Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 30/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.30/ Dosar nr-
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată în temeiul legii contenciosului administrativ de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B -DIRECȚIA FISCALĂ B, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite, cauză sosită prin declinare de competență de la Tribunalul Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 februarie 2009.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr- în data de 14.08.2008 reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B să se dispună anularea Dispoziției nr. 115/6.08.2008 emisă de Biroul Contestații din cadrul Direcției Fiscale B și pe cale de consecință să se anuleze Decizia de impunere nr. 81315/21.05.2008.
S-a solicitat și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 81315/21.05.2008.
În motivarea cererii se arată că pretinsa creanță a fost consemnată într-o decizie de impunere pe care au contestat-o alături de actul de control, iar contestația a fost respinsă prin Dispoziția nr.115/6 august 2008.
S-a mai arătat că pretinsa creanță își are izvorul în executarea unui contract, implicarea organului fiscal fiind nelegală, obiectul pretențiilor, izvorul lor excluzând incidența legislației și procedurii fiscale urmate de intimată, întrucât raporturile dintre părți sunt contractuale și nu specifice dreptului material fiscal, Codul fiscal neavând aplicabilitate în cauză.
Reclamanta mai arată că decizia de impunere este atât nelegală cât și netemeinică, întrucât suma pretinsă nu se datorează obligațiilor convenționale asumate fiind acoperite.
Intimata Direcția Fiscală Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului Brașov, cu privire la petitul 1 din acțiune referitor la anularea somației de plată.
La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008, Tribunalul Brașova dispus disjungerea petitului de anulare a somației de plată, înregistrarea separată și declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov.
La cerere sunt anexate înscrisuri: Dispoziția nr.115/06.08.2008; adresele nr.22843/13.02.2008 și 24095/15.02.2008 cu indicele prețurilor de consum și rata inflației emise de Institutul Național de Statistică - Direcția Județeană de Statistică B; Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local la data de 14.05.2008 cu toate anexele; Raportul privind inspecția fiscală nr.16/21.05.2008; Procesul verbal de aducere la cunoștință a rezultatelor inspecției fiscale nr.76154/14.05.2008; Dispoziția nr.115/06.08.2008 Dispoziția de urmărire nr.-/26.06.2008; Hotărârea nr.318/26.08.2002 a Consiliului Local al Municipiului B; Copii certificate de pe contractul de concesiune încheiat în data de 22.01.1992.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. Arată că temeiul legal în baza căruia s-a calculat taxa pentru terenurile concesionate sunt clauzele contractelor de concesiune și prevederile art.91 din OG 92/2003. Organul fiscal s-a bazat pe documentele avute la dispoziție. Se menționează că taxele de concesiune sunt venituri publice ele regăsindu-se în anexa la Legea nr. 273/2006. Se citează prevederile art. 35 din OG 92/2003 și art. 4 din HCL 318/26.08.2008 privind înființarea Direcției Fiscale Se prezintă modul de calcul al redevenței începând cu anul 2003 aferente spațiilor deținute de reclamantă.
Instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov față de valoarea taxelor stabilite prin decizia de impunere contestată.
Prin Sentința Civilă nr. 197/AF/10.12.2008 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Brașov secția de contencios administrativ și fiscal. S-a motivat că prin Decizia de impunere nr.81315/21 mai 2008 emisă de intimată s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații de plată la bugetul local de 324.187 lei și accesorii de 224.249 lei în total suma de 548.436 lei, obligațiile reprezintă redevență teren concesionat și majorări de întârziere.
În drept, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel.
Competența este stabilită de lege în funcție de caracterul actului administrativ atacat, însă în situația în care actul administrativ privește stabilirea de taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, competența instanței se stabilește în funcție de criteriul valoric.
În speță, s-a contestat un act administrativ fiscal care privește stabilirea unei taxe, astfel că în această situație criteriul de stabilire a competenței este cel valoric, suma contestată fiind de 548.436 lei, peste 500.000 lei care este pragul ce delimitează competența tribunalului d e cea a curții de apel.
Este adevărat că societatea reclamantă a contestat atât suma, cât și natura creanței, însă calea procedurii este cea a contenciosului fiscal, raportat la actul administrativ fiscal și obligația constatată.
În consecință, competența de a soluționa litigiul revine Curții de Apel Brașov potrivit art.10 ultima teză din Legea nr.554/2004.
La primul termen de judecată stabilit la Curtea de Apel Brașov reclamanta a renunțat la cererea referitoare la suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 81315/21.05.2008.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Părțile au arătat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice contabile față de motivele invocate în acțiune; și punctul de vedere prezentat la termenul din 11.02.2009 de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la probele administrate instanța reține următoarele:
În anul 1992 se încheie de către Primăria Municipiului B în baza prevederilor Legii nr. 50/1991 și a Raportului de adjudecare întocmit cu ocazia organizării licitației concesionării terenurilor din Centrul Civic B, două contracte de concesiune cu concesionarul - SRL ( filele 67-72 dosar tribunal).
Conform înscrisurilor de la dosar reclamanta - SRL a plătit redevența aferentă terenului concesionat în cuantumul precizat în contracte.
În cursul lunii mai se efectuează o inspecție fiscală la sediul - SRL în urma căreia se întocmește Procesul verbal de constatare a inspecției fiscale nr. 16/21.05.2008 prin care se stabilește că suma pe care trebuie să o mai plătească reclamanta cu titlu de redevență este în cuantum de 548.436 lei reprezentând debit și penalități. În baza acestui Raport de inspecție fiscală s-a emis Decizia de impunere nr. 81315/21.05.2008. Această decizie a fost contestată de către - SRL.
Prin dispoziția nr. 115 din 6.08.2008 Biroul Contestații din cadrul Direcției Fiscale B respinge contestația. Se motivează că potrivit contractelor redevența stabilită se indexează cu indicele oficial pe economie de indexare a taxelor fiscale, iar din studiul înscrisurilor au rezultat diferențe de plată aferente anilor 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 și trimestrul I 2008. La diferențele de sume calculate după aplicarea indicilor de majorare a taxelor fiscale începând cu anul 1992 și până la zi Direcția Fiscală Bac alculat dobânzi de întârziere, penalități de întârziere și majorări de întârziere.
Decizia de impunere contestată a fost emisă în baza prevederilor OG nr.92/2003 și a HG nr.1050/2004, iar prin dispoziția de soluționare a contestației se invocă și prevederile contractului de concesiune. În contractele încheiate în anul 1992 se menționează că neplata redevenței anuale atrage după sine penalități aplicate la sumele datorate conform legii, iar concedentul poate cere rezilierea contractului de concesiune dacă întârzierile la plată depășesc 30 de zile. Modificarea sau adaptarea contractului se poate face cu acordul părților prin acte adiționale. În contract se menționează într-adevăr că redevența se indexează cu rata inflației dar se prevede în mod expres și faptul că această operațiune se realizează anual la începutul fiecărui an pe anul precedent. Direcția Fiscală a recalculat taxele pe ultimii cinci ani fără a ține cont de propriile acte.
Într-adevăr sumele rezultate din concesiuni, închirieri reprezintă venituri la bugetul local. dar nu sunt taxe sau impozite. Ele sunt stabilite prin contractul încheiat de părți, contract care reprezintă legea părților conform art.969 Cod civil. Impozitele și taxele sunt stabilite prin legislația fiscală, iar această redevență este stabilită prin contracte încheiate conform legii în vigoare în 1992.
În speță există contracte de concesiune valabil încheiate, conform prevederilor Legii nr.50/1991 în vigoare la data întocmirii lor. Numai după o eventuală reziliere a contractelor se poate proceda la organizarea unei noi licitații. iar rezilierea se poate pronunța doar de către instanța de judecată cu analizarea îndeplinirii condițiilor. Potrivit art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică. În aceste situații, competența de soluționare a litigiilor aparține instanțelor de contencios administrativ. În speță nu se precizează dacă terenul concesionat aparține domeniului public sau domeniului privat al localității.
Pârâta Direcția Fiscală B nu putea modifica în mod unilateral clauzele contractuale și să stabilească obligațiile de plată în sarcina reclamantei la care să calculeze dobânzi și penalități prin decizie de impunere. Doar instanța de judecată putea interpreta clauzele contractuale și soluționa litigiile apărute între cocontractanți. Decizia de impunere atacată a fost emisă în baza art.86 și 91 din OG nr.92/2003.
Decizia de impunere se emite atunci când se modifică baza de impunere. În speța de față s-au recalculat sumele datorate în baza unor contracte de concesiune apreciindu-se că se impunea recalcularea redevenței cu indicele prețurilor de consum de la data încheierii contractelor 1992 și până la data efectuării controlului 2008. Pârâta susține că indexarea redevenței s-a realizat conform voinței părților exprimate prin contract. Ea vizează doar parțial clauzele contractuale și își invocă propria culpă prin faptul că nu a procedat anual la indexarea sumelor. De menționat și un alt aspect la capitolul litigii din contractele de concesiune, se prevede că acestea se vor soluționa pe cale amiabilă și apoi prin instanțele judecătorești competente. Pârâta nu a respectat nici aceste clauze contractuale, a efectuat un control și a stabilit obligații de plată substanțiale prin decizie de impunere. Părțile din contracte nu au întocmit acte adiționale la contractele de concesiune prin care să se stabilească clar suma de plată cu titlu de redevență și nici nu s-a încercat soluționarea diferendelor prin conciliere directă.
Pentru toate considerentele arătate, prevederile art. 969 Cod civil, art. 13 și 17 din Legea nr. 50/1991 văzând și dispozițiile art. 1 și 86 din OG nr. 92/2003 instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind fondată. În consecință, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta - SRL și să dispună anularea Dispoziției nr. 115/6.08.2008 emisă de Biroul Contestații din cadrul Direcției Fiscale B și pe cale de consecință să se anuleze decizia de impunere nr. 81315/21.05.2008.
Raportul de control poate fi o bază de discuție pentru renegocierea clauzelor contractuale și/sau pentru conciliere. Reclamanta a solicitat doar anularea dispoziției și deciziei de impunere emise.
Se vor vedea și prevederile art.274 Cod procedură civilă și faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Hotărăște
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL B cu sediul în B, Sfatului nr.14 în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a municipiului B cu sediul în B,-, și în consecință:
Anulează Dispoziția nr. 115/6.08.2008 emisă de Biroul Contestații din cadrul Direcției Fiscale B și decizia de impunere nr. 81315/21.05.2008 emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.MC 18.02.2009/dact.VP 26.02.2009/4 ex
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa
