Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 339/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 339

Ședința publică din 2 noiembrie 2009.

PREȘ:

GREFIER:

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta AGRO VI - PD ITALIA împotriva pârâtelor Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală ș Pescuit ști și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara, având ca obiect anulare act.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentinț

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii de față, instanța constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanta AGRO VI - PD ITALIA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite a Actului administrativ Procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, de către Agenția de Plăți Pentru dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest.

În motivarea acțiunii se arată în esență, următoarele:

Prin punerea în executare a Procesului - verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, de către Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți Pentru dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, prin care s-a dispus restituirea către Agenția Națională de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a sumei de 875.178,89 lei întrucât "Procedurile de achiziții nu au fost respectate din punct de vedere al: - rezonabilității prețurilor din oferta câștigătoare; ai clasificării ofertanților", s-ar crea o pagubă iminentă societății reclamante.

Prin titlul executorie Procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest au fost trase următoarele concluzii, neconforme cu realitatea faptică și juridică:

A) Procedurile de achiziții nu au fost respectate din punct de vedere al rezonabilității prețurilor din oferta cîștigătoare în situația în care s-a susținut în mod nereal faptul că - oferta câștigătoare ar avea prețul cu mai mult de 15 % mai mare decât oferta clasată pe locul doi.

B) Procedurile de achiziții nu ar fi fost respectate din punct de vedere al calsificării ofertanților, modului de acordare a punctajului și corectitudinii desemnării ofertei câștigătoare în funcție de crite3riul de adjudecare stabilită;

C) Suma totală neeligibilă datorată este de 875.178,89 lei, la care se adaugă majorări de întârziere."

În procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, pe care reclamanta îl contestă se afirmă în mod nereal faptul că: În dosarul nr. 2529/06./05.2005, s-a constatat în procesul verbal de adjudecare nr. 2/20.10.2004 că valoarea ofertei câștigătoare depășește cu mai mult de 15 % valoarea ofertei clasate pe locul doi. Astfel se susține faptul că conform procesului verbal de adjudecare al ofertelor a fost declarată câștigătoare oferta firmei Minute Italia, pentru suma de 185.000 Euro.

Arată faptul că au fost respectate întocmai prevederile cap. V "Adjudecarea contractelor de achiziții", punctul 9 optându-se pentru utilajul mai performant, solicitând să se constate faptul că performanța utilajului ales este cu 84 % mai mare decât a utilajului prezentat în oferta aflată pe locul 2.

Mai arată faptul că reclamanta a respectat întocmai prevederile Anexa I și Anexa IV la Contractul de finanțare nr. C 3. -/02/07.2004. Astfel, pentru fiecare utilaj s-au întocmit cereri de ofertă specifice.

Având în vedere cele arătate mai sus, solicită dispunerea anulării Procesului verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regională de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, ca fiind lipsit de temei faptic și juridic, întrucât abordarea foarte prin care se solicită restituirea fondurilor primite îi obligă să atragă atenția asupra faptului că procedurii de achiziții a fost aprobată de Biroul ții, Biroul Plăți și Corpul de Control al Primului Ministru. Ca atare solicită și sancționarea tuturor celor care au semnat aceste documente și ulterior să se îndrepte asupra reclamantei.

Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ști a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a actului administrativ arătat ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că între Agenția SAPARD actualmente conform nr.OG 13/2006 în calitate de autoritate contractantă și Agro vi PD Italia în calitate de beneficiar la data de 02.07.2004 s-a încheiat contractul nr. C 3-, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 1.016.746,61 RON pentru realizarea proiect5ului intitulat " fermă vegetală prin construire spații de depozitare cereale și dotare cu utilaje agricole, com, jud. Timiș".

Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.

Potrivit art. 17 aliniatul 2 paragraful ultim. Din Anexa Ia C ontractului de finanțare încheiat cu beneficiarul AGRO VI PD Italia, pentru colectarea sumelor acordate necuvenit Autoritatea Contractantă - Agenția SAPARD "va aplica prevederile legislației naționale în vigoare cu privire la executarea silită a creanțelor bugetare".

Astfel, constituirea debitului în sarcina beneficiarului Agro VI PD Italia prin procesul verbal de constatare nr. 9931/14.05.2009 s-a făcut pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare și a legislației aplicabile acestuia, respectiv pentru nerespectarea principiului eficienței și rezonabilității prețurilor.

Astfel, în cuprinsul acțiunii, reclamanta Agro VI PD Italia a cerut suspendarea efectelor procesului verbal de constatare încheiat la data de 14.05.2009, fără a motiva în fapt cererea de suspendare formulată împotriva reclamantei. Precizează că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus documente în susținerea aspectelor invocate în prezenta cerere de suspendare, ci a prezentat exclusiv documente în susținerea apărărilor formulate în acțiunea de fond.

Precizează că arătarea motivelor în fapt și în drept, precum și arătarea dovezilor în susținerea afirmațiilor făcute, este o cerință imperativă a legii, având în vedere dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă.

Simpla menționare a existenței unei creanțe constatate nu duce de facto la constatarea că există o pagubă iminentă. Totodată în cauză trebuie demonstrată și existența unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat.

Este inadmisibil a se admite o cerere de suspendare în baza unor vagi afirmații făcute de reclamantă, fără ca cei cărora le incumbă sarcina provei să dovedească cele susținute și fără a se administra nici un fel de prob

Pentru aceste motive, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legislația în vigoare, astfel că suspendarea executării actului administrativ atacat nu se justifică.

Așadar, prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că formularea de către reclamantă, a acțiunii de anulare a Procesului verbal de control nr. 9931/14.05.2009, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu îl exonerează pe acesta de obligația de plată instituită prin actul administrativ menționat.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput,

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare a situație de execuție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile pe care aceasta le reglementează.

Potrivit art. 15 aliniatul 1 coroborat cu art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, privind cererea de suspendare a actului administrativ, stabilește ca "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Or, în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței acestor condiții:

De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură justifica suspendarea executării actului administrativ. Reclamanta nesusținându-și propria cerere de suspendare decât prin supoziția conform căreia procesul verbal de constatare nr. 9931/14.05.2009 ar conține concluzii neconforme cu realitatea, fapt ce ar crea o pagubă iminentă.

Astfel, în mod eronat reclamanta a apreciat că prin simplul fapt al dobândirii calității de debitor la bugetul general consolidat ca urmare a întocmirii de către a procesului verbal de constatare contestat de către reclamantă aceasta a suferit un prejudiciu actual.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, precum și faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale ale suspendării actului administrativ, reclamanta nefăcând nicio dovadă în acest sens, solicitând respingerea cererii de suspendare a actului administrativ formulată de către Agro VI PD ITALIA, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2009, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ști a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara.

În motivare se arată că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ști este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale, care are în structura sa organizatorică 8 Centre regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică, care își au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare.

Pe cale de consecință deși 5 Vest deține organe de conducere proprii, acesta reprezintă potrivit nr.OUG 13/2006 o structură organizatorică a instituției publice fără personalitate juridică, structură care nu poate fi încadrată în noțiunea de asociație ori fundație, așa cum este reglementată de nr.OG 26/2000 cu privire la asociații și fundații sau în noțiunea de societate, așa cum este reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pentru a putea sta singură în instanță ca pârâtă, în sensul art. 41 din Codul d e procedură civilă.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Instanța observă că prezenta cauză are ca obiect suspendarea executării unui act emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, respectiv de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, care este o structură organizatorică fără personalitate juridică a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Conform Procesului verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, atașat în copie la filele 12-15 dosar, debitoarea "Agro VI PD Italia" datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 875.178,89 RON, ca urmare a constatări utilizării nelegale a sumelor acordate debitoarei din fonduri europene.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, invocată de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instanța constată că această excepție a fost motivată prin faptul că acest centru este un organ fără personalitate juridică în subordinea pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În privința acestor susțineri, instanța constată că, într-adevăr, Centrul Regional de Plăți nu are personalitate juridică, însă lipsa personalității juridice este irelevantă sub aspectul calității procesuale a instituției respective.

În acest sens, instanța învederează că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, reclamant a chemat în judecată Centrul Regional de Plăți, întrucât acest consiliu a emis Procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009, a cărei suspendare a solicitat-o în prezenta cauză.

Or, în condițiile în care actul în litigiu a fost emis de Centrul Regional de Plăți, această autoritate publică este și subiectul de drept al cărui act face obiectul judecății.

Sub acest aspect, instanța consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Regional de Plăți este nefondată, urmând a fi respinsă cu această motivare.

Instanța subliniază, totodată, că motivarea excepției de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - deși invocă lipsa calității procesuale pasive a consiliului - se referă, de fapt la o posibilă lipsă a capacității de folosință a Centrului Regional de Plăți, care, conform motivării din întâmpinare, nu are personalitate juridică.

Însă lipsa capacității de folosință este o altă excepție, diferită de excepția lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce capacitatea de folosință și calitatea procesuală sunt două condiții distincte de exercițiu al acțiunii civile.

Cu privire la efectele lipsei personalității juridice asupra lipsei capacității de folosință, instanța menționează că, potrivit art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă, "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridicăpot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere".

Instanța observă că aplicabilitatea Codului d e Procedură Civilă în litigiile de contencios administrativ este determinată de art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementare conform căreia"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".

Având în vedere cele arătate anterior, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrul Regional de Plăți, reținând că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Cu privire la natura juridică a actului a cărui suspendare s-a solicitat, instanța precizează că reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009 de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, act conform căruia debitoarea "Agro VI PD Italia" datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 875.178,89 RON, ca urmare a constatări utilizării nelegale a sumelor acordate debitoarei din fonduri europene.

Temeiul legal al controlului efectuat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este Ordonanța de Guvern nr. 79 din 28 august 2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, fiind ulterior modificată prin Legea nr. 529/2003; Ordonanța Guvernului nr. 94/2004; Ordonanța Guvernului nr. 53/2005; Ordonanța Guvernului nr. 12/2007; Legea nr. 205/2007 și prin Ordonanța Guvernului nr. 20/2008.

În privința textelor legale relevante, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, "în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

d)creanțele bugetarerezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin 4 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003,

(4)"Titlul de creanțăspecificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată șicuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul d e procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar.

(6) Împotriva titlului de creanță debitorulpoate formula contestațiela organul emitent,în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Curtea reține, față de dispozițiile art. 3 alin. 4 din actul normativ citat, că titlul de creanță este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul d e procedură fiscală.

Această interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 4 alin 2 din Ordonanța Guvernului nr.79/2003, potrivit cărora"creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor".

Totodată, deoarece - potrivit art.3 alin 6 din Ordonanța Guvernului nr.79/2003 - împotriva acestui titlu de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Curtea reține aplicabilitatea dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală în cazul contestării actelor emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în baza Ordonanței de Urgență nr. 79/2003.

Date fiind aceste reglementări, instanța reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală, inclusiv a celor din materia suspendării executării actelor administrative fiscale.

Cu privire la condiția depunerii cauțiunii în prezenta cauză, instanța precizează că art. 215 Cod de Procedură Fiscală prevede următoarele:

(1) "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".

Instanța reține, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, obligativitatea depunerii de către reclamanta care solicită suspendarea actului administrativ fiscal a unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

În speță, această condiție a fost îndeplinită, reclamanta depunând la dosar certificatul care atestă depunerea la Registrul de Valori al Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoaraa originalelor recipisei de consemnare emise de Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala T, pentru suma totală de 80.000 RON.

În consecință, instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii stabilite de instanță.

Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate mai sus, instanța observă că prin Procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009 de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest debitoarea "Agro VI PD Italia" datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 875.178,89 RON, ca urmare a constatări utilizării nelegale a sumelor acordate debitoarei din fonduri europene.

Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."

În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".

În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:

"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere menționată mai sus.

În acest sens, instanța constată că reclamanta a făcut dovada că a formulat o contestație împotriva acestui proces verbal, contestație care a fost înregistrată la data de 17.06.2009 la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit organul emitent al actului atacat și care a fost depusă în copie la filele 9-11 dosar.

Instanța constată, de asemenea, că această contestație a fost soluționată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin decizia atașată la filele 6-8 dosar.

În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Procesul verbal de constatare încheiat la data de 05.05.2009 de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, debitoarea "Agro VI PD Italia" datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 875.178,89 RON, ca urmare a constatări utilizării nelegale a sumelor acordate debitoarei din fonduri europene.

Instanța reține că organele fiscale au procedat la emiterea Deciziei de indisponibilizare a sumelor datorate de terți reclamantei, astfel cum rezultă din înscrisul emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu nr.23979/23.10.2009, depus de reclamantă la ultimul termen de judecată.

De asemenea, conform centralizatorului depus de reclamantă la ultimul termen de judecată dosar, reclamanta are debite curente în lunile octombrie-decembrie 2009 în valoare totală de 2.483.646 RON, totalul încasărilor din acea și perioadă ridicându-se la 2.- RON, cu 162.490 RON mai puțin decât datoriile financiare curente.

Instanța constată că suma de 875.178,89 RON impusă reclamantei prin actul administrativ în litigiu depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale reclamantei, având în vedere datele indicate anterior.

Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.

O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.

Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".

Or, în condițiile în care instanța are obligația examinării ulterioare a legalității aceluiași act administrativ (pentru a soluționa cererea de anulare a acestui act), analizarea - cu prilejul soluționării suspendării executării - a împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ" poate ridica suspiciuni rezonabile în privința imparțialității instanței, în cazul în care aceeași instanță va soluționa și fondul litigiului, respectiv cererea de anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Pe de altă parte, având în vedere că art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ impun analizarea existenței cazului bine justificat cu prilejul suspendării executării actului administrativ atacat, instanța are obligația de a examina această condiție.

În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta a criticat actul administrativ atacat pe considerentul că s-a reținut în mod nefondat că procedurile de achiziții nu au fost respectate din punct de vedere al rezonabilității prețurilor din oferta cîștigătoare, respectiv din punct de vedere al clasificării ofertanților, modului de acordare a punctajului și corectitudinii desemnării ofertei câștigătoare în funcție de criteriul de adjudecare stabilită.

Astfel, reclamanta precizat - sub acest aspect și cu referire la critica organelor de control privind faptul că în dosarul nr. 2529/06./05.2005, s-a constatat în procesul verbal de adjudecare nr. 2/20.10.2004 că valoarea ofertei câștigătoare depășește cu mai mult de 15 % valoarea ofertei clasate pe locul doi. Astfel se susține faptul că conform procesului verbal de adjudecare al ofertelor a fost declarată câștigătoare oferta firmei Minute Italia, pentru suma de 185.000 Euro -că "au fost respectate întocmai prevederile cap. V "Adjudecarea contractelor de achiziții", punctul 9 optându-se pentru utilajul mai performant, solicitând să se constate faptul că performanța utilajului ales este cu 84 % mai mare decât a utilajului prezentat în oferta aflată pe locul 2".

Reclamanta a arătat că organul de control un a ținut seama nici de faptul că reclamanta a respectat întocmai prevederile Anexa I și Anexa IV la Contractul de finanțare nr. C 3. -/02/07.2004, prin aceea că pentru fiecare utilaj s-au întocmit cereri de ofertă specifice.

Or, aceste critici - care pun în discuție însăși legalitatea emiterii actului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu - nu au fost avute în vedere nici de către organul de control și nici de organul care a soluționat contestația formulată de reclamantă, nerezultând din cuprinsul acestor acte vreo motivare a soluției de respingere sau înlăturare în orice mod a acestor argumente

Prin urmare, în aceste condiții, reclamanta se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost sancționată cu obligarea de restitui creditul din fonduri europene, întrucât nici în actul de control și nici în decizia de soluționare a contestației nu sunt analizate argumentele pentru care reclamanta a arătat că a optat pentru ofertele cuprinzând utilaje mai performante.

În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."

De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."

Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol,(1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(2) Acest drept include în principal:

(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;

(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;

(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."

Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Prin urmare, aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.

În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiția existenței unui caz bine justificat.

Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat la data de 5.05.2009 de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestui proces verbal.

Cu privire la cererea de restituire a cauțiunii, instanța observă că depunerea cauțiunii este impusă de art. 215 Cod de Procedură Fiscală, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu.

Cu toate acestea, art. 215 Cod de Procedură Fiscală nu prevede termenul sau data de la care cauțiunea poate fi restituită deponenetului acesteia.

În consecință, în lipsa oricărei reglementări speciale în materia restituirii cauțiunii, sunt incidente dispozițiile în materie din Codul d e Procedură Civilă

În privința regimului juridic al cauțiunii, art. 723¹Cod de Procedură Civilă prevede următoarele:

"În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii și Consemnațiuni - sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc.

Dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăși suma de 2.000 lei.

Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite,până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea,cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

În raport cu aceste dispoziții legale, instanța observă că nu este posibilă restituirea cauțiunii înainte de soluționarea fondului cauzei prin hotărâre irevocabilă decât în cazul în care partea interesată - adică instituțiile pârâte, în favoarea cărora se constituie cauțiunea - declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Întrucât nu sunt întrunite aceste condiții nici în prezenta cauză, instanța va respinge cererea de restituire a cauțiunii formulată de reclamantă.

Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, invocată de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Admite cerereaformulată de reclamantareclamanta "Agro VI PD Italia", cu sediul în localitatea nr. 2. 2. 2. în clădirea administrativă, județ T, având Cod Unic de Înregistrare -, înregistrată la Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. J-, în contradictoriu cu pârâtaAgenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu sediul în municipiul B,-, sector 1, și cu pârâtulCentrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest, cu sediul în municipiul T, nr.1, județ T,

Dispune suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat la data de 5.05.2009 de către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestui proces verbal.

Respinge cererea reclamantei de restituire a cauțiunii în cuantum de 80.000 lei.

Prezenta hotărâre este executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 2.11.2009.

JUDECĂTOR GREFIER

Red./10.12.2009

Tehnodact / 5 ex./11.12.2009

Se comunică:

-reclamantă Agro VI PD Italia - nr. 2.2.2. jud.

- pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - B,-, sector 1.

- pârât Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest T - T, nr. 1, jud.

Com. 3 ex.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 339/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 339/2009. Curtea de Apel Timisoara