Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3.039
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Gabriel Năsui
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2260 pronunțată în data de 24.06.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 22 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 20.10.2009 se înregistrează din partea intimatelor întâmpinare. De asemenea, la data de 24.11.2009 se înregistrează din partea recurentului un script, însoțit de înscrisuri, prin care solicită instanței judecarea pricinii în lipsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.260 pronunțată la data de 24 iunie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M; ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G- împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepțiile invocate nu sunt întemeiate. Astfel, lipsa calității de reprezentant aaf ost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, reține instanța, că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Cât privește fondul cauzei, reține instanța, că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin nr.OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este asimilată cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG nr. 50/2008 nu contravine legislației comunitare iar potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există niciun motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul G- solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În susținere recurentul arată că soluția este greșită întrucât taxa a fost percepută și achitată în considerarea dispozițiilor art. 2141- 2143.fiscal, normă ce contravine dispozițiilor art. 90 din tratat și nu a dispozițiilor OG nr. 50/2008. Acest din urmă act nu se poate aplica situației create anterior și este la fel de discriminatoriu, impunând o taxă ce contravine reglementărilor comunitare în vigoare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Mas olicitat respingerea ca nefundat a recursului în considerare că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 recurentul își putea exercita dreptul de a solicita restituirea doar a diferenței dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare iar faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme iar ulterior definită drept taxă de poluare nu poate acredita ideea că se restituie taxă de poluare pentru trecut prin restituirea diferenței.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate arată intimata că nu pot fi acordate întrucât avocatul nu poate asigura reprezentarea urmare a suspendării.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent a achitat în contul trezoreriei Municipiului BMs uma de 6.284 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -. În condițiile achitării prin cerere s-a adresat autorității solicitând restituirea taxei ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresa emisă de pârâtă, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră, pârâta emițând adresa 23600/10.07.2008 prin care a precizat în plus că între timp a fost adoptată și nr.OUG 50/2008 pentru înlocuirea taxei de înmatriculare.
Soluționarea contestației formulate de către reclamant este nelegală, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală sau de Legea contenciosului administrativ, pârâta BMd epășindu-și competența, situație în care actul administrativ emis de pârâtă prin adresa nr. 19016/04.07.2008 este nelegal și urmează a fi anulat.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile nr.OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită în întregime, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. La acestea se are în vedere că pe parcursul judecății conform înscrisului depus la fila 10 s-a achitat reclamantului recurent o diferență din taxa inițială achitată de 3.743 lei, or în raport de aceasta urmează a se avea în vedere restituirea doar a diferenței dintre cea achitată de recurent cu chitanța - nr. - și cea restituită prin înscrisul de fila 10 dosar tribunal.
Totodată, reține Curtea că pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit nr.OG 9/2000, începând cu data de 14.07.2008 și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Evident s-ar putea obiecta în sensul că în fața instanței de control s-ar fi evocat incidența art. 124. proc. fiscală. Această susținere nu poate fi primită, întrucât restituirea taxelor achitate de la buget se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117. proc. fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare, ca modalitate solicitată, nu se regăsește în această enumerare, ca atare, nefiind în situația enumerată, Curtea apreciază că refuzul restituirii taxei de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale, astfel că repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun, respectiv a aplicabilității pentru neexecutare a dispozițiilor nr.OG 9/2000.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 312. proc. civ.coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul și în consecință va admite în parte acțiunea conform dispozitivului.
Totodată, constatând incidența art. 274 și art. 277.pr.civ. Curtea va obliga pârâta B M și la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată pentru fond și recurs în sumă de 1.500 lei.
Pentru a statuat astfel instanța are în vedere faptul că recursul a fost declarat anterior suspendării invocate de intimată astfel că alegațiile făcute cu privire la nejustificarea cheltuielilor sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G- împotriva sentinței civile nr. 2. 260 din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G- în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-
Constată nulitatea actului administrativ emis de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M în soluționarea contestației înregistrate sub nr. 23600/10.07.2008.
Constată nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 6.284 lei achitată la Trezoreria mun. B-M cu chitanța seria - nr. -/26.11.2007.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să restituie reclamantului suma de 2.541 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./5 ex./10.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Gabriel Năsui
