Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.33/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 123/AF/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.123/AF/6.10.2008 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul Cabinet Avocat prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5464 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății efective, reprezentând taxă specială de înmatriculare a autoturismului marca fabricat în anul 2001, taxă achitată cu chitanța seria - 4A nr. -/1 II 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță examinând după rejudecare actele și lucrările dosarului, reținut următoarele:
Conform dispozițiile art. 214 ind. și 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art.90 pra.1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. fur (C-387/01)în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par.1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâtele invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ala Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legea nr. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât și scutiri de la plata taxei ( în cazul vehiculelor istorice, etc.)Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind.3 din Codul Fiscal fiind contrare fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Deși nu s-a pus în discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art.21 al.1 din Constituție, cât și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin promovarea acțiunii.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire.
Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedită și de faptul că în prezent, prin dispozițiile OUG nr. 50/2008 a fost abrogat art.214 ind.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind.3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90(1) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze în acest sens.
Având în vedere dispozițiile art. 1082-1084, Cod civil, instanța a obligat pârâta la actualizarea sumei încasate nelegal, cu dobânda legală calculată de la data de 1.02.2008 la data plății efective.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul legal recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 123/AF/6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, prin prisma criticilor formulate în recurs la punctele nr.1 - 3, constată recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Astfel, față de criticile aduse sentinței atacate cu privire la prima critică,
1.În mod greșit a admis acțiunea dispunând restituirea sumei de 5464 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății efective, pe motiv că instanța de fond nu a prevăzut și nu a indicat temeiul de drept a acestei dispoziții.
Raportat la această critică, instanța de recurs apreciază că nu se justifică această critică și că de fapt actualizarea sumei cu dobânda legală se realizează acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă prin plata acestei taxe nedatorate legal.
Se reține că sunt incidente prevederile OG nr.9/2000 și art.1082 - 1084 Cod civil.
Pentru aceste motive se va înlătura critica de la pct.1 Recurs.
2.În ce privește critica de la pct.2 Recurs, în sensul că instanța de fond a reținut greșit că taxa specială de primă înmatriculare nu trebuie plătită, instanța de recurs, constată că în mod corect a apreciat instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății și că această taxă a fost nelegal plătită, impunându-se restituirea ei către reclamantă de către pârâtă.
În cauză nu se impune aplicarea prevederilor art.11 din OG nr.50/2008 aspect invocat de recurentă.
Pentru aceste motive se va înlătura această critică ca nelegală.
3.Referitor la critica de la pct.3 Recurs privind aspect invocat de recurentă în sensul că taxa auto s-a achitat de reclamantă în mod legal, benevol și în baza unui act normativ în vigoare la acea dată, nu conduce la ideea că trebuie respinsă cererea reclamantei în sensul de nerestituirea sumei respective, deoarece așa cum am arătat mai sus taxa respectivă este nelegală câtă vreme norma de drept comunitar art.90 alin.1 din Tratatul UE este prioritară ca aplicabilitate față de prevederile normei Legii nr.571/2003 și art.2141și 2143Cod fiscal.
În concluzie se vor înlătura toate cele trei critici ale recurentei și se va reține ca nefondat recursul, urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În ce privește apărările formulate de intimata - reclamantă prin Întâmpinare și față de actele de la dosarul de fond și înscrisurile depuse în recurs, se constată că susținerile sunt justificate și legale și vor fi reținute în sensul respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B cu sediul în b-dul - nr.7 împotriva sentinței civile nr.123/AF/6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.MI 26.01.2009/dact.VP 26.01.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
