Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 306/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
Complet compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1220 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru datele de 15, 22 și 23 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1220/25.10.2007 a Tribunalului Covasnaa dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Finanțelor Publice C și în consecință:
A anulat în parte Decizia nr.147/2005 emisă de DGFP C și Raportul de inspecție fiscală nr.1344/30.03.2005 cu privire la impozitul pe profit, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente.
A stabilit că reclamantul datorează cu titlu de impozit pe profit, pe perioada 2000-2004 suma de 175.309.350 lei.
A dispus recalcularea dobânzilor și penalităților de întârziere în raport de suma de mai sus.
A respins restul cererilor.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin controlul efectuat în anul 2005, Direcția de control fiscal Cav erificat activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 14.04.2000 - 31.12.2004.
Prin Raportul de inspecție fiscal încheiat la 23.03.3005, s-au reținut unele obligații fiscale în sarcina composesoratului.
Astfel, s-a constatat că reclamanta a calculat eronat impozitul pe profit microintreprinderi în loc de impozit pe profit, stabilind ca obligație suplimentară de plată cu acest titlu 237.206.699 lei la care s-au calculat dobândă în sumă de 114.700.799 lei și penalități de întârziere în sumă de 29.535.911 lei.
În urma analizării modului de plată a, prin raport s-a reținut că nu s-a calculat corect -ul pentru unele operațiuni și că au existat înregistrări eronate în contabilitate motiv pentru care s-a procedat la recalcularea acestei obligații fiscale stabilindu-se o diferență de plată cu titlu de în sumă de 77.074.024 lei pentru care s-au calculat dobânzi în sumă de 43.371.549 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.169.749 lei.
În baza raportului s-a emis dispoziția și decizia nr.1344/30.03.2005 prin care s-au stabilit măsurile care trebuie înfăptuite de contribuabil și obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Reclamanta a contestat actele de control și a solicitat recalcularea impozitului pe profit susținând că organul de control nu a ținut seama de cheltuielile efectuate pentru constituirea fondului de conservare și regenerare a pădurilor care sunt deductibile fiscal.
În ce privește -aul, composesoratul a criticat actul de control deoarece nu a ținut seama de declarația depusă în anul 2001 prin care a declarat suma de 43.032.054 TVA ca fiind deductibilă, că în anul 2004 suma încasată de la persoanele fizice, membrii ai composesoratului, este scutită de plata TVA.
Prin Decizia nr.147/2005 s-a respins ca nefondată contestația reclamantului motivându-se în esență că nu s-a făcut dovada constituirii fondului de conservare și regenerare a pădurilor și că astfel impozitul pe profit este corect calculat, iar în ce privește TVA și acest a fost calculat corect și că dispozițiile art.141 alin.1 lit.i din Legea nr.571/2003 nu sunt aplicabile în speță.
Pentru a stabili în ce măsură susținerile reclamantului sunt corecte și care este cadrul legislativ aplicabil sunt necesare câteva clarificări cu privire la statul composesoratului.
, potrivit statutului autentificat sub nr.871/2000 este o formă asociativă, constituită în temeiul art.28 din Legea nr.1/2000 având ca obiect de activitate, administrarea și exploatarea patrimoniului forestier de tip composesorat.
Reclamantul este persoană juridică, statut obținut conform sentinței civile nr.741/2000, fiind înregistrat în registrul asociaților și fundațiilor înființate în conformitate cu dispozițiile OG nr.26/2000.
este o persoană juridică nonprofit.
Potrivit art.1 din OG nr.70/1994 republicată, art.1 din Legea nr.414/2002 și art.15 din Legea nr.571/2004 - acte normative în vigoare pe perioada de referință - prevăd că persoanele juridice române sunt obligate la plata impozitului pe profit.
Pentru reclamantul composesorat, regimul fiscal este cel aplicabil persoanelor juridice nonprofit. Conform dispozițiilor legale menționate, pentru aceste persoane veniturile și cheltuielile care se iau în considerare la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate în scopul obținerii de profit.
Deși apărările reclamantului au fost contradictorii pe această temă, în esență, astfel cum rezultă din motivele acțiunii, astfel cum a fost precizată, composesoratul nu contestă că ar datora impozit pe profit.
Sub acest aspect este de remarcat că reclamantul a evidențiat în actele contabile atât profit cât și impozit pe profit. Ca urmare reclamantul nu are nici un argument legal în a-și susține opinia potrivit căreia ar datora impozit pe venit microintreprinderi, apărările acestuia în acest sens urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Pentru verificarea operațiunilor efectuate de reclamant și a modului în care au fost stabilite obligațiile fiscale în sarcina acestuia în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Lucrarea a fost întocmită de către expert contabil.
Prin expertiza întocmită, expertul a stabilit că pentru perioada 2000 -2004, reclamantul a realizat venituri impozabile în sumă totală de 2.973.171.081 lei (Rol), stabilind că profitul impozabil este de 803.106.298 lei (Rol), sumă corectată prin răspunsul la obiecțiuni.
În raport de profitul impozabil, expertul a stabilit total impozit pe profit în sumă de 204.666.600 lei, din care a scăzut suma de 29.357.250 lei reprezentând impozitul pe venit și profit deja achitat de reclamant, stabilind astfel, pe perioada 2000-2004 ca obligații suplimentare de plată suma de 175.309.350 lei cu titlu de impozit.
Afirmațiile reclamantului privind neluarea în considerare a fondului forestier, ca rezervă fiscală deductibilă sunt nefondate.
Conform art.63 alin.1 din Legea nr.26/1996, invocat în speță, " la Regia Națională a Pădurilor se constituie un fond de conservare și regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, din sursele enumerate la lit.a-f".
Potrivit actului normativ fondul de conservare s-a constituit la nivelul Regiei Naționale din mai multe surse inclusiv alocații de la bugetul de stat. Despre constituirea fondului de rezervă la asociații textul de lege nu face nici o referire.
Ulterior, prin art.8/1 din Legea nr.120/2004 s-a instituit în sarcina proprietarilor de păduri obligația de a înființa un fond de conservare și regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, aflat la dispoziția și în contul administratorului.
Expertul contabil, în urma verificării documentelor contabile, nu a identificat nici un document din care să rezulte că în perioada 2000-2004 s-ar fi constituit acest fond că s-ar fi alocat fonduri ori s-ar fi înregistrat cheltuieli în acest sens.
În ce privește -ul, prin expertiză s-a stabilit că pentru perioada 2000-2004 composesoratul datorează cu acest titlu suma de 77.074.224 lei.
În anexa 2 la raport expertul a detaliat modul în care a verificat -ul cât și documentele contabile avute în vedere.
Reclamantul nu a dovedit cu alte documente realitatea celor susținute, iar în ce privește dispozițiile art.141.1 lit.i din lege, acestea nu au incidență în cauză.
În ce privește restul motivelor invocate de reclamant acestea nu pot fi luate în considerare deoarece privesc aspecte de ordin moral, de inechitate socială ori propuneri de lege ferenda care nu au legătură cu obiectul dedus judecății.
Față de motivele expuse s-a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte în ce privește impozitul pe profit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea dată de Tribunal pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul unei greșite interpretări a actului dedus judecății și al unei interpretări și aplicări greșite a legii. Astfel, recurentul a arătat că Legea nr.1/2000 în baza căreia a fost înființat composesoratul este o lege de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, este o lege de reparație prin care nu pot fi împovărați membrii composesori - persoane fizice care s-au asociat în vederea unei mai bune administrări a terenurilor forestiere. Ca atare, nedesfășurând activitate economică, composesoratul nu datorează impozit, fiind scutit de la plata impozitului pe venitul forestier, scutire care este reglementată și în art.art.42 lit.g și k din Codul fiscal. Aplicarea greșită a legii, în viziunea recurentului, constă în faptul că impozitarea pe terenurile forestiere a fost asimilată de instanța de fond cu impozitarea activităților societăților comerciale, cu toate că terenurile forestiere private sunt scutite, în privința acestora composesoratele nedesfășurând activitate economică, ci doar activități de întreținere și regenerare a fondului forestier. Aplicarea impozitării este discriminatorie, a concluzionat recurentul, câtă vreme numai composesoratului i se cere să plătească impozit pe materialul lemnos vândut, iar persoanelor fizice care dețin teren forestier nu li se impune plata acestor impozite pe venit, conform art.42 lit.g din Codul fiscal.
Examinând cauza prin prisma art.304 ind.1 pr.civ. și a motivelor de recurs, instanța constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr.1703/2005, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ constatarea nulității absolute a deciziei nr.147/14.07.2005 a Cs au, în subsidiar, anularea în parte a acestei decizii și admiterea în parte a contestației împotriva raportului de inspecție fiscală nr.1344/30.03.2005, constatând că datoria față de bugetul de stat se compune doar din suma de 237.206.669 lei rol impozit pe profit și 27.452.006 lei ROL reprezentând, cu penalitățile și dobânzile aferente acestei sume. Reclamantul a menționat că în mod eronat figura înregistrat la Administrația Financiară a Mun. G ca plătitor de impozit pe venituri ca microîntreprindere. În privința, reclamantul a arătat în acțiunea introductivă că în realitate ar fi trebuit să fie consemnată cu obligația de plată numai pentru suma de 27.452.000 lei ROL.
Prin sentința civilă nr.91/09.02.2006 (dosar nr.1703/2005) Tribunalul Covasnaa respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamant, reținând următoarele:
Raportul de inspecție fiscală nr.1344/2005, întocmit la 23.03.2005 de Direcția de Control Fiscal C, în urma verificării activității desfășurate de, în perioada, de la înființare și până la 31.12.2004, a reținut pe lângă alte obligații fiscale și următoarele aspecte: calcularea eronată a impozitului pe profit, stabilind suplimentar ca obligații de plată cu acest titlu, suma de 237.206.669 lei, cu dobânzi legale de 114.700.799 lei și penalități de întârziere a plății de 29.535.911 lei.
De asemenea, s-a analizat și modul de înregistrare a taxei pe valoare adăugată, colectată și deductibilă constatându-se anumite nereguli, în urma cărora s-a procedat la recalcularea acestei taxe stabilind ca diferență de plată, 77.074.024 lei cu dobânzi legale de 47.371.549 lei și penalități de întârziere a plății de 11.169.749 lei (filele 19-22).
În baza actului de control autoritatea fiscală a emis dispoziția nr.1344/30.05.2005 cuprinzând măsurile ce urmează a fi înfăptuite de contribuabil și decizia de impunere a obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin raport (filele 84-85).
Împotriva actelor de control s-a formulat contestație prin care s-a cerut recalcularea obligațiilor fiscale reținute în sarcina sa. La impozitul pe profit se impune a se avea în vedere reglementările art.63 din Legea nr.26/1996 privind constituirea fondului forestier și care sunt considerate rezerve fiscale și sunt deductibile.
S-au adus critici și asupra modului de calcul a în sensul că nu s-a ținut cont de deductibilă de 43.032.054 lei, consemnată în decontul din 2001 și nici de suma de 6.589.960 lei aferentă livrărilor de material lemnos către membri composesoratului în valoare de 34.684.000 lei. Aceste livrări sunt scutite de, potrivit art.141 alin.1 Cod fiscal.
Prin decizia nr.147 din 14.07.2005 emisă de C s-a respins ca nefondată contestația reclamantului, motivându-se, în esență, că în speță nu s-a făcut dovada constituirii fondului de conservare și regenerare a pădurilor, astfel impozitul pe profit calculat este corect.
Art.141 alin.1 Cod fiscal nu este aplicabil speței.
Pretențiile reclamantului de desființare a actelor criticate nu subzistă.
Nulitatea absolută a deciziei nr.147/2005 nu se poate accepta întrucât nu vizează aspectele reglementate de art.46 Cod procedură fiscală.
Faptul că nu s-a precizat termenul în care se poate exercita calea de atac nu este de natură a atrage sancțiunea nulității absolute în contextul în care acest termen nu este prevăzut de Codul d e procedură fiscală, ci de dreptul comun în materie de contencios administrativ.
, potrivit statutului autentificat sub nr.871/2000 este o formă asociativă, constituită în temeiul art.28 din Legea nr.1/2000 având ca obiect de activitate, administrarea și exploatarea patrimoniului forestier de tip composesorat.
Este persoană juridică, conform sentinței civile nr.741/2000, fiind înregistrată în registrul asociațiilor și fundațiilor, înființate potrivit reglementărilor nr.OG26/2000.
HG nr.859/2002 pentru aprobarea instrucțiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, la pct.1.14, referitor la art.1 alin.4 din Legea nr.414/2002 statuează că, în sfera impozitului pe profit se înscriu, printre altele și asociațiile înființate în baza nr.OG26/2000. Astfel, veniturile și cheltuielile acestor persoane juridice se evidențiază potrivit regulilor contabile iar profitul rezultat se calculează conform cap.II din lege.
De observat, că reclamantul nu a contestat că datorează acest tip de impozit, ci suma reținută de organul de control pe care a considerat-o eronată, deoarece nu s-a luat în calcul fondul forestier, ca rezervă fiscală la care avea dreptul.
Această susținere este inexactă, întrucât art.63 din Legea nr.26/1996 de aprobare a Codului Silvic, statornicește că acest fond se constituie la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor, din mai multe surse, inclusiv alocații de la bugetul de stat. Despre formele asociative, cum este și reclamantul, actul normativ nu face vorbire, nici în titlu III referitor la fondul forestier proprietate privată.
Prin Legea nr.120/2004 de aprobare a nr.OG96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, în vigoare de la data de 6 mai 2004, data publicării legii prin care s-a modificat și completat ordonanța, la art.81, s-a instituit obligația tuturor entităților juridice care dețin cu titlu de proprietate sau administrare terenuri forestiere, de a constitui fondul de conservare și regenerare din sursele prevăzute la art.63 din Codul Silvic. Se mai dispune că, sumele rămase necheltuite din acest fond la sfârșitul anului fiscal vor fi folosite în exercițiul financiar următor.
Așadar, reclamantul era îndreptățit la constituirea respectivului fond, numai după data de 6 mai 2004 și numai în acest condiții putea opera deductibilitatea din baza de impozitare a profitului, nicidecum în anii anteriori, după cum pretinde prin cererea sa.
În cauză nu s-au administrat probe care să demonstreze că în cursul anului 2004 s-ar fi alocat fonduri bănești pentru acest fond și că s-ar fi înregistrat cheltuieli în acest scop.
Situația depusă de reclamant la fila 5-7 referitoare la acest gen de cheltuieli este aferentă anului 2005 și excede situației juridice deduse judecății.
Referitor la a doua obligație de plată, respectiv taxa pe valoare adăugată, de asemenea pretențiile reclamantului sunt nefondate.
Împrejurarea că organul de control nu a luat în calcul deductibilă cuprinsă în decontul din data de 13.02.2002, este puțin credibilă, deoarece pe de o parte în raportul de control fiscal este specificat că s-a verificat modul de înregistrare a calculată și deductibilă, deci implicit și decontul la care face referire reclamantul. Mai mult decât atât, în dispoziția de la fila 84 se face mențiunea că reprezentantul legal al contribuabilului nu a avut obiecțiuni față de cuantumul datoriilor suplimentare stabilite de autoritatea fiscală.
Pe de altă parte nu s-a depus înscrisuri prin care să se dovedească această susținere, respectiv decontul în cauză și explicații justificative pe marginea sumei de 43.032.054 lei.
Totodată nici valoarea de 6.589.960 lei, reprezentând scutirea de a livrărilor de material lemnos către membri composesori nu a fost demonstrată de probe, iar temeiul scutirii indicat ca fiind art.141 alin.1 Cod fiscal nu are incidență asupra acestei situații.
De observat și inconsecvența manifestată de reclamant, atât în pretențiile de anulare, care inițial au vizat desființarea parțială a deciziei nr.147/2005 pentru ca ulterior să considere că se impune anularea totală a acesteia cu obligarea pârâtei C de recalculare a obligațiilor fiscale în funcție de susținerile sale, cât și lipsa de stăruință în administrarea probelor cu înscrisuri, încuviințate de instanță și pe care la mai multe termene de judecată a omis a le depune.
De altfel, la șase termene de judecată, respectiv 1.09.2005, 13.10.2005, 8.12.2005, 12.01.2006, 26.01.2006 și 2.02.2006, reprezentantul legal al reclamantului nu a fost prezent în instanță.
A fost lipsă și la dezbaterea în fond a cauzei, drept pentru care, în temeiul art.146 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru ca reclamantul să aibă posibilitatea să depună concluzii scrise.
În locul concluziilor, la data de 8.02.2006 a formulat cerere de redeschidere a dezbaterilor, față de care instanța nu a găsit necesar, în raport de actele depuse care au fost apreciate ca nerelevante soluționării cauzei, a procedat la admiterea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând atât nereguli de procedură privind prima hotărâre, cât și erori în judecata fondului cauzei.
Recursul a fost admis de Curtea de APEL BRAȘOV prin Decizia nr.161/fisc/R/20.06.2006 (dosar nr.202/fisc/R/2006), instanța de recurs trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal pentru următoarele motive:
Din actele și lucrările dosarelor raportat la sentința civilă atacată și motivele de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca parțial fondat.
s-a constituit în temeiul art.28 din Legea nr.1/2000. De la data constituirii și până la 31.12.2004 și-a desfășurat activitatea conform statutului și a plătit impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
În 30 martie 2005, a fost controlat de către Direcția de Control Fiscal C, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală nr.1344/2005. S-au stabilit pe perioada verificată (14 aprilie 2000 - 31 decembrie 2004), obligații de plată a impozitului și cu dobânzi și penalități aferente acestora.
a contestat măsura luată. Direcția Generală a Finanțelor Publice Car espins contestația.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată, criticând atât decizia C cât și actul de control.
Motivele bazate pe aspecte procedurale nu sunt pertinente. Corect a reținut tribunalul că lipsa mențiunii privind calea de atac și termenul de executare a acesteia nu atrag nulitatea absolută a deciziei contestate.
Referitor la modul de calcul al impozitului pe profit și respectiv datorat, Curtea de Apel a reținut că, prima instanță nu putea să se pronunțe cu privire la acestea fără a solicita opinia unui expert contabil. Reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri (facturi, ordine de plată, bilanț contabil) care nu au fost analizate de organele de control cu relevanță în stabilirea sumelor datorate bugetului de stat.
își desfășoară activitățile statutare în interesul membrilor. Regimul fiscal aplicabil este cel pentru persoanele juridice nonprofit. Pentru aceste persoane, veniturile și cheltuielile ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit. În acest sens, sunt dispozițiile nr.OG70/1994 republicată, art.1 din Legea nr.414/2002, art.15 din Legea nr.571/2003.
Curtea a apreciat că se impunea efectuarea unei expertize tehnice contabile prin care să se stabilească profitul impozabil în funcție de activitățile economice desfășurate de composesorat cu aplicarea dispozițiilor legale incidente fiecărei perioade: determinarea impozitului aferent acestuia și a diferenței datorate (raportat la faptul că s-a plătit și până acum un impozit pe venit), stabilirea cheltuielilor deductibile funcție de facturile și chitanțele depuse; verificarea greșelilor materiale de calcul invocate; stabilirea datorată funcție de facturile prezentate și de tipul operațiunilor efectuate (dacă a vândut lemn sau a livrat lemnul membrilor composesoratului); verificarea constituirii fondului de conservare conform art.63 din Legea nr.26/1996 etc.
S-a constatat că reclamanta recurentă a solicitat și la prima instanță efectuarea unei expertize tehnice - contabile. Aceasta nu a fost pusă în discuția părților.
Criticile recurentei privind contradictorialitatea motivelor din sentință și respectiv nerespectarea principiului oralității nu sunt întemeiate.
Ca atare, instanța de recurs a stabilit cadrul procesual al rejudecării prin motivarea deciziei date numai cu privire la modul de calcul al impozitului pe profit și respectiv datorat, dispunând că în cauză se impune efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească profitul impozabil în funcție de activitățile economice desfășurate de composesorat, prin raportare la dispozițiile legale corespunzătoare fiecărei perioade examinate. Instanța de recurs a mai indicat și alte obiective pentru expertiza contabilă, obiective de natură a lămuri în detaliu ce obligații fiscale avea reclamantul către bugetul de stat, precizând expres că regimul fiscal avut în vedere pentru composesorate este asimilat cu cel al persoanelor juridice nonprofit, la care veniturile și cheltuielile ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai acelea aferente activităților economice care au fost desfășurate în scopul obținerii de profit, potrivit art.1 OG nr.70/1994, art.1 Legea nr.414/2002 și art.15 din Legea nr.571/2004- actele normative în vigoare în perioada de referință supusă controlului fiscal contestat.
Curtea, examinând cauza prin prisma prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și a criticilor formulate în prezentul recurs de reclamanta raportat la Decizia civilă nr. 161/R din 20.06.2006 din dosarul nr. 202/R/2006 a Curții de APEL BRAȘOV și sentința Tribunalului Covasna nr. 1220/25.10.2007 dată în rejudecare după casare, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect și legal a soluționat cauza după casare Tribunalul Covasna procedând la efectuarea unei expertize de specialitate pentru care părțile au avut posibilitatea formulării de obiective și obiecțiuni.
Conform celor stabilite de expert prin lucrarea efectuată în cauză s-a reținut în sarcina reclamantei suma de 175.309.350 ROL compusă din impozit pe profit, dobândă și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.
Cum în cauză prin Decizia Curții de APEL BRAȘOV nr. 161/R din 20.06.2006 s-a dispus analizarea cauzei pe baza unui probatoriu complet inclusiv proba cu expertiză, evident că instanța de fond în rejudecare a ținut cont de recomandările curții și care sunt obligatorii pentru instanța de fond, în rejudecare după casare conform art. 312 Cod procedură civilă.
Ca atare, în cauza de față din întregul probatoriu administrat, nu se pune problema că recurenta reclamantă nu datorează conform prevederilor legale impozit pe profit.
Dimpotrivă, aceasta datorează impozit pe profit, deoarece din actele dosarului rezultă că aceasta a desfășurat activități economice, prin valorificarea masei lemnoase, către alte persoane decât membrii asociației nonprofit și pentru care în mod corect și legal au calculat acest impozit pentru perioada supusă controlului fiscal.
Mai mult prin Decizia Curții de APEL BRAȘOV nr. 161/R/2006 pronunțată în dosarul nr. 202/R/2006 s-a reținut în considerente că composesoratele își desfășoară activitățile statutare în interesul membrilor. Regimul fiscal aplicabil este cel pentru persoanele juridice nonprofit. Pentru aceste persoane, veniturile și cheltuielile ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit. În acest sens, sunt dispozițiile nr.OG 70/1994 republicată, art. 1 din Legea nr. 414/2002, art. 15 din Legea nr. 571/2003.
Referitor la prima critică de recurs cu privire la faptul că sentința atacată este nelegală, deoarece instanța de fond după casare a interpretat greșit actul dedus judecății, se constată că aceasta este neîntemeiată și nelegală deoarece: - scopul reparator al Legii nr. 1/2000 - art. 28 - nu este încălcat în speță, pentru că scutirea de impozit deductibilitatea operarea doar în condițiile legii, adică atunci când tăierile și valorificarea masei lemnoase se face pentru membrii persoanei juridice nonprofit și nu pentru terțe persoane, și când se obțin venituri din activitățile respective, care se supun impozitului pe profit.
Referitor la cea de-a doua critică din recurs, în sensul că reclamanta nu desfășoară o activitate economică și că este o organizație nonprofit, de asemenea, nu poate fi reținută această critică, deoarece, în speță, față de probele de la dosar nu operează scutirea de la plata impozitului prevăzut de art. 42 lit. g și k din Legea nr. 571/2003, aceste dispoziții nefiind incidente în cauză.
De altfel, și prin Decizia de recurs s-a stabilit că trebuie făcută și proba cu expertiză pentru a se stabili modul de calcul al acestui impozit pe profit.
Așa fiind, nu se poate spune că impozitul nu este datorat sau că actele atacate sunt în totalitate nelegale; ci în parte, fapt corect reținut de instanța de fond prin hotărârea nr. 1220/25.2008.
Pentru aceste considerente se va înlătura și critica de la punctul 2 din recurs.
Cât privește formularea făcută de recurentă în sensul că instanța de fond a interpretat greșit legea și a aplicat-o greșit prin hotărârea dată și pentru acest motiv sentința atacată este nelegală, se constată că această critică nu se justifică în cauză, față de decizia Curții de APEL BRAȘOV de casare și față de considerentele hotărârii atacate, raportat la probele de la dosar.
Nu se poate reține argumentele aduse în recurs la această critică în sensul că prin expertiza și răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă nu s-a stabilit granița între activitatea economică și cea noeconomică, aspecte lăsate la aprecierea instanței de fond și că nu există deloc practică judiciară în domeniu.
B gospodărire a terenurilor forestiere, de către persoanele fizice, este un aspect, iar obținerea de profit este alt aspect, și care trebuie impozitat conform legii, ceea ce nu înseamnă că se încalcă scopul legilor reparatorii de retrocedare a proprietăților.
În cauză, nu se poate reține că prin modul în care s-a stabilit impozitul de organele fiscale și prin modul în care a soluționat instanța de fond cauza după casare, s-a creat vre-o discriminare, între persoanele fizice deținătoare de terenuri forestiere și asocierile de persoane fizice proprietari de terenuri forestiere, denumite composesorate, deoarece persoanele juridice, nonprofit li se aplică regimul fiscal reglementat de OG nr. 70/1994 și Legea nr. 414/2002 și Legea nr. 571/2003.
În esență, se constată că toate criticile formulate de recurentă cu privire la sentința atacată sunt nelegale și neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
Se constată că prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, încât nu se impune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul solicitat de reclamantă de a fi admisă acțiunea sa în totalitate.
De asemenea, se constată că recurenta a formulat critici doar cu privire la impozitul pe profit, dar cu privire la respingerea cererii privind plata TVA nu a formulat nici-o critică împotriva sentinței atacate.
Instanța de fond, cu ocazia rejudecării după casarea cu trimitere, în sentința civilă nr.1220/2007 a judecat în limitele pe care i le-a stabilit instanța de recurs, menționând, totuși, faptul că pentru persoanele juridice nonprofit, cu care composesoratul este asimilat, se iau în calcul pentru determinarea profitului impozabil numai veniturile și cheltuielile aferente activităților economice desfășurate în scopul obținerii de profit, iar reclamantul a desfășurat activități economice în sensul de valorificare de masă lemnoasă, pentru care organele fiscale au calculat impozit pe profit în sumă de 237.206.699 lei, la care au fost calculate dobânzi de 114.700.799 lei și penalități de întârziere în sumă de 11.169.749 lei.
În cauză a fost efectuată expertiza contabilă, prin care expertul a stabilit că reclamantul datorează impozit restant pe profit în sumă de 175.309.350 lei ROL, la care trebuie recalculate dobânzile și majorările de întârziere. Instanța de fond, rejudecând, în mod corect a anulat în parte Decizia nr.147/2005 emisă de DGFP C și Raportul de inspecție fiscală nr.1344/2005 cu privire la impozitul pe profit, dobânzile și penalitățile de întârziere, reținând concluziile expertului și hotărând că reclamantul datorează cu titlul de impozit pe profit, pentru perioada 2000 -2004, suma de 175.309.350 lei rol, tribunalul respingând în mod temeinic și legal restul cererilor reclamantului.
Nu se poate reține susținerea recurentei reclamante în sensul că aceasta față de actele depuse la dosar este scutită de plata impozitului pe profit. Adresa nr. -/25.05.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Legislație Impozite atașată la răspunsul la întâmpinare nu poate constitui argumentul decisiv, față de restul probelor administrate la fondul cauzei.
Instanța de recurs nu va putea lua în considerare înscrisul depus la dosar de recurenta reclamantă cu privire la Hotărârea de Guvern nr. 1861/2006 deoarece această hotărâre era în vigoare și la data pronunțării acțiunii și la data declarării recursului, iar reclamanta nu a invocat dispozițiile acesteia, ca atare, HG, nu conduce la schimbarea soluției în recurs, câtă vreme din probele administrate de la dosar rezultă că soluția dată de instanța de fond corespunde probelor de la dosar. Ținând cont de recomandările din Decizia de casare, care sunt obligatorii pentru instanța de fond în rejudecare și față de concluziile Raportului de expertiză și prevederile legale privind calculul impozitului pe profit, aplicat persoanelor juridice nonprofit care desfășoară acțiuni comerciale, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este corectă și legală, iar recursul nefondat.
În concluzie, constatând că recursul este nefondat în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge, iar în consecință sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1220/25 octombrie 2007 Tribunalul Covasna pronunțată în dosarul civil nr.1562/2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
aflată în concediu
de odihnă, semnează
Vicepreședinte delegat instanță
Grefier,
Red. /19.05.2008/ 30.05.2008
Tehnored. / 27.05.2008/ 04.06.2008
Jud. fond.- / - 2 ex.-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Silviu
