Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 307/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 1502-/33/2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 307/2010
Ședința publică din 08 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei civile nr. 2165 din 07.07.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, cauza privind și pe intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei ( în dosarul nr-).
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, revizuientul în data de 03.02.2010 a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "Cerere de sesizare a Curții de Justiție Europene" ( 5 - 8).
De asemenea, se constată că, intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.11.2009 a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr.2165 din 7 iulie 2009 Curții de APEL CLUJ, s-a respins recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 438/20.02.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 438/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU
Cererea principală a avut ca obiect obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.078 ron achitată la data de 22.08.2008 pentru înmatricularea autoturismului proprietatea personală a reclamantului, sumă actualizată cu dobânda legală în materie fiscală determinată conform art.124 alin.2 și art.120 alin.7 Cod de procedură fiscală, de la data încasării și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca FORD ESCORT, autoturism care era înmatriculat în această țară. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008, reclamantul achitând suma de 4.078 lei cu titlu de taxă de poluare.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind compatibile cu cele ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în întregime și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și a cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin acțiunea în contencios administrativ formulată, a solicitat obligarea C-N la restituirea taxei de poluare prelevate în temeiul nr.OUG 50/2008, cerere fondată în principal pe două linii de argumentare:
. i) reglementarea națională este incompatibilă cu art. 90 par. 1 din Tratatul CE;
ii) reglementarea națională este incompatibilă cu principiul comunitar "poluatorul plătește".
În opinia recurentului, o primă problemă o reprezintă nemotivarea hotărârii primei instanțe. Așa cum decurge din jurisprudența Curții Europene, art. 6 par. 1 din Convenție impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul.
În al doilea rând, taxa de poluare este un "impozit intern" în sensul arte 90 din Tratatul CE. Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție Europene (hotărârea din 16 iunie 1966, Comisia Germania, afacerile reunite 52-55/65, 1966, p. 228; hotărârea din 25 iunie 1970, Comisia Franța, afacerea 47/69, 1970, p. 487; hotărârea din 19 iunie 1973, afacerea 77/72, 1973, p. 611), în noțiunea de "impozite interne" se includ toate prelevările interne obligatorii, indiferent dacă sunt de natură fiscală sau nu. În aceste condiții, taxa de poluare este un "impozit intern", iar analiza problemelor de drept puse în discuție trebuie să se facă în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Taxa nu este rezultatul negocierilor dintre Guvernul României și Comisia Europeană, ci este o creație proprie a Guvernului României. Soluția judecătorului fondului s-a bazat de asemenea pe ideea - falsă - că taxa de poluare ar fi fost agreată de Comisia Europeană și că, prin urmare, nimeni nu mai putea contesta compatibilitatea ei cu dreptul comunitar. Dincolo de faptul că această idee nu este susținută de vreun document depus la dosarul cauzei, compatibilitatea dintre reglementarea fiscală națională și reglementările comunitare nu putea fi apreciată prin prisma negocierilor dintre Comisie și Guvernul României., Comisia Europeană este tot un organ administrativ, iar o eventuală "aprobare" a Comisiei nu ar însemna faptul că norma națională este compatibilă cu dreptul comunitar, o asemenea evaluare fiind doar de competența judecătorilor comunitari.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
a) trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate;
b) trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate;
c) prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Reglementarea fiscală română îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
De asemenea, s-a relevat prin motivele de recurs că a fost nesocotit și principiul "poluatorul plătește", în condițiile în care taxa de poluare nu este o taxă de mediu, iar acest principiu este aplicat discriminatoriu.
Analizând recursul, Curtea a reținut că noul act normativ, respectiv OUG50/2008, în forma sa inițială, nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că, din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import, atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant), respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei.
În cauza de față, reclamantul a achitat taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care a fost apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
Nu este fondat nici motivul de recurs privitor la nemotivarea hotărârii, deoarece hotărârea recurată respectă exigențele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ. în sensul că judecătorul a demonstrat scris de ce s-a oprit la soluția dată, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților.
În consecință, față cele menționate anterior, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. a fost respins recursul declarat și a fost menținută în întregime hotărârea atacată.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire reclamantul, solicitând admiterea cererii de revizuire și, în rejudecare, admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că, în baza dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, împotriva hotărârilor definitive și irevocabile ale instanțelor de contencios administrativ pronunțate cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar se poate formula cerere de revizuire.
În aceste condiții, a formulat prezenta cerere de revizuire, pentru următoarele motive:
În primul rând, hotărârea pronunțată nu îndeplinește standardele minime de motivare inerente hotărârilor pronunțate în cadrul unui "proces echitabil"
În prezenta speță, motivarea hotărârii judecătorești pronunțate în recurs nu respectă exigențele convenționale, din cel puțin următoarele considerente:
Motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii primei instanțe, detaliat în memoriul de recurs, nu a fost analizat efectiv de instanța de recurs.
Argumentele formulate prin memoriul de recurs, cu privire la jurisprudența Curții de Justiție Europeană incidentă în speță nu au fost analizate sub nicio formă de Curtea de APEL CLUJ.
În fine, o simplă lectură a întâmpinării Administrației Fondului pentru Mediu și a "motivării" Curții de APEL CLUJ relevă faptul că argumentele instanței reprezintă în realitate o reluare a argumentelor părții chemate în garanție.
În mod evident, prin interpretarea art. 6 (fostul art. F) din Tratatul d l Maastricht, drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la respectul proprietății, sunt recunoscute în Uniunea Europeană și fac parte integrantă, cu titlul de principii generale, din dreptul comunitar.
În al doilea rând, hotărârea pronunțată ignoră dispozițiile art. 90 din Tratatul CE și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene cu privire la interpretarea acestui articol
Argumentele, care nu au fost nici ascultate și nici auzite de către Curtea de APEL CLUJ, vizează în esență incompatibilitatea nr.OUG 50/2008 cu art. 90 din Tratatul CE.
În acest context, au fost reiterate considerațiile jurisprudențiale referitoare la art. 90 din Tratatul CE, concluzionându-se în sensul în care, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În opinia revizuientului, reglementarea fiscală română (OUG nr. 50/2008) îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE, întrucât xistă o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România după 1 iulie 2008 ("produsele importate") și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale"), există un " raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale, taxa de poluare instituită prin UG. nr. 50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării nr.OUG 50/2008, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se "bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal.
Totodată, a fost subliniată incompatibilitatea nr.OUG 50/2008 cu principiul comunitar "poluatorul plătește".
Legiuitorul român, conform expunerii de motive a nr.OUG 50/2008, a fundamentat noua taxă de poluare introdusă cu începere de la 1 iulie 2008 pe acest principiu. Dacă în sine intenția este lăudabilă, trebuie observat faptul că acest principiu este încălcat de legiuitor, din cel puțin următoarele motive:
Taxa de poluare nu este o taxă de mediu. Trebuie reținut faptul că nu ne aflăm în prezența unei veritabile taxe ecologice, din moment ce scopul acesteia nu este combaterea poluării prin taxarea mai pronunțată a autoturismelor care poluează mai mult, ci doar colectarea de venituri la bugetul de stat.
Mai mult, principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu. După cum se poate cu ușurință observa, principiul "poluatorul plătește" este reinterpretat de Guvern și transformat în principiul "unii poluatori plătesc". Astfel, deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 1.07.2008 plătesc o taxă considerată de guvernanți drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv.
În plus față de argumentele formulate în cadrul recursului, trebuie subliniat și faptul că incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este confirmată și de lansarea unei noi proceduri deinfringementde către Comisia Europeană.
La data de 25.06.2009, în temeiul art. 226 din Tratatul CE, Comisia Europeană a deschis o nouă procedură de constatare a încălcării dreptului comunitar (infringement)mpotriva României, în legătură cu taxa de poluare consacrată de nr.OUG50/2008,cu modificările ulterioare. În opinia revizuientului, poziția Comisiei Europene este relevantă întrucât se menționează expres două dintre argumentele evocate și de către petent în prezentul litigiu:
Analizând cererea formulată, prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare de către intimata C N, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată, revizuientul relevă, în esență, faptul că instanța de recurs a încălcat principiul aplicării cu prioritate a dreptului comunitar, nesocotind dreptul petentului la un proces echitabil, din perspectiva neîndeplinirii standardelor minime de motivare.
De asemenea, s-a susținut că art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene a fost nesocotit de către instanța de recurs, aplicarea acestuia fiind prioritară în raport de art. 148 al. 2 din Constituție, OUG nr.50/2008 fiind incompatibilă și cu principiul comunitar "poluatorul plătește".
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.21 al.2 din Legea nr.554/2004.
Analizând punctual cele două motive de revizuire, Curtea reține, în privința primului dintre acestea, faptul că este discutabilă admisibilitatea invocării nemotivării hotărârii judecătorești, în baza disp. art. 21 al. 2 din Legea nr.554/2004.
Aceasta întrucât, conform art.21 al.1 din același act normativ, persoana nemulțumită de soluția definitivă și irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ, are la dispoziție căile de atac prevăzute de codul d e procedură civilă, iar în completarea acestora a fost prevăzut un nou motiv de revizuire, respectiv încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.
Ca atare, dat fiind caracterul de excepție al prevederilor alin.2 al art.21, Curtea apreciază că ori de câte ori motivul de retractare invocat se poate încadra în dispozițiile art.317 - 318 sau 322.pr.civ. este inadmisibilă invocarea dispozițiilor speciale în materie de revizuire, instituite prin Legea nr.554/2004.
În caz contrar, s-ar ajunge în situația în care ar putea fi formulate două căi de atac extraordinare, împotriva aceleași hotărâri și pentru aceleași motive, ceea ce nu poate fi acceptat.
Aceste considerente sunt cu atât mai aplicabile în cauză cu cât revizuientul arată că neîndeplinirea standardelor minime de motivare este relevată de faptul că nu a fost analizat motivul de recurs, referitor la nemotivarea hotărârii primei instanțe, o astfel de susținere intrând sub incidența prevederilor art.318 alin.1 teza II-a pr.civ. respectiv constituind motiv de contestație în anulare, iar nu de revizuire.
Pe de altă parte, în susținerea aceluiași motiv, se relevă că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat cu privire la jurisprudența Curții Europene de Justiție, invocată în recurs, însă, în contextul în care întreaga cerere de revizuire se întemeiază pe ideea că ar fi fost încălcat principiul priorității dreptului comunitar și în condițiile în care jurisprudența constituie o sursă majoră de drept comunitar, dobândind în timp o funcție cvasinormativă, afirmațiile revizuientului se subsumează pct.B al cererii de revizuire.
În privința acestuia, se reține că în dosarul în care a fost pronunțată decizia ce se cere a fi revizuită (dos. nr-) Curtea, în recurs, a constatat că nu se impune restituirea taxei de poluare achitată de către reclamantul - recurent, motivat de faptul că taxa menționată nu încalcă disp. art. 90 din Tratatul CE, neinstituind o discriminare între produsele importate și cele naționale.
Față de starea de fapt relevată de către revizuientul - reclamant și în raport de problema de drept pusă în discuție, este necesar a se defini regimul juridic al acestui motiv suplimentar de revizuire, a se stabili limitele învestirii instanței și în ce circumstanțe este admisibilă aceasta.
Din această perspectivă, se constată că în cauză instanța de recurs a analizat incidența dreptului comunitar în speță și a apreciat că nu poate fi reținută nici o normă aparținând acestuia care să fie aplicabilă cu prioritate.
În acest context, trebuie evidențiat faptul că analiza trebuie să pornească de la premisa că textul legal incident se referă la încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat constituțional și că prin intermediul acestui motiv de revizuire legiuitorul național a creat un remediu prin care tinde să prevină condamnări ale României, rezultate din încălcarea principiului priorității dreptului comunitar. Trebuie subliniat însă faptul că acest mijloc de retractare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile nu se poate transforma într-un recurs extraordinar, deci într-un recurs la recurs.
Pentru determinarea regimului juridic al acestui motiv de revizuire, trebuie subliniat și faptul că este necesar a fi evitată interpretarea conform căreia calea de atac a revizuirii ar putea fi folosită ca un mijloc prin care s-ar putea discuta din nou ceea ce a discutat deja instanța de recurs. Astfel, devine discutabilă aplicabilitatea disp. art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004, atât timp cât instanța de recurs a analizat o anumită normă comunitară, respectând prioritatea normelor comunitare față de normele dreptului intern.
Așa fiind, instanța care analizează norma de drept comunitar indicată de către parte ca având incidență în speță, ajungând în final la concluzia că acea normă nu are aplicabilitate în speță, respectă cerințele art. 148 al. 2 din Constituție. În această situație, instanța apreciază că este inadmisibil ca petentul să se prevaleze de disp. art. 21 al. 2, atunci când instanța de recurs a analizat compatibilitatea între normele de drept comunitar și normele de drept intern, deoarece prin intermediul textului citat s-ar repune în discuție aceeași chestiune de drept.
Totodată, pentru situația în care instanța de recurs a analizat doar o parte din normele sau principiile comunitare invocate de către recurent, respectiv situația analizată mai sus, cel interesat are la dispoziție art. 318.pr.civ. parte finală, ce reglementează motivul de contestație în anulare specială întemeiat pe omisiunea, din greșeală, a instanței de recurs de a cerceta unul dintre motivele de casare sau de modificare.
În concluzie, Curtea achiesează poziției procesuale exprimate de către reclamanta CNp rin întâmpinare, conform căreia, raportat la specificul prezentei cauze, cererea apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care judecătorul național este în același timp și judecător comunitar. În această dublă calitate, art. 148 al. 2 din Constituție îi impune să analizeze și să aplice, cu prioritate, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, atunci când legile interne au dispoziții contrare primelor.
Atunci când, respectând această obligație constituțională, a analizat prevederi din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, sau din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu și a apreciat că acestea nu sunt incidente în speță, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă.
Or, constatând că în cauză, prin decizia civilă nr.2165/2009, a fost analizată compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu prevederile art.90 din Tratat, inclusiv prin prisma jurisprudenței relevante a Curții Europene de Justiție, așa cum rezultă din expunerea de mai sus, repunerea în discuție a acelorași aspecte, pe calea cererii de revizuire, este neavenită.
Totodată, instanța de recurs s-a pronunțat asupra ordonanței și din perspectiva principiului comunitar "poluatorul plătește", în condițiile în care a făcut apel la jurisprudența din cauza C-345/93 și cauzele conexate C-290/05 și 333/05, -, constatându-se, în esență că OUG nr. 50/2008 este conformă principiilor jurisprudenței europene, prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață, care poate fi contestată, prin stabilirea unor criterii obiective, printre care și capacitatea din punct de vedere al poluării, cu luarea în considerare și a deprecierii autoturismului.
Pentru toate aceste considerente, în urma admiterii excepției inadmisibilității, se va respinge cererea de revizuire formulată de către revizuientul, iar văzând prev. art. 137 alin. 1.pr.civ. este dispensată de a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Europene de Justiție formulată de către petent, întrucât aceasta privește o chestiune de fond, ulterioară etapei analizării admisibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 2165 din 07.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
24.02.2010/5 ex.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
