Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3243/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3243
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta - SRL B-M împotriva Sentinței civile nr. 2253 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 21,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 9 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea reprezentantului reclamantei recurente - SRL B-M, avocat -., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și anexează dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, chitanța privind plata onorariului avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales.
La data de 15 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă 2409/16.09.2008 pronunțată în dosar - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SRL BMî mpotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B S-a anulat actul admnistrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 23600/10.07.2008, constatându-se nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 6.058 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța - nr. -/24.10.2007.
De asemenea a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantei suma de 6.058 lei cu dobândă legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 01.08.2008 și până la achitarea integrală iar pârâtele au fost obligate la plata către mandatarul reclamantei, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Excepțiile de prescripție, prematuritate și lipsa recursului prealabil formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B M au fost respinse.
Sentința de mai sus a fost casată cu trimitere prin decizia civilă nr. 510/5.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ pentru a se lămuri dacă a existat un mandat acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii, context în care se impune chemarea reclamantului în fața primei instanțe.
După casare dosarul a fost înregistrat sub nr-, din 20.02.2009 care a fost scos de pe rol, umare încuviințării declarației de abținere formulată de judecătorul care a soluționat cauza înainte de casare, iar dosarul a fost repartizat aleatoriu și înregistrat sub nr-.
Cu ocazia rejudecării s-a depus contractul de asistență juridică 289/N/4.04.2009 încheiat între reclamant și avocatul semnatar al acțiunii introductive, cu mențiunea că acest contract înlocuiește pe cel încheiat inițial între, în numele reclamantului, și același avocat. Onorariul de avocat pentru fond s-a stabilit la nivelul sumei de 1000 lei.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de pe lângă Instituția prefectului Mac omunicat tribunalului că autoturismul pentru care se cere restituirea taxei de primă înmatriculare a mai fost înmatriculat în FRANȚA ( 11).
Taxa de timbru a fost completată la nivelul sumei de 39 lei.
Prin sentința civilă nr. 2253/24.06.2009, au fost respinse e excepțiile invocate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere următoarele:
Examinând excepțiile invocate de pârâte, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit.
Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate de reclamant din coroborarea actelor depuse la dosar, instanța a reținut că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este asimilată cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare iar potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există niciun motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
Pe de altă parte, reclamanta n-a contestat decizia de restituire a taxei de primă înmatriculare în sensul art. 205 și următoarele din nr.OG 92/2003 prin care i s-a restituit suma de 2746 lei (fila 9).
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea a fost considerată neîntemeiată și respinsă ca atare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată cu obligarea pârâților la restituirea sumei de 6.058 lei reprezentând taxă primă înmatriculare precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, incepând cu 14.07.2008.
În apărare recurentul a arătat următoarele:
În cursul anului 2007, cumpărat din Franța autoturismul Peugeot 307, având data primei înmatriculări la 1.06.2001.
Pentru o reînmatriculare a acestuia în România, a fost obligată să achite la taxa specială de înmatriculare în cuantum de 6058 lei conform chitanței cu seria - nr. -/24.10.2007.
Recurenta apreciază faptul că taxa specială de înmatriculare achitată la 24.10.2007 este nelegală contravenind disp.art.90 alin.1 din Tratatul CEE care impune principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condițiile normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii, față de produsele provenind din alte state membre.
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate Curtea Europeană de Justiție a apreciat că art.90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, ).
Conform jurisprudenței bine stabilite art.90 paragraful 1 din Tratatul CEE este încălcat atunci când taxa aplicată producerilor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai M în cadrul produselor importate.
Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produse.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate disp.art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne.
Răspunsul organului fiscal nr.23.600/10.07.2008 este un refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantului, un refuz dat cu încălcarea dreptului de a nu suporta o taxă care încalcă legislația comunitară.
Acest refuz întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ, în înțelesul dat de art.2 alin.1 lit.c precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004.
Taxa specială de înmatriculare pe care reclamantul a achitat-o a fost încasată în baza legislației fiscale în termen, în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, recurentul consideră că are dreptul la restituirea integrală a taxei, Statul Român neavând un temei legal de reținere a unei părți a acesteia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxei colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor care guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată instanța comunitară arată că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
În drept au fost invocate disp.art.242 pr.civ.
Intimații DGFP M și B M, legal citați au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar în fața instanței de fond.
În plus, intimații au arătat că taxa de primă înmatriculare a fost transformată în taxă de poluare prin OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008.
Art.11 al acestui act normativ prevede restituirea diferenței între cele două taxe tocmai pentru că legiuitorul a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită.
Mai mult, au arătat faptul că reclamanta a obținut restituirea taxei în valoare de 2746 lei.
In drept au fost invocate prev.art.242 pct.2 pr.civ.
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține, cu privire la fondul cauzei, că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, întrucât, în cauza de față, se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta recurentă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Aplicarea pentru trecut a actului normativ în discuție contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei care a făcut dovada achiziției unui autoturism dintr-un stat membru al UE și care, de altfel, fusese și înmatriculat în comunitate.
La stabilirea sumei rămasă de restituit, Curtea va avea în vedere faptul că reclamanta a obținut restituirea sumei de 2.746 lei, din taxa de primă înmatriculare achitată inițial.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva Sentinței civile nr. 2253 din 24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care Curtea o va modifica în sensul că:
Se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor DGFP M și B-M și în consecință:
Se va constata nulitatea actului administrativ emis de B-M în soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 23600 din 10.07.2008.
Se va constata nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța - nr. - din 24.10.2007.
Va fi obligată pârâta B-M să achite reclamantei - SRL suma de 3312 lei, diferență taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 și până la achitarea integrală a sumei.
Admiterea în parte a acțiunii reclamantei a fost determinată de solicitarea acesteia de acordare a dobânzii in materie fiscală în vreme ce Curtea apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin 3 din OG 9/2000, daunele interese moratorii putând fi justificate și acordate doar în acest cuantum.
Dobânzile reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
În baza art. 274, 277 Cod proced. civilă, curtea va obliga pârâtele să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.100 lei în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - SRL împotriva Sentinței civile nr. 2253 din 24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor DGFP M și B-M și în consecință:
Constată nulitatea actului administrativ emis de B-M în soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 23600 din 10.07.2008.
Constată nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța - nr. - din 24.10.2007.
Obligă pârâta B-M să achite reclamantei - SRL suma de 3312 lei, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 14.07.2008 și până la achitarea integrală a sumei.
Obligă pârâtele să achite reclamantei în solidar cheltuieli de judecată în sumă de 2.100 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui --- - | JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei Floarea - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
RED./DACT./
5 EX./17.12.2009
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
