Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3054/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3054/2009
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 847/2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite OUG 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ. iar la data de 24, respectiv 25.09.2009 s-a depusla dosar, de către intimați întâmpinări.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 847 din 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta a în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B M și Administrația Fondului pentru Mediu
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta aaa chitat taxa pe poluare astfel cum a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr.37258/13.10.2008.
Potrivit art.7 din OUG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule stabilirea, verificarea, calcularea și executarea solită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se relatează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Prin urmare decizia în baza căreia reclamanta a achitat taxa pe poluare putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal potrivit art.209 alin.1 OG nr.92/2003.
Reclamanta nu a uzat de această procedură administrativ jurisdicțională adresându-se direct instanței de contencios administrativ, cu respectarea prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare nu este susținută întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România,pentru autoturismele noi este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Astfel OUG nr.50/2008, act normativ care a suferit mai multe modificări OUG 208/2008, OUG 218/2008 OUG 7/2009 este acceptat de Comisia Europeană ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar.
Întrucât această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, este pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Apreciind că reclamanta a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea și a respins-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice la restituirea sumei de 3388 lei reprezentând taxa de poluare.
În motivarea recursului, a arătat recurenta reclamantă că discriminarea pe care a invocat-o există în raport de autoturismele second-hand rulate care sunt înmatriculate într-un stat membru UE și pentru înmatricularea cărora proprietarul trebuie să plătească această taxă de poluare, deși pentru același autoturism rulat și înmatriculat în România nu se percepe o astfel de taxă. Cu alte cuvinte, principiul poluatorul plătește nu se aplică uniform. Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Ca și taxa specială de înmatriculare prevăzută de Codul fiscal, taxa de poluare este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale, încălcând prevederile comunitare. Mai multe instanțe naționale au constatat efectul discriminatoriu al taxei de înmatriculare, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire al Comunității Europene. Deși a fost modificată denumirea și destinația ei, taxa de poluare este contrară legislației comunitare, având un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Deși decizia de calcul a taxei de poluare este un act administrativ fiscal susceptibil de a fi atacat cu contestație în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală, anularea acestei decizii ar fi consecința logică a constatării nelegalității taxei de poluare achitate.
În cauza C-387/01, CJCE a stabilit că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea Europeană de Justiție a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal în care acele diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba despre produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratat, să se facă pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau produsul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, a arătat intimata că acțiunea formulată este inadmisibilă, întrucât actul administrativ fiscal prin care se stabilește taxa de poluare constă în decizia nr. 37258/13.10.2008 împotriva căreia reclamanta trebuia să exercite calea de atac administrativ obligatorie a contestației prevăzută de Codul d e procedură fiscală. Pe fondul cauzei, arată intimata că dispozițiile OUG nr. 50/2008 corespund normelor comunitare, politica de mediu fiind o componentă a politicii naționale.
Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care nu a avut calitatea de parte la soluționarea pe fond a cauzei, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, taxa de poluare fiind o taxă care respectă prevederile comunitare.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea urmează să o respingă, în condițiile în care această parte a fost introdusă în cauză de către instanța de fond, în calitate de pârâtă, prin încheierea de ședință din data de 09.03.2009, ca urmare a precizării de acțiune formulată de reclamantă.
Analizând recursul formulat în cauză, Curtea constată că acesta este nefundat, din următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a achitat prin chitanța nr.-/13.10.2008 suma de 3388 RON cu titlu de taxă de poluare, pentru înmatricularea unui autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE.
Noul act normativ, respectiv OUG50/2008 (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai M decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai M decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamanta a achitat taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 847 din 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red./Dact.
4 ex/07.12.2009
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
