Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 324/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA nr. 324
Ședința Publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 04 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - UTILAJ SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 04 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 25 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la data de 11.03.2008 și înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr-, reclamanta -" Utilaj "SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele ANAF, DGFP D și a Municipiului C să se dispună anularea procesului verbal nr.4142/25.07.2005, a adresei nr.12598/29.11.2005 și a deciziei nr.373/28.12.2007, precum și obligarea pârâtelor să elibereze un act administrativ din care să rezulte că reclamanta beneficiază de prevederile art. III alin.1 din OUG nr.26/2005, fiind scutită de la plată pentru suma de 687.160 lei și că nu are datorii față de bugetul de stat pe perioada de aplicabilitate a OUG 26/2005.
S-a mai solicitat de către reclamantă obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că la data de 22.07.2005, DGFP Dav erificat -" Utilaj SA, cu privire la respectarea prevederilor art. III alin.1 și 2 din OUG nr.26/2005.
În urma verificării, a fost întocmit procesul verbal nr.4142/25.07.2007, în cuprinsul căruia s-a reținut că societatea datorează suma de 687.160 lei, pentru a putea beneficia de înlesnirile prevăzute de OUG 26/2005, precum și de cele acordate prin Ordinul Comun nr.73/2003, emis de APAPS, respectiv nr.190/30.05.2003, emis de către
S-a mai precizat că potrivit procesului verbal nr.4142/2005, diferențele reprezentând accesorii calculate prin procesul verbal anterior,aferente debitelor amânate la plată în vederea scutirii, rămân în evidența fiscală până la comunicarea de către MFP - ANAF a punctului de vedere solicitat prin Adresa nr.56602/15.07.2005 a DGFP
Cu adresa nr.66061/07.09.2005, Cac omunicat reclamantei că suma de - lei ROL, compusă din dobânzi în cuantum de - lei și penalități în cuantum de - lei ROL, aferente debitului în cuantum de 14.104.424.052 lei ROL, amânat în vederea scutirii, urmează să rămână înregistrate în evidența fiscală până la comunicarea de către ANAF a punctului de vedere solicitat prin adresa nr.56601/15.07.2005 a DGFP
La data de 13.12.2005, cu adresa nr.10893/13.12.2005, Cac omunicat reclamantei că punctul de vedere al ANAF este că suma de 687.160 RON, rămasă în evidența fiscală trebuie achitată de urgență.
Reclamanta a mai precizat că la data de 12.01.2006, împotriva procesului verbal nr.4142/2005 și a adresei nr.12958/29.11.2005, care întregește procesul verbal menționat, stabilind obligații fiscale de plată în sarcina societății, în cuantum de 687.160 RON, a formulat contestație ce a fost înregistrată atât la DGFP D, cât și la
La data de 26 aprilie 2006, Cae mis adresa nr.22732, prin care a comunicat reclamantei că s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de -" Utilaj " SA.
S-a mai susținut că prin decizia nr.09/08.12.2006 DGFP Dar espins contestația reclamantei împotriva procesului verbal nr. 4142/2005 și adresei nr. 12958/29.11.2005.
Prin sentința nr. 40/2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2775/30.05.2007 pronunțată de ÎCCJ au fost anulate adresele nr. 22732/2006 emisă de C și decizia nr. 09/8.12.2006 a DGFP,fiind obligată pârâta să înainteze contestația,astfel cum a fost precizată,formulată de UTILAJ A, împotriva procesului verbal nr.4142/2005,încheiat de D la. în vederea competentei soluționări a acesteia.
Prin decizia nr.373/28.12.2007 emisă de F,contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal nr.4142/2005 și a adresei nr.12958/2005 emisă de C,a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a mai susținut că actele administrativ fiscale contestate în prezenta cauză sunt netemeince și nelegale, dat fiind faptul că suma de - lei, reprezentând creanța principală pe care UTILAJ o avea de achitat bugetului de stat s-a stins prin scutire,și, ca urmare și accesoriile acestei creanțe sunt scutite.
S-a mai arătat că organele fiscale au interpretat și aplicat greșit prevederile art.III alin.1 din OUG nr.26/2005,considerând că, în raport de condițiile aprobării înlesnirii la plată conform Ordinului comun privind acordarea de înlesniri la plată obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor pentru șomaj datorate și neachitate de SA C (devenit - UTILAJ SA) emis de APAS cu nr. 73/2003 al APAS și nr. 190/2003 al, - UTILAJ SA neavând obligații bugetare curente neachitate aferente perioadei de aplicare a OUG nr. 26/2005.
Reclamanta a mai învederat că organele de inspecție fiscală au aplicat greșit prevederile art. 18 alin. 7 din Legea nr. 137/2002, întrucât aceste dispoziții nu mai erau în vigoare la data efectuării controlului.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar, de către reclamantă următoarele înscrisuri: certificat de înregistrate mențiuni, rezoluția nr. 231/2003 a Ministerului Justiției, act adițional, proces verbal din 22.07.2005, raport de inspecție fiscală parțială din 29.06.2005, proces verbal din 27.01.2004, proces verbal din 28.02.2005, ordin comun din 30.05.2003, ordin comun din 30.06.2003, ordin comun din 24.12.2003, ordine de plată, adresa nr. 12958/2005 a DGFP D, adresa nr. 10292/9.09.2005 a DGFP D, adresa nr. 8091/2005 a DGFP D, adresa nr. -/2007 a MEF B, decizia nr. 373/2007 a MEF
La data de 7.04.2008 pârâta DGFP D în nume propriu și în numele și pentru ANAF și Caf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că acțiunea reclamantei este nefondată și a solicitat respingerea acesteia și menținerea ca fiind temeinice și legale a actelor administrativ fiscale contestate.
La data de 5 mai 2008, la solicitarea reclamantei instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, cu următoarele obiective: să stabilească dacă - UTILAJ SA avea debite restante față de bugetul asigurărilor sociale de stat la data de30.04.2005 și care este cuantumul acestor debite, dacă aceasta datorează dobânzi și penalități accesorii ca urmare a neachitării la timp a debitelor cuprinse în înlesnirea de plată prevăzute în ordinul comun nr. 73/3.06.2002 al APAPS și nr. 190/30.05.2003 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale; să stabilească data la care - UTILAJ SA a pierdut înlesnirea de plată a obligațiilor fiscale ce-i fusese acordată prin ordinul comun nr. 73/30.06.2003 al APAPS și nr. 190/30.05.2003 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și data la care a beneficiat din nou de înlesnirile la plată ca urmare a intrării în vigoare a OUG 26/2005; să stabilească dacă reclamanta a îndeplinit condițiile pentru care a beneficiat de prevederile art. III, alin. 1 din OUG nr. 26/2005 și care este suma reală pe care ar datora-o - UTILAJ SA către bugetul de stat și care s-ar fi justificat a fi executată, precum și cele stabilite de DGFP D și anume: să stabilească dacă accesoriile în sumă de 687.160 lei sunt datorate de reclamantă, în condițiile în care au fost calculate între data pierderii înlesnirilor la plată și data reluării facilităților.
În cauză a fost desemnat prin tragere la soreți, să efectueze expertiza contabilă încuviințată expertul.
La data de 25.08.2008 a fost depus la dosar raportul de expertiză.
Expertul a concluzionat în esență următoarele: societatea a pierdut înlesnirea de plată ce-i fusese acordată prin Ordinul Comun începând cu 1.01.2004 și a beneficiat din nou de înlesnire începând cu data de 30.04.2005 ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 26/2005.Suma de - nu este datorată de reclamantă fiind calculată pentru o sumă scutită la plată.S-a mai arătat că suma respectivă a fost calculată în baza art. 18 din legea nr.137/2002 abrogat prin OUG nr.26/2005.
La data de 09.09.2008 pârâta DGFP Daf ormulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că mențiunile expertului sunt eronate și lipsite de temei legal.
S-a arătat că suma de 687.160 lei reprezentând accesorii aferente debitor amânate la plată în vederea scutirii a fost calculată pentru perioada cuprinsă între data pierderii înlesnirilor la plată și data reluării acestora, 30.04.2005.
S-a mai susținut că pe această perioadă debitele pentru care s-a calculat accesoriile erau datorate, acestea fiind concluziile expertului.
S -a solicitat expertului prin obiecțiunea formulată să precizeze perioada pentru care au fost calculate accesoriile și data la care au fost scutite la plată debitele pentru care au fost calculate.
La data de 7.10.2008 expertul a depus la dosar răspunsul la obiecțiuni, arătând următoarele:
Prin procesul verbal nr. 7311/27.01.2004 în care s-a menționat perioada verificată august 2003 - decembrie 2003 s-a constatat că societatea nu mai îndeplinea condițiile prevăzute în ordinul comun 73 și la Cap. III al procesului verbal se făcea precizarea că societatea are obligația de a înregistra sumele specificate în ordinul comun nr. 73/3.06.2003 reprezentând obligații cuprinse pentru înlesnire, sume pentru care nu mai beneficia de facilități.
Prin procesul verbal nr. 3691/30.06.2005 s-a verificat perioada ianuarie 2004 - martie 2005 și s-a recalculat diferența de accesorii (majorări și penalități) aferente sumelor amânate la plată în vederea scutirii.
au fost calculate pe perioada august 2003 - aprilie 2005 pentru sumele amânate la plată în vederea scutirii conform Ordinului comun nr. 73, respectiv 190 privind acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare în conformitate cu prev. Legii nr. 137/2002.
Societatea a beneficiat din nou de înlesnirile la plată începând cu data de 30.04.2005 conform OUG 26/31.03.2005 conform art. III alin. 1.
Mențiunea de mai sus a fost comunicată a Mun. C prin nota de constatare nr. 8400/11.08.2005.
La alin. 5 la prezenta notă s-a făcut precizarea că deoarece societatea a respectat condițiile impuse de Ordinul comun nr. 73 și respectiv 190 privind acordarea înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare în conformitate cu prev. Legii 137/2002 și OUG 26/2005 societatea beneficiază de înlesnirile prevăzute în prezentul ordin.
Examinând probatoriul administrat în cauză Curtea constată că acțiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:
La data de 15.10.2002, între APAPS în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.27/15.10.2002, - SA devenind astfel - UTILAJ SA ( fila nr. 8 din dosar ).
Prin Ordinul comun nr. 73/3.06.2003 al APAPS și nr. 190/30.05.2003 al emis în baza Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri de accelerarea privatizării, societatea a beneficiat de amânarea la plată, în vederea scutirii, a sumei de 1.410.442 lei, reprezentând un procent de 97% din obligațiile la bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul asigurărilor pentru șomaj restante la data de 31.12.2001, astfel: contribuția de asigurări sociale de stat - 680.918 lei, contribuția de asigurări sociale a angajatului - 54.024 lei, contribuția de asigurări pentru șomaj a angajatorului - 189.284 lei precum și a sumei de 2.007.053 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente obligațiilor datorate și neachitate la data de 31.12.2001, calculate până la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor.
În temeiul aceluiași ordin (aflat la filele nr. 50-53 din dosar), societatea reclamantă a beneficiat de eșalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani a sumei de 43.622 lei, reprezentând diferența de 3% din obligațiile rămase în sarcina societății, respectiv restanțe la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor de șomaj, precum și a sumei de 61 lei, reprezentând contribuții cu stopaj la sursă la bugetul asigurărilor sociale, sume restante la 31.12.2001.
La art. 2 din același ordin au fost enumerate expres condițiile în care se acordă înlesnirea.
De asemenea, la art. 21 din Ordinul comun se menționează că înlesnirea de plată își pierde valabilitatea în situația în care societatea nu-și achită obligațiile curente la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor pentru șomaj ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente începând cu data semnării contractului de vânzare cumpărare de acțiuni.
Prin procesul verbal nr. 7311 încheiat la data de 27.01.2004 /fila nr. 32 din dosar) organele de inspecție fiscală urmare controlului efectuat au constatat că nu au fost respectate prevederile art. 2 din Ordin, respectiv faptul că societatea reclamantă nu a achitat obligațiile curente la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor pentru șomaj, apreciind că astfel aceasta a pierdut facilitățile acordate.
Pentru a putea beneficia din nou de menținerea înlesnirilor la plată, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, la data de 29.04.2005 societatea reclamantă a achitat toate debitele restante atât pe cele eșalonate cât și pe cele curente, precum și accesoriile datorate pentru perioada cuprinsă între data pierderii valabilității înlesnirilor la plată și data reluării înlesnirii la plată, în valoare totală de 53.523.956.623 lei ROL.
La solicitarea reclamantei formulată la data de 5.07.2005, cu privire la stabilirea cuantumului accesoriilor datorate bugetului asigurărilor sociale, organul fiscal a verificat modul în care aceasta a respectat prevederile art.3 alin. 1 și 2 din OUG nr. 26/2005.
În urma acestei verificări, prin procesul verbal înregistrat sub nr. 4142/25.07.2005 s-au reținut în sarcina acesteia diferențe de accesorii în cuantum de 687.160 lei RON.
S-a stabilit că suma de 687.160 lei, reprezentând accesorii aferente aferente debitelor amânate la plată în vederea scutirii a fost calculată pe perioada cuprinsă între data pierderii înlesnirilor la plată și data reluării acestora, 30.04.2005.
Ulterior, la solicitarea reclamantei cu privire la scutirea de la plata accesoriilor calculate, C, prin adresa nr.12958 din 29.11.2005(fila nr. 79 din dosar) i-a adus la cunoștință obligativitatea achitării de urgență a sumei de 687.160 RON (rămasă în evidența fiscală, reprezentând dobânzi în sumă de 540.839 RON și penalități în sumă de 146.321 RON, aferente debitului în cuantum de 1.410.442 RON, amânat în vederea scutirii.
Atât împotriva procesului verbal de control nr. 4142/25.07.2005 cât și împotriva adresei mai sus arătate, reclamanta a formulat contestație, fiind înregistrată sub nr. 12801/12.01.2006, pe care și-a precizat-o la data de 15 martie 2006 (fila nr. 88 din dosar).
Contestația formulată împotriva adresei nr. 12958/29.11.2005 a fost respinsă de C, cu motivarea că reclamanta nu poate beneficia conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 26/2005 de scutirea de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitelor scutite și calculate între data pierderii valabilității înlesnirii și data la care și-au produs efectele.
Prin decizia nr. 9/8.12.2006 emisă de DGFP Daf ost respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva procesului verbal nr. 4142/2005.
Împotriva adreselor nr. 22732/2006 și 12958/2005 precum și a procesului verbal nr. 4142/2005 și a deciziei nr. 9/2006 reclamanta a formulat acțiune în justiție.
Prin sentința nr. 40/2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2775/30.05.2007 a ÎCCJ a fost admisă acțiunea reclamantei, s-a dispus anularea deciziei nr.9/2006 emisă de DGFP D și a adresei nr.22732/26.04.2006 emisă de C și a fost obligată pârâta să înainteze contestația, astfel cum a fost precizată formulată de reclamantă împotriva procesului verbal nr. 4142/25.07.2005 încheiat de DGFP D la ANAF, în vederea competentei soluționări a acesteia.
Prin decizia nr. 373/28.12.2007 emisă de ANAF a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de - UTILAJ SA împotriva procesului verbal nr. 4142/25.07.2005 emis de DGFP și a adresei nr. 12958/29.11.2005 emisă de C privind suma de 687.160 lei, reprezentând accesorii calculate între data pierderii înlesnirii la plată și data reluării înlesnirii la plată.
Pentru a pronunța această decizie pârâta a avut în vedere dispoz. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 26/2005, apreciind că în cazul pierderii înlesnirii la plată pentru nerespectarea condițiilor în care au fost acordate și pentru a beneficia în continuare de menținerea facilităților, agenții economici aveau obligația să facă dovada achitării sumelor cuprinse în rate și a obligațiilor fiscale curente, iar pentru plata cu întârziere a ratelor se calculează dobânzi și penalități de întârziere.
S-a mai reținut că societatea reclamantă a beneficiat de facilități la plata obligațiilor fiscale restante prin ordin comun, în baza prevederilor Legii nr. 137/2002, care au fost pierdute întrucât nu au fost respectate condițiile în care au fost acordate înlesnirile.
S-a apreciat că odată pierdută valabilitatea înlesnirii la plată debitul amânat în vederea scutirii redevine sumă datorată, care nefiind achitată la scadență este purtătoare de dobânzi și penalități calculate până la data stingerii, devenind incidente dispozițiile dreptului comun în materia calcului de accesorii, respectiv OG nr. 92/2003, privind Codul d e pr. fiscală.
Pârâta a mai reținut că în aceeași sens este și punctul de vedere al Direcției Generale de Reglementare a colectării creanțelor bugetare transmis cu adresa nr. -/5.10.2005.
Având în vedere cele reținute, Curtea apreciază că în mod legal organele de inspecție fiscală au calculat dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele amânate la plată, pe perioada cuprinsă între data pierderii înlesnirii la plată și data reluării facilităților.
Astfel, din cuprinsul actelor administrative fiscale contestate în prezenta cauză, precum și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă aflat la fila nr. 138 din dosar) reiese că dobânzile și penalitățile de întârziere au fost calculate pe perioada 01.01.2004 - 30.04.2005, respectiv între data pierderii înlesnirii la plată ce-i fusese acordată societății reclamante prin Ordinul Comun și data de la care aceasta a beneficiat din nou de înlesnire, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.26/2005.
Cauza supusă soluționării este aceea dacă accesoriile în sumă totală de 687.160 lei sunt legal datorate, în condițiile în care acestea au fost calculate între data pierderii valabilității înlesnirilor la plată și data reluării facilităților.
Dispozițiile art.III alin.1 din OUG nr.26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare prevăd că "Debitorii care au beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale sau bugetului Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, după caz, acordate în baza reglementărilor legale în materie și care, până cel târziu în cea de-a 15 zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea Ial egii de aprobare a prezentei Ordonanțe de Urgență, fac dovada stingerii sumelor cuprinse în rate, a obligațiilor fiscale curente, cu termen de plată până la aceeași dată, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții în care înlesnirile au fost aprobate beneficiază de menținerea înlesnirilor pentru numele rămase de plată, începând cu data mai sus menționată cu toate efectele prevăzute de lege".
2 din același act normativ menționează că "pentru plata cu întârziere a ratelor și a obligațiilor curente de către debitorii care se încadrează în prevederile alin.1, organul fiscal competent calculează și comunică acestora diferențele de dobândă și penalitate cu întârziere aferentă, după caz, care se vor achita conform prevederilor legale în vigoare.
OUG nr.26/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.04.2005, iar Legea nr.244/2005 de aprobare a acesteia a fost publicată la data de 20.07.2005.
Art.III alin.1 și 2 din OUG nr.26/2005 prevăd expres dreptul contribuabilului care, deși a achitat cu întârziere ratele și obligațiile curente, totuși până la 30 aprilie 2005 își achită sumele datorate, de a i se menține înlesnirea și nu de a fi scutit de la plata majorărilor pentru perioada în care nu le-a achitat.
În acest sens sunt și dispozițiile art.18 alin.1 din Legea 137/2002 (lege aflată în vigoare la data acordării înlesnirii la plată dar și în preioada august 2003-aprilie 2005 în care organele fiscale au calculat accesoriile) care prevăd că, pentru sumele reprezentând obligații bugetare eșalonate la plată se datorează și se calculează majorări conform prevederilor legale, plata acestora efectuându-se împreună cu rata respectivă.
De asemenea, art.II alin.1 din OUG nr.26/2005 prevede că înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se vor derula potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data acordării, în speță potrivit Legii 137/2002.
Având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, Curtea apreciază că în cazul pierderii înlesnirii la plată pentru nerespectarea condițiilor în care au fost acordate și pentru a beneficia în continuare de menținerea facilităților, societatea reclamantă avea obligația să facă dovada achitării sumelor cuprinse în rate și a obligațiilor fiscale curente (obligație pe care aceasta și-a îndeplinit-o la data de 29.04.2005), însă pentru plata cu întârziere a ratelor aceasta datorează dobânzi și penalități de întârziere care trebuie achitate conform prevederilor legale în vigoare (art.III alin.2 din OUG 26/2005).
În ceea ce privește susținerea reclamantei că nu se pot achita accesorii fără debite datorate, întrucât creanța principală s-a stins prin scutire, se apreciază că aceasta este lipsită de temei legal și nu poate fi reținută, în condițiile în care pentru a beneficia în continuare de scutire, aceasta și-a achitat obligațiile fiscale curente și ratele eșalonate restante, la data de 29.04.2005, iar pe perioada cuprinsă între data pierderii înlesnirii și data reluării acesteia sumele amânate în vederea scutirii sunt purtătoare de dobânzi și penalități.
Nici concluziile expertului formulate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză la solicitarea reclamantei nu pot fi reținute, dat fiind faptul că acestea exced competenței sale într-un anume domeniu și nu se bazează pe dispozițiile legale incidente în speța dedusă prezentei judecăți.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse în prezenta hotărâre, în temeiul art.1 alin.1 și art.18 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată.
Pe cale de consecință, vor fi menținute ca fiind temeinice și legale actele administrativ fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - UTILAJ SA, cu sediul în loc. C,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în Mun. B,-, sector 1, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, ambele cu sediul în loc. C,-, jud. D, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.6//19.12.2008
25 2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
