Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 284
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG.J împotriva sentinței numărul 1975 din data de 14 octmbrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse înscrisurile solicitate.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1975 din data de 14 octmbrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorjs -a espins excepția inadmisibilității formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg
S-a respis cererea privind restituirea sumei de 6052 lei plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu chitanța nr. - din 24.09.2009. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3070 lei plătită de reclamant cu titlu de primă înmatriculare cu chitanța nr. - din 04.07.2007. S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție s-a avut în vedere că dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene stipulează în mod clar că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, potrivit art. 3 lit. a din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este prevăzută eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent.
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând în art. 12-37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, în jurisprudența comunitară s-a subliniat că, orice sarcină fiscală oricât de mică și indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală în sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent. (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
S-a mai reținut că prevederile menționate în Tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006 prin nr.OUG 110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 2141al.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ian.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
S-a apreciat că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, în speță art. 90 al.1 din Tratat, situație în care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict între dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s-a stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, în cazul în care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă în România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar, care este consacrat și de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că în urma aderării prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europen, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragr.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 2141- 2143.fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cazul de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative și instanțelor judecătorești în scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturism second - hand.
Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare România a stabilit în mod indirect impuneri interne pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Instanța a constatat însă, că în ce privește taxa de primă înmatriculare în cuantum de 6052 lei, intimata a dispus restituirea în parte a acesteia și reținerea numai a sumei de 3357 lei cu titlu de taxă de poluare, conform deciziei de restituire nr.55806 din 26.09.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg-
Așadar, în cauză s-a pus problema restituirii și a unor sume de bani reținute cu titlu de taxă de poluare.
Ori, stfel cum s-a înscris în preambulul actului normativ, în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr.50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform art.1 alin.1 din acest act normativ, această ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Cadrul legal este completat de nr.OUG208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Obligația de plată a acestei taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Cererea dedusă judecății vizează restituirea taxei astfel plătite și se fundamentează pe dispozițiile art.90 din Tratatul de constituire a Comunității Europene.
Ori, susținerea reclamantului este greșită, întrucât instituirea acestei taxe este rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că respectiva taxă pe poluare ar contraveni legislației comunitare.
Astfel, atâta timp cât chiar Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene au recunoscut că taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 corespunde normelor comunitare, nu se poate considera de către instanțele naționale că instituirea acestei taxe introduce o discriminare a regimului fiscal și că ar contraveni dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Comisia Europeană a demarat împotriva României procedura de sancționare în fața Curții Europene de Justiție urmare a greșitei modalități de calcul și a criteriilor la care se raporta nivelul taxării în privința fostei taxe de primă înmatriculare, întrucât nu respectau principiul "poluatorul plătește".
La data de 20.01.2009 procedura demarată împotriva României a fost ridicată.
Curtea Europeană de justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 90 din tratatul CE. Astfel, nici un stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, iar taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (cauzele C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/republica, C-375/95).
Ori, taxa în vigoare până la aprobarea nr.OUG50/2008, aplicată autovehiculelor second-hand, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă, ci, dimpotrivă, valoarea taxei creștea în raport de vechimea autovehiculului, astfel încât cele mai impozitate erau autovehiculele second-hand importate, întrucât cele second-hand vândute numai în țară nu mai erau taxate, pe principul că taxa de primă înmatriculare se percepea o singură dată.
OUG nr.50/2008 reglementează în mod diferit de actele normative anterioare calcularea și perceperea taxei la înmatricularea unui autoturism second-hand.
În raport de practica Curții Europene de Justiție, articolul 90 primul paragraf este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pentru aplicarea articolului 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Potrivit acestei argumentări ar trebui ca o persoană reclamantă să facă dovada că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care a achiziționat autoturismul, ori reclamantul nu a făcut o asemenea dovadă.
În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea, iar un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoarea a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală.
Dintr-o jurisprudență constantă a Curții a rezultat că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu art.90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip, să fie exclus.
Pe de altă parte, compatibilitatea cu art.90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar cu scopul de demonstra că în cazul vehiculului său a rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Din cuprinsul nr.OUG50/2008 rezultă că acest act normativ respectă exigențele de compatibilitate cu prevederile art.90 paragraful 1din Tratatul CE, întrucât, așa cum rezultă din art.6, determinarea taxei de poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (precum, tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedre al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa nr.4.
De asemenea, potrivit art.8 atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, valoare ce reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, CJCE a stabilit că dacă taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul auto național în aceeași zi în care s-a solicitat înmatricularea, exigențele art.90 din Tratat sunt respectate.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinția declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurentul reclamant a arătat că legea nu are efect retroactiv, astfel că puteau fi obligați la achitarea taxei speciale de poluare doar deținătorii de autoturisme care le-au înmatriculat după intrarea în vigoare a UG nr.50/2008, nu și cei care au achitat taxa auto de primă înmatriculare.
Că nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior cu titlu de taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi ipotetic datorate în temeiul OUG 50/2008 ca taxa de poluare la fondul de mediu.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG.J, în motivele de recurs a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât cererea contravine prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, apreciind că acțiunea trebuia respinsă pentru lipsa procedurii prealabile.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat două autoturism second- hand.
După introducerea bunurilor în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxele de primă înmatriculare în sumă de 6052 lei și 3070 lei, sume achitate conform chitanțelor nr.-/04.07.2007 și nr.-/24.09.2007.
Prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg.J s-a calculat reclamantului taxa de poluare pentru autovehicule în sumă de 3357 lei, fiindu-i restituită suma de 2695 lei.
Reclamantul s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice M solicitând restituirea integrală a sumei de 6052 lei.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg.J a soluționat nefavorabil cererea reclamantului, arătând că acesta a beneficiat de prevederile nr.OG50/2008 prin restituirea diferenței dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule
Prin sentința recurată instanța a reținut că diferența de taxă nerestituită de organul fiscal,reprezintă taxă de poluare pe care reclamantul o datorează în baza prevederilor OUG nr.50/21.04.2009.
Această reținere este greșită deoarece întreaga sumă în cuantum de 6052 lei a fost achitată de reclamant pentru unul din cele două autoturisme cumpărate,la data de 24 septembrie 2007 cu chitanța nr.-, așa cum rezultă din însăși adeverința nr.10805/25.02.2009 emisă de pârâtă, aflată la fila 3 în dosarul de fond,deci anterior intrării în vigoare a actului normativ care reglementează taxa de poluare, rezultând că taxa achitată reprezintă de fapt tot o taxă de primă înmatriculare.
Taxa a fost achitată nelegal deoarece autoturismul respectiv- potrivit actelor depuse la dosar - a mai fost înmatriculat în Uniunea Europeană, nefiind la prima înmatriculare.
Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de recurenta pârâtă se reține că procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul TG.J, va admite recursul recurentului reclamant, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga recurenta pârâtă TG.J să restituie recurentului reclamant suma de 3357 lei reprezentând diferență taxă primă înmatriculare achitată cu chitanța nr.-/24.09.2007. Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul TG.J împotriva sentinței numărul 1975 din data de 14 octmbrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Admite recursul recurentului reclamant declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă recurenta pârâtă TG.J să restituie recurentului reclamant suma de 3357 lei reprezentând diferență taxă primă înmatriculare achitată cu chitanța nr.-/24.09.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/ 12 Februarie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
