Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3002/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3002
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ADMINISTRATOR AL SC SRL și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTVITATEA DE CONTROL FISCAL împotriva sentinței nr. 618 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamanta ADMINISTRATOR AL SC SRL și consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTVITATEA DE CONTROL FISCAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 246 Codul d e procedură civilă, recurenta reclamanta ADMINISTRATOR AL SC SRL, legitimată cu seria nr. -, CNP - declară verbal că renunță la cererea de recurs pe care a formulat- Depune întâmpinare.
Instanța comunică reprezentantei recurentei pârâte o copie a întâmpinării; interpelată de către instanța aceasta arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a observa întâmpinarea comunicată în ședința de judecată.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTVITATEA DE CONTROL FISCAL solicită admiterea recursului conform motivelor scrise; de asemenea solicită instanței să ia act de renunțarea la judecarea cererii de recurs formulată de către reclamantă.
Recurenta reclamanta ADMINISTRATOR AL SC SRL solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTVITATEA DE CONTROL FISCAL; de asemenea solicită instanței să ia act de renunțarea la judecarea cererii de recurs pe care a formulat-
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.. 618 din 24.02.2009 Tribunalul Gorja respins excepția tardivității.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, administrator la SC SRL, împotriva Direcția Generală a Finanțelor Publice G- Activitatea de Control Fiscal.
A respins cererea față de, - și.
A modifică decizia nr. 60/23.09.2005 în sensul că admite în parte contestația formulată de SC SRL Tg.J, înregistrată sub nr.52882/15.11.2004.
A modificat decizia de impunere nr. 49941/22.10.2004 și raportul de inspecție fiscală din 15.10.2004 cu privire la capitolul II- impozit pe profit.
A constat că suma datorată este de 3327 lei în loc de 3709 lei.
A anulat decizia nr. 49/01.08.2005, raportul de inspecție fiscală din 10.08.2005, decizia de impunere nr. 34257/11.08.2005.
În considerentele sentinței s-a reținut că a rezultat parțial situația de fapt prezentată în întâmpinare de către pârâta DGFP G și în raport de procedura prevăzută de codul d e procedură fiscală, se constată că au fost încălcate o serie de norme procedurale, iar pârâta DGFP G nu a avut în vedere soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă în sensul că prin decizia nr. 49 din 1 aug.2005 se impunea soluționarea pe fond a contestației, însă Biroul de soluționare a acestor contestații din cadrul DGFP Gap rocedat la desființarea capitolului 2 "impozitul pe profit din raportul de inspecție fiscală nr. 49941 din 22.10.2004 și desființarea deciziei de impunere nr. 49941 din 22.10.2004 urmând ca o altă echipă de control, alta decât cea care a întocmit raportul de inspecție fiscală contestat, să procedeze la întocmirea unui alt act de control și emiterea unei alte decizii de impunere vizând strict aceeași perioadă și același impozit.
Echipa de control a fost formată din cei trei pârâți în calitate de inspectori fiscali și în urma controlului efectuat s-a întocmit raportul din 10 august 2005 și s-a emis decizia de impunere nr. 34257 din 11 aug. 2005 după care s-a emis o nouă decizie nr. 60 din 23 sept. 2005 privind soluționarea contestației formulată de SC SRL Tg-J înregistrată sub nr. 37349 din 7 sept. 2005 prin care se respinge contestația, rămânând nesoluționată aceeași contestație înregistrată sub nr. 52882 din 15.11.2004 formulată împotriva deciziei de impunere nr. 49941 din 22.10.2004 și a notei de constare nr. - din 16 sept. 2004, contestație care în faza inițială prin decizia nr. 102 din 13 dec. 2004 s-a suspendat soluționarea contestației, decizie ce a fost anulată prin sentința nr. 40 din 23 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 177/C/2005 și prin care s-a dispus ca pârâta DGFP G să procedeze la emiterea unei noi decizii care să aibă în vedere soluționarea pe fond a cererii formulate de contestatoare.
Conform procedurii de soluționare a contestației, intimata DGFP G avea obligația să verifice aspectele invocate în contestație, iar în cazul în care s-a constatat că aceste aspecte sunt întemeiate așa cum s-a reținut și prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 10 aug. 2005, ce vizează reverificarea aceleiași perioade reținută în primul raport de inspecție fiscală întocmit la nivelul anului 2004, respectiv capitolul 2, care se referă la impozitul pe profit, în sensul modificării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere întocmite la nivelul anului 2004 și anume în loc de 3709 lei se va reține suma de 3327 lei reprezentând impozitul pe profit pentru perioada 1 ian. 2004 - 30 sept. 2004. Ca atare, pârâta prin reverificarea aceleiași perioade și a aceluiași impozit, nu mai putea emite un nou raport de inspecție fiscală și o nouă decizie de impunere, pentru ca ulterior prin decizia nr. 60 din 23 sept. 2005 să respingă contestația reclamantei, ceea ce duce la concluzia că și raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere înregistrate sub nr. 49941 din 22.10.2004 sunt acte fiscale valabile, că raportul de inspecție fiscală din 10 august 2005 precum și decizia de impunere nr. 34257 din 11 aug. 2005 sunt acte fiscale valabile, reprezentând totodată titluri executorii, precum și decizia penală ne. 336/A din 11 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, reprezintă de asemenea un titlu executoriu, ceea ce este inadmisibil ca pentru același prejudiciu să se emită trei titluri executorii, iar reclamanta să fie obligată de trei ori pentru același prejudiciu, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a apreciat că este neîntemeiată, datorită faptului că actele administrative atacate întrunesc cerințele prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind o varietate a actelor administrativ fiscale și fiind susceptibile astfel de control judiciar pe calea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea trebuie admisă, deoarece, potrivit prevederilor art. 175 alin.(1), art. 179 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, precum și ale art. 83, 84 și 108 alin.(3) din Codul d e procedură fiscală, poate fi contestată în procedură prealabilă la organul fiscal și apoi în condițiile Legii nr. 554/2004, decizia de impunere fiscală. Or, în cauză, actele atacate se înscriu în categoria operațiunilor juridice emise conform art. 103 alin.(3) din Codul d e procedură fiscală, prealabilă încheierii actului de impunere fiscală, operațiuni lipsite de efecte juridice în planul impunerii fiscale și care contravin prevederilor art. 1 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 103 alin. (3) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
Cu privire la prima cerință prevăzută de acest act normativ, s-a constat că actul administrativ atacat este semnat de directorul executiv adjunct al Direcției Generale de Administrare a Contribuabili care coordona activitate de control fiscal și deci care avea competență de a semna decizia de reverificare atacată.
Sub acest aspect actul administrativ atacat nu este încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar critica ce vizează acest aspect este fondată, cu atât mai mult cu cât raportul de inspecție fiscală nr. 49941 din 22.10.2004 și deciziei de impunere nr. 49941 din 22.10.2004, au la bază nota de constatare nr.-/16.09.2004 și care a stat la bază plângerii penale promovată de pârâtă, declasând răspunderea penală a reclamantei pentru același impozit și pentru aceeași perioadă, conform deciziei penale nr.336/2008.
Din analiza prevederilor art. 103 alin. (3) Cod procedură fiscală se constată că este reglementată o situație de excepție, în care poate avea loc reluarea inspecției fiscale, cu respectarea condițiilor expres și cumulativ prevăzute de lege.
Astfel, pentru a se putea dispune recalcularea impozitului, era necesar să fi apărut între timp date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la momentul efectuării verificărilor sau să fi apărut erori de calcul.
În cuprinsul deciziei de recalculare atacată nu rezultă care din cele două ipoteze alternative, astfel cum susține și reclamanta, a condus la verificarea aceleiași perioadei.
S-a constat că nici în răspunsul la contestație sau întâmpinările scrise depuse în instanță, pârâtă nu face nici o referire la cerința prevăzută de textul legal care a impus recalcularea impozitului, deși au fost formulate motive de contestare a actului administrativ sub aspectul îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 103 alin. (3) Cod procedură fiscală.
Cum nu s-a invocat și nu s-a dovedit existența unor date suplimentare, necunoscute de raportul de control, pentru reluarea acestuia în condițiile legii, critica de nelegalitate a deciziei contestate este întemeiată.
De altfel, nu există nici o dovadă din care să rezulte faptul că decizia nr.49 din 01 august 2005, raportul de inspecție fiscală din 10 aug. 2005 și decizia de impunere nr. 34257 din 11 august 2005, au fost comunicate cu confirmare de primire reclamantei, încălcându-se astfel dreptul la informare și pe cale de consecință dreptul de acces la justiție.
În raport de aceste considerente, se va anula decizia nr. 49 din 1 aug.2005, raportul de inspecție fiscală din 10 aug. 2005 și decizia de impunere nr. 34257 din 11 aug. 2005 întrucât acestea nu au fost emise conform dispozițiilor art. 183 și urm. din OG nr.92/2003 și modificarea deciziei nr. 60 din 23 sept. 2005 în sensul admiterii în parte a contestației formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 52882 din 15 nov. 2004.
Se va modifica decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală nr. 49941 din 22.10.2004 cu privire la capitolul nr. 2 intitulat "impozit pe profit" în sensul că se va trece suma de 3327 lei în loc de 3709 lei, care este suma datorată pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2004.
De altfel, s-a constat că pe lângă actele menționate mai sus, de-a lungul acestei proceduri ce nu a fost respectată de pârâtă și care s-a declanșat ca urmare a formulării contestației înregistrată sub nr.52882 din 15.11.2004 și nesoluționată nici până în prezent, s-au emis și alte acte administrativ fiscale, necontestate, cu privire la același impozit și perioadă ca de exemplu: decizia de impunere nr.5610 din 23.08.2005, deși în baza aceluiași raport de inspecție fiscală se mai emisese și decizia de impunere nr. 34257/11.08.2005, contestată în cauza de față.
In ceea ce privește excepția tardivității invocată de către intimată, aceasta urmează să fie respinsă, raportat la principiul proporționalității și anume a faptului că prescripția extinctivă este o ingerință legală care în cazul, de față nu are justificare, raportat la faptul că procedura de soluționare a contestației în cadrul actelor fiscale nu a fost respectată de către intimată, ceea ce a creat vătămarea unui interes legitim și privat al reclamantei, cu atât mai mult cu cât prin emiterea unor noi decizii de impunere și de soluționare a contestației a determinat de fapt nesoluționarea pe fond a contestației formulată la nivelul anului 2004 și emiterea a două titluri fiscale executorii alături de un titlu penal executoriu ce au la bază aceeași notă de constatare pentru aceeași perioadă verificată și pentru aceeași obligație fiscală, așa cum s-a menționat mai sus.
Pe cale de consecință s-ar încălca și dreptul reclamantei de acces la justiție, cu atât mai mult cu cât nu s-a respectat de către intimată un termen rezonabil de soluționare a contestației formulată de reclamantă la nivelul anului 2004 până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că alături de răspunderea fiscală pentru reclamantă în calitate de administrator la SC SRL a intervenit și răspunderea penală conform deciziei penale nr. 336/A din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, și pe cale de consecință, așa cum se menționează de intimata DGFP G în întâmpinare, se arată că din suma de 3327 lei ce reprezintă impozitul pe profit, a mai rămas suma de 2834 lei, sumă ce a fost reținută în decizia penală ca fiind datorată părții civile statul român prin ANAF - DGFP G, plus dobânzile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului.
De altfel, prin nota de constatare din 16 sept. 2004 echipa de control a procedat la verificarea firmei administrate de reclamantă în calitate de asociat unic ca urmare a unei petiții formulată de un grup de cetățeni (anonimi?) din satul, comuna, județul G, înregistrată la Garda Financiară - Comisariatul General sub nr. 3769 din 23 august 2004 și a cuprins activitatea desfășurată de societate pe perioada 1 ian. 2004 până la zi, raportat la faptul că nota de constatare a fost înregistrată sub nr. - din 16 sept. 2004, prin care s-a constatat că impozitul pe profit neachitat este de 3709 lei, și care a stat la baza sesizării penale conform adresei nr. - din 17 sept. 2004 și la declanșarea acțiunii penale împotriva reclamantei; astfel că în mod greșit intimata a emis decizia nr. 49 din 1 aug. 2005 și a dispus desființarea capitolului 2 din raportul de inspecție fiscală și a deciziei de impunere la nivelul anului 2004 întrucât acestea au fost emise în baza notei de constatare nr. - din 16 sept. 2004 și care a vizat perioada de activitate a societății din 1 ian. 2003 - 30 sept. 2004.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă împotriva celor trei pârâți în calitate de inspectori fiscali, acestora nu li se poate imputa faptul că nu s-a soluționat într-un termen rezonabil contestația reclamantei înregistrată sub nr. 52882 din 15.11.2004, în primul rând pentru că nu aveau competența necesară și nu făceau parte din biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP G, iar în al doilea rând activitatea a fost desfășurată ca urmare a emiterii deciziei nr. 49/2005, în calitate de echipă de control care să procedeze la întocmirea unui nou act de control și emiterea unei alte decizii de impunere, vizând strict aceeași perioadă și același impozit.
Ca atare nu li se poate imputa celor trei pârâți în calitatea lor de inspectori fiscali vreo culpă în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, deoarece activitatea acestora s-a desfășurat în baza unor ordine de serviciu, și nu aveau competența să se pronunțe cu privire la nota de constatare, neexistând nici un indiciu că aceștia ar fi acționat cu rea credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu având în vedere și dispoz. art. 24 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, interpretarea acestor norme de către reclamantă este exhaustivă, întrucât nu presupune de plano angajarea răspunderii materiale a angajaților. Pentru angajarea răspunderii materiale a angajaților este esențial să se producă un prejudiciu care să fie cert, real și determinat sau determinabil și să fie dovedită vinovăția acestora, ceea ce în cazul de față nu este cazul, întrucât nu există nici măcar o culpă, aceștia îndeplinindu-și sarcinile de serviciu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta ADMINISTRATOR AL SC SRL și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTVITATEA DE CONTROL FISCAL, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că sentința pronunțată de Tribunalul Gorj este netemeinică și nelegală, deoarece prin nota de constatare nr. -/16.09.2004 emisă de Garda Financiară G s-a constatat că reclamanta în calitate de administrator al SC SRL, a săvârșit infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 și a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 3709 lei, fiind sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Recurenta pârâtă susține că instanța de fond a făcut o gravă confuzie în ce privește noțiunea de soluționare pe fond a contestației, considerând în mod greșit că prin decizia nr. 49 din 1.08.2005 nu a fost soluționată pe fond contestația, deoarece s-a dispus desființarea Cap. II din raportul de inspecție fiscală nr.49941 din 22.10.2004 și decizia de impunere cu același număr, și efectuarea unui alt control fiscal vizând aceeași perioadă și același impozit.
Recurenta consideră că a procedat corect la soluționarea pe fond a contestației, pronunțând o decizie legală, fiind obligatoriu ca după efectuarea unui alt control să se încheie un alt act administrativ fiscal.
Pe de altă parte, recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității introducerii acțiunii, care a fost invocată prin acțiune, având în vedere că acțiunea este formulată împotriva unor acte administrativ fiscale emise în anul 2004.
Recurenta reclamantă având cuvântului a solicitat a se lua act că renunță la judecata recursului.
Conform art. 246 Cod pr. civilă instanța urmează să ia act de renunțarea recurentei reclamantei la judecarea recursului.
Recursul pârâtei este fondat și va fi admis, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Intimata reclamantă a contestat prin cererea inițială soluționată de Tribunalul Gorj nota de constatare nr. - din 16.09.2004 emisă de Comisariatul Gărzii Financiare Secția G și decizia de impunere nr. 4994 din 22.10.2004, precum și decizia nr. 102 din 13.12.2004 emisă de DGFP G prin care fost soluționată contestația formulată de intimata reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale mai sus menționate.
Din actele dosarului se reține că prin nota de constatare și raportul de inspecție fiscală a fost desființat CAP. II, respectiv impozitul pe profit din raportul de inspecție fiscală nr. 49941 din 22.10.2004 și decizia de impunere cu același număr și s-a dispus efectuarea unui alt control fiscal pentru aceeași perioadă.
Conform dispoz. art. 216 alin.3 din OG nr. 92/2003 se reține că prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ fiscal atacat, urmând să se încheie un nou act administrativ fiscal, care va avea în vedere considerentele deciziei de soluționare a contestației.
Se constată astfel că recurenta pârâtă în mod corect a procedat soluționând pe fond contestația intimatei reclamante.
Prin efectuarea celui de al doilea control a fost emisă decizia nr. 60 din 23.09.2005 care a fost modificată de instanța de fond prin admiterea în parte a contestației formulate împotriva acesteia.
Instanța de fond a reținut greșit că ar exista titluri executorii diferite pentru aceeași sumă reprezentând impozitul datorat de intimata reclamantă pentru aceeași perioadă controlată.
Conform dispoz. art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003 prin desființarea totală sau parțială a unui act administrativ fiscal atacat este obligatorie efectuarea unui alt control și drept urmare, se va încheia un nou act administrativ fiscal, care la rândul său să poată fi contestat în condițiile legii, așa cum în speță intimata reclamantă a contestat noul act de control emis prin decizia nr. 60 din 23.09.2005.
Se constată că instanța în mod greșit a reținut că nu a fost soluționată pe fond contestația intimatei reclamante, prin desființarea Cap. II privind impozitul pe profit din raportul de inspecție fiscală inițial, deoarece prin decizia emisă în urma celui de al doilea control, la 23.09.2005 s-a avut în vedere doar Cap. II referitor la impozitul pe profit pentru perioada controlată conform raportului de inspecție fiscală și a notei de constatare emisă la nivelul anului 2004 pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2004.
Astfel, instanța a interpretat greșit dispozițiile legale, reținând că pârâta DGFP G nu putea emite o nouă decizie de impunere și un nou raport de inspecție fiscală, care au fost contestate de reclamantă, fiind emisă decizia nr. 60 din 23 ianuarie 2005, desființată parțial de sentința atacată, în mod nelegal.
Instanța a reținut de asemenea greșit aplicarea dispoz. art. 103 alin. 3 din OG 92/2003 privind Codul d e pr. fiscală, care stabilește că prin excepție conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Pentru considerentele expuse se constată că sentința pronunțată de Tribunalul Gorja fost dată cu încălcarea dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, și prin urmare în temeiul art. 312 Cod pr,civilă se va admite recursul pârâtei, modificându-se sentința instanței de fond, în sen sul că se va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta reclamantă ADMINISTRATOR AL SC SRL renunță la judecarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 618 din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//14.07.2009
Jud. fond C
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
