Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3035/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3035
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Năsui
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1828 pronunțată în data de 09.06.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 22 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 20.10.2009 se înregistrează din partea intimatei, Administrația Finanțelor Publice BMî ntâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1828 din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj, s-au respins excepțiile invocate de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B
S-a respins acțiunea promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, și ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU.
S-a dispus înregistrarea într-un alt dosar a acțiunii promovate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Registru Auto Român.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: Administrația Finanțelor Publice B M și Administrației Fondului pentru Mediu ca prin hotărârea pronunțată să fie obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantului suma de suma de 2.381 lei, respectiv suma de 2.954 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală conform art. 3 alin. 3 din OG9/2000 de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în cursul anului 2008 partea reclamantă a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un două autoturisme marca FORD MODEO fabricat in 1994 respectiv marca fabricat în anul 1992, pentru înmatricularea cărora a fost obligată să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal.
Această taxă, a fost achitată la Trezoreria BMc onform chitanțelor anexate seriile nr. - din 05.12.2008 și nr. - din 14.07.2008.
S-a menționat că urmează să se constate în primul rând că partea reclamantă invocă nelegalitatea dispozițiilor art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, atacându-se în contencios administrativ un act normativ, susținând că acesta contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
S-a menționat că în situația de față prin perceperea acestei taxe s-a creat o diferență de tratament, din punctul de vedere al taxelor aplicate autoturismelor autohtone față de cele aplicate autoturismelor provenind din statele comunitare, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea susținerilor pârâtelor, a probelor existente la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma totală de 5.335 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanțele seriile nr. - din 05.12.2008 și nr. - din 14.07.2008.
Pentru înmatricularea autoturismelor marca FORD MODEO, fabricat în anul1994, respectiv marca fabricat în anul 1992, suma fiind stabilită printr-o decizie de calcul a taxei de poluare întrucât la acea dată (16.09.2008) era în vigoare nr.OUG 50/2008.
Potrivit art. 7 din OUG50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule stabilirea, verificarea, calcularea și executarea solită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se relatează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare nu este susținută întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România,pentru autoturismele noi este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Astfel OUG nr. 50/2008, act normativ care a suferit mai multe modificări OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008 OUG nr. 7/2009 este acceptat de Comisia Europeană ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar.
Întrucât această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, este pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acesteia.
În ceea ce privește excepțiile invocate acestea au fost respinse în condițiile în care din înscrisurile existente la dosar reiese că reclamantul a uzat de procedura administrativ jurisdicțională reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar raportat la obiectul acțiunii aceasta este de competența instanței de contencios administrativ și nu a instanței de drept comun.
Apreciind că reclamanta a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, instanța a apreciat întemeiată acțiunea și a respins-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat că refuzul de restituire a celor doua taxe este în contradicție cu dispozițiile Tratatului, respectiv art. art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate și în alte țări membre ale, astfel că dispozițiile nr.OUG 50/2008 încalcă prevederile Tratatului
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 alin. 1 și 2 din Constituție care instituie obligativitatea României de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 90 parag. 1 din Tratatul
Invocând dispozițiile Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană, reglementări precum interpretările Curții Europene de Justiție, reclamantul susține că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar.
În final, mai arată reclamantul, este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care în cauze similare, s-au pronunțat hotărâri judecătorești divergente, impunându-se interpretarea și aplicarea unitară a legii în România.
Intimații B-M si ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-si preciza poziția procesuală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
In cursul anului 2008, recurentul reclamant a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un două autoturisme marca FORD MODEO, primul fabricat in 1994 iar al doilea, marca fabricat în anul 1992, pentru înmatricularea cărora a fost obligat să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal.
Astfel, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma totală de 5.335 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanțele seriile nr. - din 05.12.2008 și nr. - din 14.07.2008.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv OUG20/2008 (în forma sa inițială, aplicabilă la data efectuării plaților) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai M decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai M decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost solicitată taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare.
Trebuie subliniat faptul că reclamantul a cumpărat autoturismele în 2008 și a achitat taxele de poluare aferente în iulie 2008.
Prin urmare, având în vedere principiul, tempus regit actum, la data achitării taxelor, actul normativ aplicabil era OUG 50/2008 ( dinainte de modificarea realizată prin OUG 218/2008 ) astfel încât recursul apare ca neîntemeiat, urmând a fi respins.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 1828 din 9.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.H/MB
4 EX./2.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Năsui
