257 Cod fiscal, reprezintă facilități fiscale, nu ajutor de stat, între cele două instituții existând diferențe de esență, care instituie regimuri juridice diferite.
Art.87, alin.(1) din Tratatul Comunității Europene reglementează "ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre".
Simpla afirmație a pârâtei că scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată parcurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art.87- art.89 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte, atât timp cât dispozițiile art.250, pct.9 și art.275, lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt în vigoare respectiv nu au fost abrogate și nici constatate ca fiind neconstituționale, iar Curtea Europeană de Justiție nu a constatat prin nicio hotărâre incompatibilitatea acestor dispoziții cu normele de drept comunitar.
Instanțele naționale au competența de a interpreta noțiunea de ajutor de stat. În aceste împrejurări, Curtea are în vedere faptul că, dispozițiile art.250, pct.9 și art.257, lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare, nu sunt de natură să conducă la denaturarea concurenței și să afecteze schimburile comerciale între statele membre ale Comunității Europene.
Sintagma "potrivit legii", utilizată de legiuitor atât în art.250, pct.9, cât și în art.257, lit.l din Legea nr.571/2003, vizează condițiile legale de înființare a parcurilor industriale, nicidecum stabilirea unor condiții suplimentare prin alt act normativ cu putere de lege în scopul unei conturări mai detaliate a regimului juridic al acestor scutiri de la plata impozitelor. pentru aceste impozite pe terenuri și clădiri din parcurile industriale operează prin efectul legii speciale (ope legis), anume Codul fiscal - art.250, pct.9 și art.257, lit.l, însă legea la care face trimitere fiecare din cele două dispoziții legale este aceea care stabilește regimul juridic al parcurilor industriale, modul în care se dobândește această calificare juridică de parc industrial. Ajutoarele de stat pentru societățile comerciale ce funcționează în parcurile industriale vizează orice alte categorii de facilități sau forme de ajutor financiar direct ori indirect pe care le pot acorda în principiu autoritățile publice pentru societățile comerciale ce funcționează în parcuri industriale, dar altele decât scutirile la plata impozitelor pe terenuri și clădiri, pentru care există reglementare legală specială, în Codul fiscal (cum am arătat mai sus). De altfel, potrivit art.1, alin.3 din Codul fiscal, în materie fiscală dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între legi aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Se poate reține astfel că susținerile pârâtei din întâmpinare sunt nefondate și neîntemeiate, întrucât, nu ne aflăm în prezența unui ajutor de stat așa cum este reglementat de dispozițiile art.87 și art.88 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, câtă vreme nu s-a constatat și nu s-a dovedit că acesta denaturează sau amenință să denatureze concurența pe piață ori că ar afecta schimburile comerciale dintre statele comunitare.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ""- (cu sediul în mun.B,-, jud.B), în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ (cu sediul în mun.B,-, jud.B) și, în consecință:
Anulează în parte Decizia de impunere nr.28697/25.02.2008 și Dispoziția nr.72/16.04.2008, cu privire la obligarea reclamantei la plata impozitelor pe terenuri și clădiri stabilite pentru perioada 25.10.2004-30.06.2007.
Respinge restul pretențiilor reclamantei, privind obligarea reclamantei la plata impozitelor pe terenuri și clădiri stabilite pentru perioada 01.01.2004-25.10.2004.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.:- /12.02.2009
Dact.:-/6 ex./13.02.2009
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Alina Poschină
