Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3138/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3138/2009
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1143 din 29.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - SRL și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - MINISTERUL MEDIULUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 02.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea intimatei Administrația Fondului pentru Mediu o cerere prin care a solicitat comunicarea recursului, pentru pregătirea apărării.
Curtea, în urma deliberării, în ce privește cererea formulată de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu o respinge, având în vedere că, din conținutul citației ce i-a fost comunicată pentru acest termen, rezultă că, i-au fost comunicate motivele de recurs.
De asemenea, în considerarea prevederilor art. 306 alin. 2.pr.civ. reține că, recursul a fost declarat de S în nume propriu și în numele, instituție care nu a fost parte în proces la fond, aspect față de care se invocă excepția lipsei calității procesuale active în recurs în ce o privește pe, iar în ce privește recursul declarat de S reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1143 din 29 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea reclamantei - SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor - Direcția Județeană a Finanțelor Publice S și s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 6121 lei reprezentând taxă de poluare achitată conform chitanței -/15.03.2008, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu 15.08.2008 până la plata efectivă, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de S împotriva Administrației Fondului pentru Mediu și s-au respins excepțiile invocate în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 15 august 2008 reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Șimleu S suma de 6.121 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin.1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art.5 alin.1).
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru cele ce preced tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în sensul vă va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 6121 lei lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând taxa de poluare, achitată prin chitanța nr.-/15.02.2008, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu 15.08.2008 până la plata efectivă.
Reclamantul a achitat suma de 6121 lei cu titlu de taxă specială pentru autovehicule, încasată și administrată de către Ministerul Finanțelor.
Adevărat, taxa de poluare, percepută în baza nr.OG50/2008, constituie buget la Fondul de Mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
În cazul de față însă, taxa de poluare a fost reținută dintr-o sumă achitată inițial bugetului de stat, fără a se proba vărsarea ei ulterioară către Fondul pentru Mediu.
Așa fiind, nu s-a putut susține că, în speță, chemata în garanție este beneficiara efectivă a taxei în litigiu, pentru a fi obligată la restituirea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta - SRL- ca fiind nefondată.
În dezvoltarea motivelor recursului se arată că, pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE în cauză în conformitate cu HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Tot pe cale de exceptie invocă inadmisibilitatea actiunii pe calea contenciosului administrativ, având în vedere următoarele:
Prin cererea nr. 226/20.01.2009, înregistrată la, societatea mai sus menționată a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 6121 lei, achitată cu chitanța nr. -/15.08.2008, fără a se cere și dobânda aferentă.
Prin adresa nr. 1921 din 05.03.2009, organul fiscal a comunicat faptul că cererea de restituire a taxei de poluare nu se încadrează în prevederile OG nr. 50/2008 deoarece atâta vreme cât legea fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, această taxă este legal datorată și nu poate fi restituită.
Referitor la solicitarea de către reclamantă privind restituirea taxei de primă înmatriculare ( în realitate taxă de poluare), aceasta trebuia să urmeze toată procedura de contestare prevăzută de Codul pe procedură fiscală și de nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și numai după îndeplinirea procedurii prealabile să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Din conținutul Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.5621/15.08.2008, înregistrată la, reiese că din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat că - SRL are de achitat taxă pe poluare în sumă de 6121 lei, iar această sumă a fost achitată cu chitanța nr. - din data de 15.08.2008.
În conformitate cu art 205 cod procedura fiscală Posibilitatea de contestare împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Iar conform art.207, contestatia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decăderii.
Reclamanta nu a contestat actul administrativ fiscal revenind ulterior și solicitând Administrației Finanțelor Publice restituirea taxei pe poluare.
Deși i-a fost comunicat reclamantei prin Decizia de Calcul al Taxei pe a Autovehiculelor faptul că suma de 6121 lei va fi reținută cu titlu de taxă pe poluare și că decizia mai sus mentionată reprezintă titlu de creantă și constituie înștiintare de plată conform legii, acesta nu a înteles să conteste în termen de 30 de zile retinerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea în termenul legal a contestatiei acesta este decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal.
Menționează că prin dispozițiile OG nr. 92/2003 R, privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare a fost instituită o procedură specială pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale.
Această procedură administrativ-jurisdicțională se finalizează printr-o decizie emisă de autoritatea publică împotriva căreia se poate face acțiune în termen de 6 luni de la comunicare, la instanța judecătorească prevăzută În legea specială de instituire a impozitelor și taxelor constatate ( art. 10 și 11 din Legea nr. 554/2004).
Existența unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea legalității actului administrativ fiscal obligă persoana vătămată în dreptul sau interesul său legitim să se adreseze mai întâi, jurisdicției respective.
Abia după epuizarea căilor administrative de atac devine posibilă sesizarea instanței de contencios administrativ, conform art. 8 din Legea nr. 544/2004.
Referitor la acest aspect, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant prin Deciziile nr. 215/2006. 199/2006.53/2006.670/2005.39/2005 și a reținut, În esență că textul legal care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor special administrative nu este aplicabil prevederilor legale care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa organului administrativ pe calea recursului grațios. sau organului ierarhic superior. pe calea recursului ierarhic. mai înainte de sesizarea instanței de judecată.
De asemenea art. 109 alin. 2 Cod procedură Civilă prevede:" în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
După soluționarea contestației împotriva deciziei de restituire se emite de către Biroul Soluționare contestații din cadrul DGFP Sod ecizie, care poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
Contestația formulată de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
In materia contenciosului administrativ,dreptul la acțiune se naște fie la data comunicării soluției de către autoritatea emitentă,ori după caz de către autoritatea ierarhic superioare sesizată.
Termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile a expirat iar Tribunalul Sălaja fost investit cu soluționarea acțiunii reclamantei deși căile administrative de atac nu au fost epuizate.
Având în vedere aceste aspecte apreciază că reclamanta nu a contestat în termenul prevăzut de art.207 cod procedură fiscală respectiv 30 de zile de la comunicarea Deciziei de Calcul al Taxei pe pentru autovehicule nr. 5621/15.08.2008, și în consecință acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, fără ca o nouă acțiune să mai poată fi introdusă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea ca neîntemeiată având în vedere următoarele:
Taxa pe poluare auto este un instrument de protecție a mediului și este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină conform art 4 din nr.OUG50 12008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și 9.
De asemenea cuprinsul nr.OG50/2008 prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr.4.
Motivele invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că în nr.5899/26.06.2008 trimisă de Reprezentanta Permanentă a României pe lângă UE -, se arată că expertul DG a mentionat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informatie a fost transmisă DGFP S de Ministerul Economiei și Finantelor - Cabinet Secretar de stat.
OG nr.50/2008 a fost emisă tinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitătii Europene și pentru evitarea oricărei consecinte negative ale situatiei create.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale,s-a aliniat la regulile liberei concurente "Noua formă a taxei,care se referă la gradul de poluare,este asemănătoare cu ce există și în alte și cu ce se va implementa în altele."
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul solicită suspendarea cauzei și formularea, de către instantă, a unei actiuni, adresate Curtii Europene de Justitie, solicită respingerea acestei solicitări având în vedere faptul că măsurile stabilite prin nr.OG50/2008 sunt compatibile cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a Comunitătii Europene,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârile CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE și alte documente.
Caracteristicile fiscalitătii aplicate autovehiculelor sub incidenta dreptului comunitar,astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudenta Curtii de Justitie, se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ mentionat mai sus.
document care a fost relevant în fundamentare actului normativ (respectiv nr.OG50/2008) este și Rezolutia parlamentului European din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, tinând seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului, în care se subliniază că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piată pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea directivei privind taxarea autovehiculelor.
Măsurile stabilite de nr.OG50/2008 sunt compatibile cu prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Prin noua taxă de poluare se asigură conditiile necesare respectării obiectivelor de protectie a mediului prevăzute în Protocolul de la, al cărui semnatare este și România.
În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice.
Această este și explicatia faptului că încă 16 Membre practică sisteme de taxare a mașinilor ( între care:Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită restituirea taxei actualizată cu dobânda de referință de la data plății și până la achitarea efectivă, solicită de asemenea respingerea acesteia având în vedere dispozițiile Codului d e Procedură Fiscală coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevăd:
Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanta Guvernul nr. 92/2003 republicată. după caz. contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozitiile art. 119 din aceeași ordonanță.
Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expiră răii termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3). după caz. până în ziua înregistrării. inclusiv. a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării.
Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
Cererea va cuprinde următoarele elemente:datele de identificare a contribuabilului: specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi. cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei în cazul depunerii prin poștă):
- felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S - în nume propriu și al Administrației Finanțelor Publice, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele considerente:
1. În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE în promovarea recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE nu a fost parte în litigiul derulat în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va admite și va respinge recursul declarat.
2. Analizând argumentele aduse de recurentă în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate:
În acest sens, se reține că activitatea recurentei DGFP S este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată reclamantei, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderii și a unor sume stabilite ca drepturi prin hotărâri judecătorești, iar în rectificare, respectiv adoptarea proiectului, un rol important îl are și intimatul.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va constata că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pentru următoarele conciderente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008.
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumitmodel de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitarprecum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunitatilor Europene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCEnu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si Hona, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxenu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la acesteprincipii generale de drept comunitarse impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.50/2008 este conformă cu Tratatul precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgențăstabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
În speță se susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei impusă în jurispudența CJCE sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DGFP ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, îl va admite, va modifica hotărârea recurată iar în baza dispozițiilor legale enunțate o va admite în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca fiind nefondată.
Totodată, urmare a respingerii acțiunii principale a reclamantei, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 1143 din 29 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Respinge excepțiile invocate și cererea de chemare în garanție.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./07.01.2010
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
