Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2940/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2940
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare, în rejudecare, recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 2286 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata.
La data de 17 noiembrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii din partea reclamantei intimate, prin intermediul cărora solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs, anexând chitanța privind plata onorariului avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales, avocat -..
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2286 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, s-au respins excepțiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B M, s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamanta împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și s-a anulat actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 23600/10.07.2008. S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 5074 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța - nr.- din 6.11.2007. Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantei suma de 5074 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă, precum și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma totală 5074 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/06.11.2007, pentru autoturismul marca Audi înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 07.11.2007.
Prin cererea înregistrată la B M, reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar că B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresele emise, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră, pârâta emițând adresa 23600/10.07.2008 prin care a precizat în plus că între timp a fost adoptată și OUG 50/2008 pentru înlocuirea taxei de înmatriculare.
S-a reținut că reclamanta a apreciat că este netemeinică și nelegală soluția dată de organul fiscal, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de codul d e procedură fiscală sau de legea contenciosului administrativ.
În acest context s-a reținut că actul administrativ emis de pârâtă sub adresa nr.23600/10.07.2008 este nelegal și a fost anulat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Deși organele fiscale au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național pentru faptul că de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare,iar autoritatea legislativă executivă și judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Întrucât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și care contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Întrucât taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, s-a apreciat că într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Astfel s-a motivat că reclamanta -intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și că nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În susținerea acestei soluții s-a motivat că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
În opinia tribunalului, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerent, iar
taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare și nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamată, acțiunea a fost admisă.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea 554/2004, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 7 ind.1 din legea 554/2004 care arată că în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, instanța constată ca procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne, și sunt aplicate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la soluții diferite. Ori în cazul de speță textul Tratatului european invocat în apărare de către reclamanta, este foarte clar și fără echivoc stabilește interdicția de stabilire a unor taxe noi peste cele prevăzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Cât privește dobânda legală s-a reținut că aceasta este justificată în baza art.3 din OG 9/2000 și urmează să fie calculată de la data efectuării plății și până la restituirea sumei.
Cheltuielile de judecată au fost acordate în temeiul art. 274 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului a arătat că răspunsul comunicat intimatei sub nr.17493/17.06.2008 nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 proc.fiscală, motiv pentru care contestația formulată de reclamanta organul fiscal emitent nu a fost analizată ca o cale administrativă de atac. Consideră că dreptul la restituirea taxei de înmatriculare nu i-a fost lezat reclamantei prin răspunsul comunicat de organul fiscal, răspunsul neîndeplinind condițiile unui act administrativ fiscal, iar organul fiscal nu poate aplica decât legislația fiscală internă.
Consideră că sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece prin Decizia nr.499/07.04.2009, Curtea Constituțională a statuat că taxa specială de înmatriculare reglementată de art.2141- 2143din Codul fiscal în temeiul cărora reclamanta a achitat taxa de înmatriculare avea un pronunțat caracter de taxă de poluare, având în vedere anexa nr.4 din Legea nr.343/2006, potrivit căreia valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului.
Potrivit art.11 din nr.OUG50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, reclamanta are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa de poluare, această normă de procedură dând posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai M în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă.
Referitor la dobânda legală arată că instanța de fond a acordat dobânda legală în temeiul art.3 din nr.OUG9/2000 deși reclamanta a solicitat dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală și a acordat dobânda de la data achitării taxei deși petitul formulat de reclamantă era de la data de 14.07.2008.
Examinând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea eține următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului B- suma totală de 5614 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/06.11.2007.
Prin cererea înregistrată ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresa emisă de pârâtă, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră. Soluționarea contestației formulate de către reclamantă este nelegală, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală sau de Legea contenciosului administrativ, pârâta depășindu-și competența, situație în care actul administrativ emis de pârâtă prin adresa nr. 23600/10.07.2008, astfel că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că este nelegal și a dispus anularea lui. Susținerile recurentei în sensul că actul contestat nu ar fi un act administrativ nu sunt pertinente cauzei, întrucât ceea ce se contestă în cauza este refuzul nejustificat de a soluționa favorabil cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, refuz concretizat în actul a cărei anulare s-a dispus.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a reținut de către instanța de fond faptul că acestea contravin dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv art.90 dpar. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, situație în care devin incidente, așa cum sa motivat de către tribunal, în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar,
Cât privește incidența în cauză a prevederilor OUG 50/2008, Curtea apreciază că instanța de fond,în mod întemeiat a făcut aplicarea acestor dispoziții, reținând că nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, deoarece noua taxă este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. În plus, așa cum a motivat și tribunalul, dacă s-ar reține ca fondată o astfel de apărare, atunci s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii.
Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregim, fiind irelevant faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se reține că dobânda reglementată de OG nr. 9/2000 este inferioară celei prevăzute de Codul fiscal, astfel că recurenta, ca parte obligată în acest sens, nu este vătămată prin această soluție. În plus,Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă prin lipsirea de folosința sumei de bani nu se poate realiza decât prin acordare dobânzii de la data achitării taxei de primă înmatriculare, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul nelegal al încasării taxei există de la momentul plății acestei taxei. Se impune a se observa că instanța de fond a acordat dobânda legală de la data achitării sumei cu titlul de taxă de primă înmatriculare, respectiv de la 5.11.2007, deși reclamanta, prin cererea introductivă ce a format obiectul dosarului nr-, a solicitat acordarea dobânzii numai de la data de 14.07.2008. Prin acordarea dobânzii de la o altă dată decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității ce guvernează procesul civil,astfel că sub acest aspect se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de recurs are în vedere că s-a făcut dovada înregistrării lor, iar reclamanta a mandatat pe avocat să încaseze sumele cu acest titlul. Recurenta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată să achite intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M împotriva Sentinței civile nr. 2286 din 29.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE să achite intimatei dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 și până la restituirea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurenta să achite intimatei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.EG/9.12.2009
Dact./5ex.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
