Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- Secția de contencios administrativ și fiscal

DECIZIA NR. 298/ Dosar nr-

Ședința publică din data de 17 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător

- - - - - judecător

- - - judecător

Grefier -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.198/AF din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2009.

CURTEA

Constata ca prin sentinta civila nr 198/10.12.2008, Tribunalul B-Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratele Directia Generala a Finantelor Publice B si Administratia Finantelor Publice

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere ca prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr 315/5 februarie 2008, constatarea netemeiniciei pretentiei paratei de a retine in sarcina sa un debit de 17.391, 48 lei si accesorii, obligarea paratei Administratia Finantelor Publice B la radierea din evidentele fiscale a debitului in cuantum de 17.391, 48 lei precum si a creantelor accesorii ale acesteia, sume pretinse ca impozit datorat pe chirii aferente perioadei 23 ianuarie1998-29 aprilie 2000, suspendarea actelor de executare pana la solutionarea actiunii si obligarea la plata daunelor cominatorii in cuantum de 1000 lei/zi de intarziere de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.

Prima instanta a mai retinut ca reclamantul si-a motivat cererea de chemare in judecata pe urmatoarele aspecte:

- la data de 1.02.1998 a fost incheiat cu SC ROMANIA SA un contract de inchiriere pentru o suprafata de 1200 mp teren, contract inregistrat la Administratia Finantelor Publice B sub nr 9205 la data de 18.02.1998, insa la data de 22.02.1998 partile au constata nulitatea contractului si au decis ca acesta sa nu produca consecinte juridice;

- la data de 20.12.1999 proprietarul imobilului, SC SRL a incheiat contractul de inchiriere nr 1142 valabil, iar de la acea data obligatia de plata a impozitului aferet chiriei revenea acestei societati;

- prin adresa nr 8534/28.02.200, SC ROMANIA SA a adus la cunostiinta paratei anularea contractului, iar la data de 14.05.2001, prin adresa nr 22281 reclamantul a adus la cunostiinta paratei, prin adresa, situatia de fapt; la data de 1.02.2005, parata a emis titlu executoriu nr 354 din continutul caruia reclamantul a aflat ca figureaza in evidentele fiscale cu un debit de 173.914.800 ROL impozit pe chirii la care se adauga accesorii ( 486.543.040 ROL dobanzi si 35.652.534 ROL penalitati de intarziere );

- de la data de 1.02.1998 si pana la data emiterii deciziei nr 315/5.02.2008, reclamantului nu i s-a comunicat nicio decizie de impunere privind aceste creante;

- parata a procedat la calcularea impozitului aferent contractului incepand cu data de 23.01.1998, anterior incheierii acestuia la 1.02.1998, si pana la data de 29.04.2000 cu toate, ca incepand data de 20.12.1999 a intervenit contractul de inchiriere nr 1142 in baza caruia SC SRL a incasat chirii si a achitat impozite;

- a fost contestata pozitia paratei de a nu solutiona plangerea cu motivarea ca nu sunt identificate sumele contestate, aratandu-se ca aceasta avea cunostiinta de cuantumului sumei;

Prima instanta a avut, de asemenea, in vedere si pozitia paratei Directia Generala a Finantelor Publice B exprimata in cuprinsul intampinarii constand in urmatoarele:

- reclamantul nu a nominalizat prin plangerea prealabila actele administrativ fiscale contestate desi i s-a solicitat acesteia cu adresa comunicata la 8.01.2008 sa precizeze obiectul contestatiei si sa individualizeze suma contestata pe categorii de impozite si taxe;

- reclamantul nu a respectat termenul legal de exercitare a caii administrative de atac stipulat de art 9.7 din nr 1495/1997 sub sanctiunea decaderii;

Prima instanta a luat act in considerentele hotararii si de exceptia invocata de reclamant privind prescriptia executarii silite a sumelor pretinse ca impozit, motivata pe faptul primul act de executare silita efectuat de parata consta in titlul executoriu nr 354/1 februarie 2005.

Urmare a analizarii aspectelor prezentate si a probelor administrate, prima instanta a retinut ca dovedite urmatoarele imprejurari:

- la data de 18.02.1998 s-a comunicat reclamantului actul de impunere a impozitului pentru veniturile din chirii pe anii 1998-1999, iar la data de 17 aprilie i s-a comunicat diferenta de impozit pentru veniturile din chirii pe anul 1999 prin adresa nr 80420/22.03.2000 emisa de Administratia Finantelor Publice trasmisa prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire;

- la data de 10.12.2007 reclamantul a inregistrat la Administratia Finantelor Publice B, sub nr 38859, contestatie impotriva actelor administrative prin care se retin in sarcina sa obligatii fiscale in cuantum de 17.391, 48 lei precum si a creantelor accesorii constand in dobanzi si penalitati, sume care in opinia institutiei mentionate reprezinta creante fiscale datorate in baza contractului de inchiriere nr 255/1.02.1998;

- prin adresa nr 8721/21.12.2007 comunicata reclamantului la data de 8.01.2008, Directia Generala a Finantelor Publice Bas olicitat reclamantului sa precizeze, in termen de 5 zile de la primirea adresei, obiectul contestatiei, respectiv actele administrativ fiscale atacate si sa individualizeze suma contestata pe categorii de impozite si taxe;

- in baza dispozitiilor art 296 din OG nr 92/2003 a fost emisa Decizia nr 315/5.02.2008 prin care Directia Generala a Finantelor Publice Bar espins contestatia depusa de reclamant pentru neindeplinirea conditiilor procedurale pentru suma de 17391 lei reprezentand impozit pe veniturile din chirii aferente perioadei ianuarie 1998-aprilie 2000;

Raportat la considerentele deciziei contestate, potrivit cu care reclamantul nu a respectat conditiile procedurale impuse de art 2 din Legea nr 105/1997, respectiv a depus contestatia cu o intarziere de 9 ani, 9 luni si 17 zile peste termenul legal pentru suma reprezentand impozit pe chirii aferent anilor 1998-1999 si cu o intarziere de 7 ani, 7 luni si 16 zile pentru suma reprezentand diferenta de impozit pe chirii aferenta anului 1999, prima instanta a apreciat acesta mod de solutionare a contestatie ca legal si temeinic intrucat:

- in contestatia formulata de reclamant nu se indica actele administrativ fiscale atacate, reclamantul necomplinind aceasta neregularitate nici urmare solicitarii din partea organului fiscal;

- la data de 18.02.1998 reclamantul a primit pe baza de semnatura procesul-verbal de impunere pentru venituri realizate din chirii pe anii 1998-1999, act de impunere pe care a avut posibilitatea sa-l conteste in termen de 5 zile lucratoare de la comunicarea potrivit art 2 din Legea nr 105/1997 in vigoare la acel moment;

- diferenta de impozit pentru veniturile din chirii pe anul 1999 fost comunicata reclamantului la data de 17.04.2000 prin adresa nr 80420/22.03.2000, acte neatacat;

- reclamantul nu a produs probe in sensul ca nu datoreaza sumele de bani contestate.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamantul care a criticat-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, motivele invocate vizand aceleasi aspecte prezentate in sustinerea actiunii introductive si constatand in urmatoarele aspecte:

1. reclamantul sustine ca a aratat si probat faptul ca pretentiile paratelor sunt nejustificate, facand referire la derularea in timp a evenimentelor legate de incheierea si nulitatea primului contract de inchiriere, incheierea celui de al doilea contract, aducerea la cunostiinta a acestora catre organul fiscal, emiterea titlului executoriu;

2. reclamantul sustine ca din data de 01.02.1998 si pana la data emiterii deciziei nr 315/05.02.2008, parata nu i-a comunicat nicio decizie de impunere privind sumele pretinse ca datorate, aratandu-se in acest sens ca anularea contractului de inchiriere a fost notificata paratei si ca organul fiscal nu a actonat in vreaun fel pana la data de 01.02.2005 in vederea realizarii creantelor;

3. prin modul de calcul al creantelor s-a realizat o dubla impunere intrucat in perioada 01.01.2000-29.04.2000 s-a solicitat de doua ori impozit pentru chiria perceputa pe acelasi imobil;

4. actele pe care le-au depus paratele nu fac dovada comunicarii catre reclamant a deciziilor de impunere, aratandu-se ca intre parti s-a purtat o corespondenta considerabila si ca dovezile de comunicare prezentate apartin altor documente decat cele aratate de parate;

5. adresa nr 8721/21.12.2007 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice B face referire la un alt numar de adresa decat numarul de inregistrare al contestatiei formulate de reclamant, reclamantul sustinand ca nu a stiut la ce se refera parata; precizarile solicitate nu puteau fi realizate intrucat sumele accesorii debitului se modifica in permanenta, iar stabilirea acestor sume pe categorii este atributul exclusiv al organului fiscal.

Paratele au formulat intampinare in recurs prin care au fost invocate aceleasi aspecte sustinute si fata de actiunea introductiva.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art 304/1 cod procedura civila si a motivelor de recurs invocate, Curtea constata urmatoarele:

La data de 10.12.2007 reclamantul a adresat Directiei Generale a Finantelor Publice Bop langere prealabila impotriva actelor administrative prin care se retin in sarcina acestuia obligatii fiscale in cuantum de 17.391, 48 lei precum si a creantelor accesorii constand in dobanzi si penalitati. Reclamantul a mai precizat in legatura cu aceste obligatii fiscale ca sunt datorate in baza contractului de inchiriere nr 255/01.02.1998. Totodata, prin aceeasi plangere s-au mai realizat o serie de precizari legate de obiectul plangerii si anume ca acesta este constituit de obligatii fiscale ce constituie impozit pe chirii in perioada 21.01.1998-29.04.2000 nascute ca urmare a incheierii de catre reclamant cu SC ROMANIA SRL a unui contract de inchiriere incheiat la data de 01.02.1998 si a carui nulitate a fost constatat de partile contractante la data de 22.02.1998 si ca la data de 20.12.1999 acelasi imobil a format obiectul unui alt contract de inchiriere incheiat intre SC SRL si SC ROMANIA SRL.

La data de 05.02.2008, parata Directia Generala a Finantelor Publice Bae mis Decizia nr 315 privind solutionarea contestatiei mai sus prezentate.

Punctual, in continutul acestei decizii, s-au prezentat urmatoarele:

- contestatia a fost formulatat impotriva actelor administrative prin care s-au stabilit obligatii fiscale in cuantum de 17.391 lei precum si a creantelor accesorii reprezentand dobanzi si penalitati datorate in baza contractului de inchiriere nr 255/01.02.1998;

- intrucat petentul nu a nominalizat prin contestatie actele administrativ fiscale contestate, prin adresa nr 45721/21.12.2007 i s-a pus in vedere sa precizeze, in termen de 5 zile de la primirea adresei, obiectul contestatiei si sa individualizeze suma contestata pe categorii de impozite si taxe, facandu-se referire la dispozitiile art 206 din OG nr 92/2003; reclamantul nu a raspuns acestei solicitari;

- s-a luat act de faptul ca reclamantul contesta obligatii fiscale datorate in baza contractului de inchiriere mentionat mai sus si ca reprezinta impozitul pe chirii pentru perioada 23.01.1998-29.04.2000;

- din referatul cu propuneri de solutionare a contestatiei nr 38859/14.12.2007 emis de Administratia Finantelor Publice B, s-a retinut ca procesul-verbal de impunere pentru veniturile realizate din chirii prin care s-a stabilit impozitul pentru chirii pe anii 1998-1999 fost comunicat contribuabilului la data de 18.02.1998 sub semnatura, iar diferenta de impozit pentru veniturile din chirii pe anul 1999 fost comunicat aceleasi persoane la data de 17.04.2000 prin adresa nr 80420/22.03.2000;

- prin raportare la aceste date si la dispozitiile art 2 din Legea nr 105/1997 precum si la pct 9.7 din nr 1495/1997, s-a stabilit ca termenul pana la care reclamantul putea sa depuna contestatie cu privire la suma reprezentand impozit pe chirii aferent anilor 1998-1999 era de 5 zile de la data comunicarii actului contestat, 18.02.1998, iar cel pana la care putea sa conteste suma reprezentand diferenta de impozit pe chirii aferenta anului 1999 era de 5 zile de la data comunicarii actului contestat, respectiv de la 17.04.2000;

- de asemenea, prin raportare la dispozitiile art 213 si 217 din OG nr 92/2003, s-a constatat ca reclamantul a contestat impozitul aferent perioadei ianuarie 1998-aprilie 2000, fara insa a preciza actele administrative atacate.

Intr-adevar, Directia Generala a Finantelor Publice a solicitat printr-o adresa reclamantului sa precizeze obiectul contestatiei, respectiv actele administrativ fiscale atacate si sa individualizeze suma contestata pe categorii de impozite si taxe, fara ca acesta sa raspunda.

Referatul intocmit de Administratia Finantelor Publice B contine o serie de informatii in raport de care organul fiscal ierahic superior ce a solutionat contestatia, a stabilit ca aceasta a fost formulata tardiv. Cele doua acte la care s-a facut referire, si anume cel prin se sustine ca s-a comunicat, fara a fi individualizat, actul administrativ fiscal prin care s-a stabilit impozitul pentru veniturile pe chirii pe anii 1998-1999 si cel prin care se sustine ca s-a comunicat, de asemenea fara a fi individualizat, diferenta de impozit pe anul 1999, sunt probabil anexate referatului mai sus mentionat si anume inscrisul aflat in copie la fila 40 din dosar fond intitulat "proces verbal de impunere"- instiintare de plata pentru venituri realizate din inchirieri sau subinchirieri si in care sunt mentionate sume de bani datorate cu titlu de impozit pe anii 1998 si 1999 si inscrisul aflat la fila 42 din dosar fond continand o adresa inaintata numitului prin care se aduce la cunonstiinta ca in urma recalcularii impunerii pentru venituri realizate din inchirieri s-a stabilit o diferenta pentru anul 1999. Primul inscris poarta data de 17.02.1998 si o semnatura in dreptul rubricii "am primit un exemplar; semnatura contribuabilului", fara ca acest inscris sa aiba completate rubricile continand date ale contribuabilului si fara a putea face, prin prisma datelor pe care le contine, vreo legatura cu reclamantul sau, cel putin, dovada comunicarii acestui inscris catre acesta, simpla existenta a unei semnaturi la rubrica indicata neputand face dovada semnarii de catre reclamant si, cu atat mai mult, comunicarii catre acesta. C de-al doilea inscris mentionat este insotit de copia unei confirmari de primire care poarta data de 17.04.2000, aceeasi cu data mentionata prin adresa emisa la 23.03.2000, ca termen de plata pentru diferenta de impozit si nu cuprinde decat o semnatura si mentiunea "sotie" la rubrica "calitatea primitorului", inscris care, de asemenea, nu poate face dovada comunicarii adresei mai sus mentionate.

De asemenea, la dosar exista in copie, depus de parate, un inscris intitulat "nota" semnat de sef serviciu F- prin care se precizeaza ca suma de 17.391, 48 lei este compusa din 53.988.00 ROL - debit aferent an 1998, 9.306.000 ROL - diferenta impozit an 1998, 79.200.000 ROL - debit aferent an 1999 si 31.420.800 ROL - diferenta impozit an 1999, sume care nu se regasesc in intregime in cele doua inscrisuri mai sus mentionate si depuse de catre parata Administratia Finantelor Publice drept documente justificative ale creantelor fiscale, fiind consemnate probabil in alte acte administrativ fiscale despre care nu se cunoaste daca au fost comunicate reclamantului.

Poate uza de dreptul prevazut de art 205 din Ordonanța de Guvern nr 92/2003 cel lezat in drepturile sale atat de un act administrativ fiscal cat si de lipsa unui astfel de act.

Decizia data de parata Directia Generala a Finantelor Publice B contine o serie de considerente contradictorii in sensul ca, desi se apreciaza ca nu s-a pus la dispozitia organului fiscal datele necesare identificarii actelor fiscale contestate, s-a putut ajunge la concluzia tardivitatii formularii contestatiei in raport de doua acte administrativ fiscale identificate.

Potrivit dispozitiilor art 211 si 213 din OG nr 92/2003, decizia prin care se solutioneaza contestatia trebuie sa fie motivata atat in drept cat si in fapt, analiza acesteia realizandu-se in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosar.

Aspectele invocate de reclamant sunt suficiente, raportat la informatiile puse la dispozitie de Administratia Finantelor Publice B, pentru a se putea stabili cadrul exact al actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit si impus toate sumele ce compun suma totala mentionata de reclamant si defalcata de organul fiscal in inscrisul de la fila 44 din dosarul de fond.

Caracterul de institutie publica al organului fiscal confera acestuia atributiile prevazute de lege, dar si obligatia de a solutiona contestatiile formulate de contribuabili cu exercitarea unui rol activ in sensul identificarii prin mijloace proprii a informatiilor necesare intr-o cauza. Reclamantul a oferit suficiente date pentru identificarea actelor administrativ fiscale contestate, eventualele accesorii ale acestora neputand fi decat cele continute de acte deja emise de organul fiscal si aflate in evidentele acestuia.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia ca aspectele prezentate in considerentele contestatiei nu imbraca forma neindeplinirii unor conditii procedurale ce ar impiedica solutionarea pe fond a cauzei. Nefiind astfel incidente dispozitiile art 217 din OG nr 92/2003, se impune ca organul fiscal sa procedeze la solutionarea pe fond a contestatiei, motiv pentru care recursul formulat de reclamant este intemeiat.

In considerarea celor expuse mai sus, Curtea va admite recursul formulat de reclamantul, va modifica hotararea atacata si, in consecinta va admite actiunea formulata de acesta cu consecinta obligarii Directiei Generale a Finantelor Publice B la solutionarea contestatiei formulate de reclamant.

Va face aplicarea art 274 cod procedura civila, in sensul stabilirii unei culpe procesuale in sarcina paratelor si al obligarii acestora la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata avansate de acesta la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul reclamant cu domiciliul în mun. B,-, împotriva sentinței civile nr.198/AF/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în tot în sensul că:

Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în mun. B,-, jud. B și Administrația Finanțelor Publice B cu sediul în mun. B,-, jud. B și în consecință:

Obligă Direcția Generală a Finanțelor Publice B la soluționarea contestației formulate de reclamant și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice sub nr. 38859 din data de 10.12.2007.

Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă

- - - - - -

Grefier,

Red. LB 18.05.2009/dact. VP 25.05.2009/3 ex.

Judecător fond

Președinte:Marcela Comșa
Judecători:Marcela Comșa, Clara Elena Ciapă, Lorența

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Brasov