Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2960/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2960
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D în nume propriu și pentru C - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE împotriva sentinței nr. 321 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentata intimata reclamantă lipsind recurentele pârâte D și C - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se declararea recursului în termenul legal și întâmpinarea depusă de intimata reclamantă după care;
Curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 321 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele C-SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE și
A fost anulate raportul de inspecție fiscală nr. 27253/28.02.2008, deciziile de impunere nr. 33300/27.03.2008 și nr. 33301/27.03.2008, emise de către C, și decizia nr. 77/05.06.2008, emisă de către DGFP
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin Deciziile de impunere nr. 33300/27.03.2008 și nr. 33301/27.03.2008, emise de către C, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. 27253/28.02.2008, au fost constatate obligații suplimentare reprezentând impozit pe venit.
Astfel, conform Deciziei de impunere nr. 33300/27.03.2008 s-au stabilit accesorii la plăți anticipate în sumă de 1.606 lei astfel: pentru anul 2004 în sumă de 483 lei și pentru anul 2005 în sumă de 1123 lei, iar prin decizia de impunere nr. 33301/27.03.2008 s-a stabilit plata unui impozit suplimentar în valoare de 1784 lei impozit stabilit în plus și 1.026 lei accesorii, în sarcina reclamantei.
Împotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 77/05.06.2008, emisă de către DGFP
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta s-a reținut ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 53 din Legea 571/2003, n contribuabil care desfășoară o activitate independentă are obligația să efectueze plăți anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivitart. 82, cu excepția veniturilor prevăzute laart. 52, pentru care plata anticipată se efectuează prin reținere la sursă".
Documentul în baza căruia se plătește impozitul pe plăți anticipate este decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit ce se emite de către organul fiscal în baza dispozițiilor art. 82 alin. 2 din Legea 571/2003, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat, după caz, în anul precedent.
Deși din cuprinsul raportului de inspecție fiscală contestat nr. 27253/28.02.2008 rezultă că pentru anul 2004 organul fiscal competent nu a emis decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit, se constată că reclamanta a efectuat plăți anticipate ale impozitului pe venit în sumă de 230 de lei, conform OP nr. 5/04.2004 (150 de lei) și OP nr. 09/06.2004 (80 de lei), rețineri la sursă în sumă de 230 de lei din expertize contabile și 1553 de lei aferente veniturilor salariale de prestări servicii.
Aceste aspecte au fost relevate de către expertiza contabilă efectuată în cauză, unde s-a arătat și faptul că pentru anul 2005, deși raportul de inspecție fiscală reține că nu s-a emis decizie de impunere pentru plăți anticipate, acesta aspect este contrazis de faptul că la dosar există copie după decizia de plăți anticipate nr. -/27.02.2005, din conținutul căreia rezultă că venitul net estimat luat în calcul de organul fiscal pentru anul 2005 este de 0 lei, ca urmare a plăților anticipate cu OP nr. 18/09.2005 pentru suma de 100 de lei, rețineri la sursă din activitatea de expertiză contabilă pentru suma de 203 de lei.
Dat fiind că, potrivit deciziei de impunere anuală nr. -/07.09.2004, pentru anul 2003, reclamanta avea de primit suma de 2343 de lei, această sumă de bani putea fi compensată cu alte obligații, potrivit mențiunii de la ultimul paragraf,diferența stabilită/constatată în minus (rândul 21b sau 22b) în sumă de 2343 de lei se compensează cu obligațiile neachitate în termen din anul fiscal curent, iar diferența se restituie conform prevederilor legale în vigoare".
Față de calculele efectuate prin expertiza contabilă, instanța constată că pentru perioada expertizată, reclamanta a datorat un impozit pe venit de 1717 de lei, iar în aceeași perioadă a achitat suma de 3451 de lei, deci plătind în plus suma de 1734 de lei, la care se adaugă suma de 2343 de lei ce trebuia rambursată în anul 2004 pentru anul 2003. așadar, din totalul sumei de 4077 de lei de primit, reclamanta a primit în anul 2006 suma de 1033 de lei, rămânând o diferență de 3044 de lei ce nu a fost recuperată.
Cu privire la modul de înregistrare și scoatere din evidența în partidă simplă a autoturismului în leasing cu asigurarea CASCO urmare a unei daune totale și calculul amortizării, s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 42 alin. 1 litera b) din Legea 571/2003 care prevăd că,nu sunt impozabile sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și orice alte drepturi, cu excepția câștigurilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale",precum și dispozițiile art. 48 alin. 4 - 7 din Codul fiscal.
Dat fiind că reclamanta a recuperat doar valoarea epavei rezultată din accidentarea autoturismului luat în leasing, cu factura nr. -/0+4.10.2005 pentru suma de 10.656 de lei, doar aceasta va fi suma ce va fi înregistrată ca venit.
Față de toate aceste considerente, instanța a constat că reclamanta nu datorează impozit pe venit suplimentar pentru perioada controlată.
Împotriva a cestei sentințe a formulat recurs pârâtul D, în nume propriu, precum și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, în termen și motivat.
În motivare recursului s-a arătat că, hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece potrivit art. 82 din Codul fiscal plățile anticipate se plătesc în baza Deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit emisă de organul fiscal.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 53 din Codul fiscal, reclamanta avea obligația să efectueze plați anticipate în contul impozitului anual datorat pentru veniturile obținute din activități independente, cu excepția veniturilor pentru care plata anticipată se face prin reținere la sursă.
Pentru anul 2004 nu a fost emisă decizie de plăți anticipate.
Pentru anul 2005 a fost emisa decizie de plați anticipate, dar cu impozit 0 (zero), deoarece reclamanta, în declarațiile de venit depuse la organul fiscal, nu a evidențiat separat veniturile pentru care impozitul a fost reținut la sursă și veniturile pentru care avea obligația sa plătească în cursul anului plați anticipate.
La stabilirea plăților anticipate organul fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 82 din Codul fiscal si ale pct.171 din nr.HG 44 din 22 ianuarie 2004 - Partea I pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora:
Inspecția fiscală a constatat ca reclamanta avea organizată evidența contabilă în partidă simplă, iar pentru perioada 2004 - 2005 a obținut venituri din activități independente, evidențiate în registrul jurnal de încasări și plați, dar în evidența contabilă nu au fost evidențiate separat veniturile pentru care impozitul a fost reținut la sursă și veniturile pentru care avea obligația să plătească în cursul anului plăți anticipate.
În consecință, în mod legal au fost calculate, de către inspecția fiscală, accesorii la obligațiile de plăți anticipate cu titlu de impozit pentru veniturile din activități independente.
Stabilirea accesoriilor la obligațiile de plăți anticipate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 82, alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul fiscal și nu prin stabilirea trimestrială a impozitului în funcție de cuantumul veniturilor și cheltuielilor realizate trimestrial.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod eronat că numai valoarea epavei trebuia înregistrată ca venit întrucât din actele contabile verificate de către inspecția fiscală, rezulta că reclamanta a achiziționat pentru birou un autoturism, în valoare de 60.838 lei, in baza contractului de leasing nr. 14811/20.12.2004.
Deci, autoturismul a intrat în patrimoniul biroului în luna februarie a anului 2005.
a fost calculată, prin metoda liniara, numai pe perioada folosirii acestuia, deoarece în luna iulie 2005 autoturismul a fost avariat.
În aceste condiții inspecția fiscală a considerat justificat venituri neimpozabile nu numai despăgubirile respective ci și prețul obținut din valorificarea epavei, dar aceste sume trebuiau scăzute din valoarea neamortizată.
Astfel, în mod legal inspecția fiscală a calculat și stabilit impozitul pe venitul net anual impozabil, în funcție de veniturile anuale realizate și cheltuielile deductibile pentru anul 2004, anul 2005 și anul 2006.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi fost luate în calcul plățile anticipate efectuate de către reclamantă, deoarece inspecția fiscală a stabilit în mod corect diferențele de impozit anual de regularizat, luând in considerație plățile anticipate efectuate in perioada 2004 -2006,
Astfel, la fond s-a dovedit că în mod corect au fost stabilite diferențe de impozit anual de regularizat astfel: în minus cu suma de 97 lei pentru anul 2004, in plus cu suma de 1785 lei pentru 2005 și 0 lei pentru 2006.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
La data de 15.06.2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În întâmpinare s-a arătat în ceea ce privește impozitul pe plăți anticipate că din recursul formulat reiese ca impozitul pe venituri anticipate trebuia plătit la nivelul calculului efectuat de inspectorii fiscali, insă acest calcul este greșit, deoarece impunerea provizorie s-a făcut pe norme de venit conform art. 169. Cod fiscal articol ce nu corespunde activității desfășurate de intimată unde impunerea se face in sistem real, iar potrivit declarațiilor de venit depuse aceasta nu a solicitat impunerea pe norme de venit.
S-a arătat și că stabilirea plăților anticipate cu titlu de impozit provizoriu asupra veniturilor anticipate pentru anul 2004 s-a făcut fără existenta unei decizii de impunere, retroactiv, în anul 2008 pentru anul 2004. Calculul plăților anticipate a fost făcut nerespectându-se prevederile legale, respectiv art. 82 alin. (2) din Codul Fiscal potrivit căruia "plățile anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul realizat in anul precedent" ceea ce presupune întocmirea Deciziei de plăți anticipate în cursul anului 2004 pentru 2004 având în vedere realizările anului 2003 sau estimările anului 2004.
S-a arătat și că în declarațiile anuale privind anii: 2003, 2004, 2005 și 2006 au fost evidențiate separat veniturile cu reținere la sursă și impozitul aferent atât de către intimată cât și de Biroul Local de Expertiză Tehnică și Judiciară a Tribunalului Dolj.
Decizia de impunere anticipată la nivelul de 0 lei a fost emisă datorită faptului că potrivit Deciziei de venituri realizate în anul 2003, recurenta avea să restituie reclamantei până la 07.11.2004, suma 2.343 lei din care abia în octombrie 2006 s-a restituit parțial numai suma de 1.033 lei de unde rezultă ca aceste plăți făcute de intimată în anul 2003 și nerestituite de recurentă constituiau plați anticipate pentru anul 2004, 2005 si 2006.
Deși impozitul de plată a fost de 0 lei în anul 2005 și recurenta avea de restituit suma de 2.343 lei, s-au făcut plăți privind impozitul anticipat aferent veniturilor realizate și în acest an, plăți ce au fost consemnate în raportul de expertiză contabilă cât și în procesul verbal de control.
Cu privire la autoturismul avariat s-a arătat că potrivit prevederilor Lg. 15/2004, amortizarea calculată prin metoda lineara începe să curgă din luna următoare celei de punere în folosință până în luna scoaterii din folosință.
Autoturismul avariat a intrat în folosință în luna februarie 2005 și a fost avariat în luna iulie 2005, deci în total 7 luni din care s-a calculat amortizare pentru un nr. de 6 luni.
De asemeni, în afara sumei de 29 000 lei plătită de intimată, (avans + 7 rate leasing), după accidentul de circulație în care a fost implicat autoturismul soldat cu dauna totală, a fost plătită și valoarea reziduală în sumă de 9.569.53, intimata devenind proprietara epavei abia după această plată. Din totalul plăților efectuate suma încasata de intimată reprezintă 10.656 lei, sumă ce a fost trecută de către experții contabili la venituri excepționale și asupra căreia a fost calculat impozit.
Referitor la valoarea impozabilă a epavei, concluzia instanței de fond, a experților contabili și a recurentei a fost că epava vândută constituie venit impozabil si a fost inclusă în calculul impozitului pe venit în cadrul raportului de expertiză contabilă, astfel că recurenta nu a avut nici-o obiecțiune asupra raportului de expertiză contabilă.
S-a arătat și că în recurs, recurenta DGFP D, nu amintește de suma de 2.343 lei de restituit potrivit Deciziei de impunere anuală nr. -/07 09 2004 pentru anul 2003 și cât privește mijlocul fix s-a arătat că intimata nu a fost proprietar decât după plata sumei de 9.569,53 lei valoare reziduală, plată făcuta de aceasta după data accidentului iar calculul valorii neamortizate făcut de recurenți in partea a doua a recursului formulat, este greșit deoarece s-au luat în calcul numai veniturile fără să se mai țină seama și de cheltuielile aferente, adică valoarea rămasă neamortizată limitată Ia nivelul veniturilor obținute din valorificarea autoturismului potrivit art. 38 (2) din Codul Fiscal.
Analizându-se actele și lucrările dosarului se reține că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la impozitul pe veniturile anticipate se reține că potrivit art. 82 din Codul fiscal documentul în baza căruia se plătește impozitul pe veniturile anticipate este decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit.
În speță, așa cum o relevă probatoriul administrat în cauză, referitor la intimată în anul 2004 nu s-a emis o decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit iar pentru anul 2005 s-a emis decizia de plăți anticipate cu nr. -/27.02.2005 din care rezultă că plățile anticipate cu titlu de impozit sunt în sumă de 0 lei.
Cu toate acestea intimata a efectuat plăți anticipat în contul impozitului pe venit în anii 2004 și 2005, plăți al căror cuantum a fost evidențiat în raportul de expertiză întocmit în cauză și împotriva căruia nu s-au formulat obiecțiuni.
Din același raport de expertiză se reține că refăcându-se calculul trimestrial ce trebuia efectuat în vederea determinării plăților anticipate pe care intimata le datora pentru anii 2004 și 2005, conform art. 82 alin. 3 cod fiscal, rezultă că pentru anul 2004 intimata datora plăți anticipate în cuantum de 464 lei în condițiile în care a plătit în cursul acestui an cu titlu de păți anticipate 460 lei și mai avea de primit de la organul fiscal, din anul 2003, suma de 2.343 lei, despre care recurenta nu face vorbire în motivele de recurs.
Pentru anul 2005 expertiza a determinat cuantumul plăților anticipate ce trebuiau efectuate de intimată la suma de 294 lei în condițiile în care pe parcursul acestui an intimat a plătit anticipat în contul impozitului pe venit suma de 303 lei.
În aceste condiții este evident că nu se impuneau a fi calculate accesorii la obligațiile de plăți anticipate cu titlu de impozit.
De asemenea referitor la achiziționarea autoturismului Renault în baza unui contract de leasing financiar calculul prezentat în motivele de recurs referitor la determinarea impozitului per venit nu poate fi reținut deoarece acesta nu are în vedere suma de 9.569,53 lei plătită de intimată ca valoare reziduală după survenirea accidentului.
Mai mult, potrivit pct. 38 din normele de aplicare ale codului fiscal la determinarea impozitului pe venit trebuie avută în vedere în situația existentă în speță valoarea rămasă neamortizată limitată la nivelul veniturilor obținute din valorificarea mijlocului fix.
În acest sens textul mai sus menționat precizează că sunt cheltuieli deductibile fiscal valoarea rămasă neamortizată a bunurilor și drepturilor amortizabile, înstrăinate, determinată prin deducerea din prețul de cumpărare al amortizării, incluse pe costuri în cursul exploatării și limitată la nivelul venitului realizat din înstrăinare.
Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere în mod temeinic de expertiza contabilă efectuată în cauză, împotriva căreia părțile nu au formulat obiecțiuni, astfel că instanța va reține ca judicios punctul de vedere exprimat prin lucrarea de specialitate, ce a avut în vedere la determinarea valorii rămase neamortizate normele legale mai sus arătate și a argumentat calculul efectuat atât în raport de acestea dar și raportat la starea de fapt existentă în speță, ce a fost corect reținută.
În aceste condiții în mod temeinic instanța de fond a reținut că reclamanta nu datorează impozit pe venit suplimentar pentru perioada controlată.
În raport de aceste considerente și potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D în nume propriu și pentru C - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE împotriva sentinței nr. 321 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
