Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3172/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3172
Ședința publică din data de 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Gabriel Năsui
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL BMî mpotriva sentinței civile nr. 1965 pronunțată în data de 15 iunie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 21,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la 3-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Reprezentantul recurentei depune acte privind înmatricularea autoturismelor pentru care nu au fost depuse prin fax.
La solicitarea instanței arată că dovada primei înmatriculări a autoturismelor în Germania reiese din cartea de identitate a autoturismului că acestea au fost înmatriculate inițial în Germania.
Față de aceste precizări, instanța solicită reprezentantului părții litigante să identifice din înscrisurile existente la dosare, care înscrisuri reprezintă dovada primei înmatriculări în Germania și pentru care din autoturisme. Motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare.
Curtea reia, la a doua strigare dezbaterea cauzei, când reprezentantul recurentei arată că este în măsură să răspundă solicitărilor instanței, respectiv, identifică pentru autoturismul aflat la poziția 7 - dovada primei înmatriculări se află la fila 41 din dosarul de fond, pentru autoturismul aflat la poziția 6- dovada primei înmatriculări se află la fila 42 din dosarul de fond, pentru autoturismul aflat la poziția 4 -dovada primei înmatriculări se află la fila 37 din dosarul de fond, pentru autoturismul aflat la poziția 1- dovada primei înmatriculări se află la fila 38 din dosarul de fond iar pentru autoturismul aflat la poziția 8- dovada primei înmatriculări se află la fila 40 din dosarul de fond.
În ceea ce privește autoturismele aflate la pozițiile 2 și 5 din listă au fost depuse adresele care emană de la Serviciul de înmatriculări.
La solicitarea instanței de a preciza care este motivul pentru care nu au fost depuse copii după actele de înmatriculare, reprezentantul recurentei arată că Serviciul de înmatriculări nu eliberează copii ci doar adrese în forma celor depuse în instanță.
Totodată, mai arată că recurenta a înțeles să renunțe la restituirea taxelor în ceea ce privește autoturismul existent la poziția 3, renunțare care s-a făcut prin răspunsul la întâmpinare existent la fila 35 din dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimatelor să restituie taxele achitate cu titlu de taxă de poluare și taxă de primă înmatriculare. În susținere se arată că taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art.90 1 din Tratat, instituind un regim discriminatoriu. În ceea ce privește taxa de poluare, și această taxă este nelegală în raport de dispozițiile art.90 1 din Tratat, fiind discriminatorie.
În ceea ce privește restituirea taxelor de primă înmatriculare și poluare pentru autoturismul aflat la poziția 3 arată că înțelege să renunțe la acordarea acestora. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1965 din 15 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată a reclamantei - SRL B M în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B M, și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că rin p. acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr. de mai sus și precizată pentru termenul de judecată din 01.06.2009 reclamanta - SRL BMa solicitat în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice BMa nularea actului administrativ prin care aceasta i-a respins cererea de restituire taxelor de primă înmatriculare și poluare achitate, pentru autoturismele Audi Q7, Opel AGILA, Renault, Ford, BMW 320D, BMW X6, suma totală fiind de 23.979,89 lei.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii că în perioada 2007-2009 achiziționat mai multe autovehicule pentru înmatricularea cărora a trebuit să plătească după caz, taxa de primă înmatriculare, respectiv taxa de poluare, după adoptarea OUG 50/2008.
unei asemenea taxe, indiferent de dispunerea pe care o poartă este nelegală, contravenind dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică (direct sau indirect) produselor naționale similare, fiind interzise taxele discriminatorii și proticționiste.
Reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtei BMp entru restituirea sumelor achitate în contul acestor taxe însă prin adresa nr.10049/17.03.2009 i s-a refuzat acest lucru, motiv pentru care s-a adresat instanței.
Pârâta B M, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantei.
S-a arătat că pentru autoturismele Opel AGILA și Audi Q7 a fost achitată pe baza unui act administrativ împotriva căruia reclamanta nu a formulat contestație, deși legea îi dădea această posibilitate potrivit art.205 Cod procedură fiscală.
Pe de altă parte adresa nr.10049/17.03.2009 chiar dacă emană unilateral de la organul fiscal nu constituie un act administrativ fiscal ci reprezintă un răspuns la solicitarea reclamantei.
S-a arătat că în ce privește autovehiculele Ford, BMW 320D și BMW X6 reclamanta achitat taxe pe poluare stabilite prin decizie de calcul al taxei pe poluare și care reprezintă acte administrativ fiscale.
Potrivit art.7 din OUG 50/2008 împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare reclamanta putea formula contestație fiscală, prevăzută de art.205 și următoarele din OG 92/2003 în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, iar împotriva deciziei date în soluționarea contestației putea să se adreseze instanței de contencios, însă reclamanta nu a uzat de ceastă procedură.
Pârâta, a formulat și o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, care este gestionat de aceasta.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că în fapt prin răspunsul dat de pârâta BMs ub nr.10049/17.03.2009 ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.
Instanța a dispus citarea în cauză și a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu după încuviințarea în principiu a acestei cereri apreciind-o necesară pentru opozabilitate.
Examinând acțiunea reclamantei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta - SRL s-a adresat instanței solicitând anularea actului administrativ prin care i s-a respins cererea de restituire a taxelor de primă înmatriculare respectiv poluare pe care aceasta le-a achitat pentru autoturismele aflate în proprietatea sa și menționate într-un tabel, taxe în valoare totală precizată de 23.979,89 lei.
inconsecvență în susținerea în drept a acțiunii reclamanta arată că în fapt adresa nr.10049/17.03.2009 emisă de pârâtă constituie un răspuns nejustificat în soluționarea cererii sale.
Instanța a apreciat că nu se poate reține acest aspect, atât timp cât prin acea adresă reclamanta este îndrumată spre un demers juridic, pe care aceasta nu a înțeles să-l urmeze, demers argumentat cu prevederile legale aplicabile în speță.
Reclamanta trebuia să uzeze de dispozițiile legale speciale incidente în speță care impuneau contestarea actului administrativ prin care s-a stabilit taxa de înmatriculare, în baza ordinului nr.418/2007m pentru autoturismele Opel AGILA și Audi Q7, însă nu a îndeplinit nici procedura prealabilă raportat la acest act administrativ.
Cât privește taxa de poluare achitată pentru Ford, BMW 320D și BMW X6 se impunea contestarea decizie de calcul a taxei pe poluare pentru fiecare dintre acestea, acte administrativ fiscale de altfel.
Potrivit art.7 din OUG 50/2008 împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reclamanta avea la dispoziție 30 de zile, conform art.205 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru contestare, iar împotriva soluției pronunțate de organul administrativ avea posibilitatea să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a-l cenzura, ori nu a respectat aceste prezumții legale.
Pe de altă parte, critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei pe poluare nu este susținută întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România pentru autoturismele noi este aceeași, indiferent de proveniența acestora, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Astfel, OUG 50/2008, act normativ care a suferit modificări succesive pin OUG 208/2008, OUG 218/2009 și OUG 7/2009 este acceptat de Comisia Europeană, ca fiind compatibil cu qauis-ul comunitar, drept urmare reclamanta a achitat o sumă taxă datorată, taxă care nu contravine normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată
În apărare recurenta a arătat următoarele:
În mod eronat instanța a apreciat că răspunsul primit de la intimată reprezintă o îndrumare și nu un refuz de a restitui sumele datorate.
Din cuprinsul acestui răspuns, rezultă fără echivoc faptul că intimata refuză să dea curs solicitării sale, acest răspuns fiind practic un act care îndeplinește atât condițiile specifice actului administrativ în înțelesul dat de art. 2 alin 1 lit. și ale alin. 2 din 554/2004 cât și ale actului administrativ fiscal în înțelesul art. 41 Cod pr. fiscală, fiind emis de către organul fiscal în aplicarea legislației privind restituirea taxei speciale instituite prin legea fiscală.
În mod nelegal instanța a apreciat că reclamanta ar fi trebuit să urmeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ, demersul societății, de solicitare a restituirii, fiind unul perfect legal.
Raționamentul instanței de fond, vizând regimul nediscriminatoriu al taxei de poluare nu este aplicabil autoturismelor anterior înmatriculate într-un stat european, achiziționate de către reclamantă, second-hand,
În drept au fost invocate disp.art.242 pr.civ.
Intimații Administrația Fondului pentru Mediu și B M, legal citați au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar în fața instanței de fond.
În plus, intimații au arătat că taxa de primă înmatriculare a fost transformată în taxă de poluare prin OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008.
Art.11 al acestui act normativ prevede restituirea diferenței între cele două taxe tocmai pentru că legiuitorul a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită.
In drept au fost invocate prev.art.242 pct.2 pr.civ.
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține, cu privire la fondul cauzei, că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, întrucât, în cauza de față, se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta recurenta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Aplicarea pentru trecut a actului normativ în discuție contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei care a făcut dovada achiziției unui autoturism dintr-un stat membru al UE și care, de altfel, fusese și înmatriculat în comunitate.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta recurentă a achitat taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele AUDI Q7 - 5.332,9 LEI, OPEL AGILA - 863,85 lei și RENAULT - 2.904,84 lei, în privința autoturismului MITSUBISHI renunțând la judecată prin înscrisul depus la 35 dosar fond, intitulat, răspuns la întâmpinare,
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul, se va admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta - SRL B M în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și în consecință se va anula în parte actul nr.10049/17.03.2009 cu privire la taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele Audi Q7; Opel Agila și Renault.
De asemenea, Curtea va obliga pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, să restituie reclamantei suma de 9101,59 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
În baza art. 246 Cod proced. civilă, Curtea va Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de restituire a taxei pentru autoturismul Mitsubishi.
În privința autoturismelor evidențiate la poz. 5-8 din acțiune introductivă, se constată că reclamanta a achitat, cu titlu de taxa de poluare, diferite sume de bani în contul B
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar curtea constată că, în speță, nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile nr.OUG 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Acestea sunt motivele pentru care acțiunea reclamantei se impune a fi admisă doar în parte, Curtea menținând soluția instanței de fond în privința taxei de poluare și a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - SRL BMî mpotriva sentinței civile nr. 1965 din 15 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte, acțiunea formulată de către reclamanta - SRL B M în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și în consecință anulează în parte actul nr.10049/17.03.2009 cu privire la taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele Audi Q7; Opel Agila și Renault.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M să restituie reclamantei suma de 9101,59 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de restituire a taxei pentru autoturismul Mitsubishi.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MH/MB
17.12.09/6 ex
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Gabriel Năsui
