Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act de control taxe și impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 340
Ședința publică din26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I,- C, jud. I,împotriva sentinței 2993 din 02.10.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta FILIALA - ROMÂNIA A SOCIETĂȚII DE BINEFACERE -, SUA și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâta recurentă S, consilier juridic pentru pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și avocat pentru reclamanta intimată FILIALA - ROMÂNIA A SOCIETĂȚII DE BINEFACERE -, SUA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâta recurentă S pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. În susținerea concluziilor sale arată că în urma controlului efectuat s-a constatat că reclamanta datorează și majorări de întârziere, motivat de faptul că aceasta nu deține autorizație emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale teritoriale, pentru a beneficia de scutire la plata taxei pe valoare adăugată, în temeiul art. 142 alin. 1 lit. d din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru ajutoarele umanitare primite din străinătate. Apărătoarea pârâtei mai arată că în art. 48 din Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoare adăugată se specifică expres cine este scutit de taxe, ori reclamanta intimată nu beneficiază de o astfel de facilitate. Totodată mai solicită și admiterea recursului formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Consilier juridic pentru pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei și menținerea actelor emise de autoritatea vamală. În motivarea susținerilor sale arată că potrivit art. 304, pct. 8 din Codul d e procedură civilă, actele juridice deduse judecății - în speță deciziile emise de S - sunt cât se poate de clare, instanța de fond interpretând în mod greșit înscrisurile din dosar. Mai arată că reclamanta nu putea beneficia de scutire de în temeiul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, întrucât la data importului nu deținea Autorizația emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale teritoriale, în acest sens. În concluzie apărătorul pârâtei recurente învederează instanței că în mod corect s-au emis deciziile pentru încasarea - ului.
Avocat pentru reclamanta intimată FILIALA - ROMÂNIA A SOCIETĂȚII DE BINEFACERE -, SUA, arată faptul că inexistența Autorizație este culpa S, motivat de faptul că la insistențele reclamantei s-a refuzat emiterea autorizației, că au fost nenumeroase solicitări care au rămas fără răspuns, astfel încât culpa exclusivă ar fi a S, reclamantei neputându-se imputa nimic, fiind în imposibilitate de a prezenta această autorizație. Totodată mai arată că societatea îndeplinea toate condițiile necesare conform legii pentru a obține autorizația pe care a solicitat-o în timp util, pentru aoa vea la data transportului, dar organele administrative abilitate au ezitat să emită aceste autorizații și astfel, importurile s-au făcut fără a avea respectiva autorizație. În concluzie solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În replică, apărătorul pârâtei recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, arată că reclamanta putea ataca în contencios administrativ acel refuz și să se conformeze în funcție de rezultat.
Apărătorul reclamantei precizează că orice întrerupere a activității ar putea duce la desființarea societății.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.1966/86 din 07.04.2008, reclamanta Filiala " -România" a Societății de Binefacere -, SUA, cu sediul social în com., nr.501, jud. S, prin avocat, a solicitat anularea deciziilor nr. 153 și nr. 154 din 20.12.2007 emise de S, prin care li s-a respins contestațiile formulate împotriva Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu numerele 5821, 5820, 5819, 5818, 5817 si 5816, toate din 26.07.2007, emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S în baza proceselor verbale numerele 5810, 5811, 5812, 5813, 5814 și 5815 din 26.07.2007, respectiv a Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu numerele 6115, 6114, 6113, 6112, 6111, 6110, 6109, 6108, 6107, 6106, toate din 06.08.2007 emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S în baza proceselor verbale numerele 6088, 6089, 6090, 6091, 6092, 6093, 6094, 6095, 6096 și 6097, toate din 06.08.2007.
Totodată a solicitat și suspendarea executării acestor deciziilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
A efectuat mai multe transporturi umanitare pentru care beneficiat de scutire la plata taxelor vamale și în perioada 9.02.2007 - 04.04.2007 și 13.06.2007 - 18.07.2007 cu excepția perioadei 20.04.2007 - 24.05.2007 când organul vamal s-a declarat necompetent să aprobe scutirea de la plata
A solicitat de la S, în mai multe rânduri, și în timp util, să confirme scutirea de, dar aceasta răspunde cu adresa nr. 45630 din 16 mai 2007 că beneficiază de scutire, iar prin adresa 23901 din 4 mai 2007 răspunde că nu au cadrul legislativ pentru scutire autorizație.
Pentru clarificarea situației a solicitat un punct de vedere Ministerului Economiei și Finanțelor, care prin adresa nr. 810.436 din 13.09.2007 răspunde că au existat probleme cu eliberarea adeverințelor, dar s-au luat măsuri pentru reglementarea acestei situații.
Atât timp cât s-a solicitat eliberarea adreselor și nu s-a primit nici un răspuns se poate vorbi de o acceptare tacită.
Reclamanta mai arată că îndeplinea legea, toate condițiile necesare pentru a obține autorizația pe care a solicitat-o în timp util pentru aoa vea la data transportului, dar organele administrative abilitate au ezitat să emită aceste autorizații și, astfel, importurile s-au făcut fără a avea autorizație, deși îndeplinea condițiile legii.
Referitor la suspendarea executării a arătat că suma la care au fost obligați este foarte mare, între timp nu s-a putut face nici un alt import și s-a pus sechestru pe clădirea pe care o deține.
In dovedirea celor de mai sus a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ias olicitat respingerea cererii, motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile art.142 alin.2 din Legea nr.571/2003, scutirea se acordă pentru bunurile de strictă necesitate importate de organizațiile cu caracter caritabil care sunt scutite de la plata TVA dacă sunt autorizate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile administrativ teritoriale.
Susținerile contestatoarei că nu datorează nu pot fi reținute, întrucât - ul nu se datorează doar de plătitorii
Prin întâmpinarea formulată Sas olicitat respingerea cererii de suspendare și a contestației ca nefondate pentru următoarele motive:
Organizația nu a prezentat autorizație emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale teritoriale, din care să rezulte că beneficiază de o astfel de facilitate.
Prin Decizia nr. 1/18.04.2007, Saa probat desfășurarea activității de import în condițiile art. 65 și 79 din Regulament, dar nu s-a autorizat organizația să beneficieze de scutire la plata taxei pe valoare adăugată.
Organizația nu poate beneficia de scutire de, deoarece nu prezintă autorizație emisă de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale din teritoriu, conform art. 48 alin.1 din P nr.2220/2006.
Privitor la pentru scutirea de la plată este necesar ca titularul de operațiune să prezinte autorizarea la care se face trimitere în textul art.48 al.1 din P nr. 2220/2006.
Decizia nr.1 din 18.04.2007 a fost emisă de în conformitate cu disp. art. 65 și 79 din Regulamentul (CEE) nr.918/83 pentru scutire de, fiind nevoie de autorizație, din care să rezulte că poate beneficia de astfel de scutire potrivit art.48 alin.1 din nr.2220/2006.
Susținerea contestatoarei că nu datorează taxa pe valoarea adăugată pe motiv că nu a solicitat înregistrarea în scopuri de la organul fiscal și nu a fost cazul să i se comunice o înregistrare din oficiu în acest scop nu poate fi primită, întrucât adăugată în vamă nu se datorează doar de plătitorii de
Publicarea nr. 2220/2006 nu scutește contribuabilul de a prezenta autorizație pentru bunurile importate înaintea apariției acestuia.
Pârâta S, mai arată că nu poate fi vorba de un conflict de competență între organele vamale și organele fiscale din teritoriu, procedura și condițiile de acordare a scutirii de fiind prevăzute fără echivoc în textele de lege menționate.
La cererea instanței Sad epus documentația care a stat la baza emiterii Deciziilor nr.153 și 154 din 20.12.2007.
Prinsentința nr. 2993 din 02.10.2008 a Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a admite contestația formulată de reclamanta Filiala " -România" a Societății de Binefacere -, SUA, cu sediul social în com., nr.501, jud. S, s-a anulat decizia nr.153 din 20.12.2007 emisă de S și procesele verbale de control nr.6088, 6089, 6090, 6091, 6092, 6093, 6094, 6095, 6096 și 6097 din 6.08.2007 și Deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu nr.6106, 6107, 6108, 6109, 6110, 6111, 6112, 6113, 6114 și 6115 din 6.08.2007 întocmite și emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
De asemenea s-a anulat decizia nr.154 din 20.12.2007 emisă de S și procesele verbale de control nr. 5810, 5811, 5812, 5813, 5814 și 5815 din 26.07.2007 și Deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu nr.5821, 5820, 5819, 5818, 5817 și 5816 din 26.07.2007 întocmite și emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Privitor la cererea de suspendare, instanța a constatat că în ședința publică din 22 mai 2008, contestatoarea, la prima zi de înfățișare, a renunțat la acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat contestația întemeiată pentru următoarele motive:
Filiala -România este o organizație de binefacere.
Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni vamale Saa cceptat regimul comunitar de scutiri de drepturi vamale și în baza regimului vamal 400, ca urmare a Deciziei nr.1 din 18.04.2007 a S, pentru importurile de ajutoare umanitare efectuate de contestatoare în perioada 9.02 - 04.04.2007 și 13.06 - 13.07.2007.
Ca urmare a adresei nr. 38701/32843/30261 din 13.07.2007 emisă de, prin care se interpretează dispozițiile privitoare la scutirea de drepturi vamale și se face un control ulterior prin care se stabilesc obligații fiscale suplimentare.
Astfel, s-a stabilit în baza Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr. 6106, 6107, 6108, 6109, 6110, 6111, 6112, 6113, 6114 și 6115 din 6.08.2006 emise în baza proceselor verbale nr. 6088, 6089, 6090, 6091, 6092, 6093, 6094, 6095, 6096 și 6097 din 6.08.2007 întocmite de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S că, contestatoarea trebuie să plătească suma de 52.516 lei și 8.549 lei majorări de întârziere.
Împotriva actelor fiscale de mai sus a formulat contestație societatea, iar prin Decizia nr.154 din 20.12.2007 (filele 8-14) S respinge contestația, motivat de faptul că contestatoarea nu prezenta autorizație emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale teritoriale.
De asemenea, prin Deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.5816, 5817, 5818, 5819, 5820 și 5821 din 6.07.2007 emise în baza proceselor verbale nr.5810, 5811, 5812, 5813, 5814 și 5815 din 26.07.2007 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale s-a stabilit că societatea de binefacere trebuie să plătească suma de 18.504 lei TVA și 380 lei majorări de întârziere.
Prin Decizia nr.153 din 20.12.2007 (fila 15-22), a respins contestația pentru aceleași motive.
Împotriva deciziilor de mai sus, în termen legal a formulat contestație societatea la instanța de contencios administrativ, instanță competentă cu soluționarea contestației, conform art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Instanța a constatat că prin declarațiile vamale de import din perioada 9.02.2007 - 4.04.2007 și 13.06.2007-13.07.2007 s-au introdus în țară de către contestatoare ajutoare umanitare.
Pentru aceste produse prin Decizia nr.1 din 18.04.2007 emisă de către S se aprobă desfășurarea activității de import în condițiile art.65 sau 79 din Regulamentul Consiliului CEE nr.918/83 și anume cu scutirea de drepturi de import.
Potrivit art.1 alin.2 lit. a din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 cât și art. 4 alin.10 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/92 de constituire a Codului vamal Comunitar drepturile de import reprezintă drepturile vamale și taxele cu efect echivalent, precum și prelevările agricole și alte impuneri la import prevăzute în cadrul politicii agricole comune sau în carul înțelegerilor specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole.
Procedura de aplicare a prevederilor art. 65 și 79 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr.918/83 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale a fost stabilite prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.492/29.03.2003.
Potrivit art. 3 alin. 1 și 7 din ordinul de mai sus, aprobarea pentru scutire de drepturi de import în baza disp. art. 65 și 79 din regulament aparține direcțiilor generale a finanțelor publice, iar pe versoul autorizației se trec numărul și data declarației vamale.
Instanța a constatat că pe versoul Deciziei nr.1 din 18.04.2007 sunt specificate toate declarațiile vamale din perioada menționată mai sus.
Potrivit art. 142 alin.1 lit. d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal este scutit de importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiții pentru scutire definitivă de taxe vamale în temeiul Regulamentului CEE 918/83.
Astfel, instanța a mai constatat că, reclamanta este scutită și de plata, mai ales că a fost emisă o decizie în acest sens. Și anume nr.1 din 18.04.2007, conform autorizației emise de S prin Decizia nr.1 din 18.04.2007.
Bunurile în cauză sunt scutite de la plata drepturilor vamale și de la plata TVA conform Regulamentului CEE nr.918/83, aceste dispoziții comunitare, conform art.148 al.2 din Constituție, sunt prioritare și de altfel dreptul intern s-a aliniat la acestea prin art.142 al.1 lit.7 din Codul fiscal.
A considerat tribunalul că nu s-a emis o nouă decizie în care să se specifice concret că contestatoarea este scutită și de cu ocazia importului nu poate anula dreptul instituit de legislația comunitară și art.142 Cod fiscal.
Trebuie menționat, de asemenea, că societatea a solicitat prin adresele nr.9013 din 13.06.2007 (fila 82), 156 din 15.05.2007 (fila 83), 135 din 25.04.2007 (fila 85), 063 din 13.02.2007 (file 86), 051 din 8.02.2007 (fila 87), eliberarea unei decizii de scutire a TVA pentru ajutoarele umanitare, dar această decizie nu a fost emisă de către organul competent, în speță pârâta
Relevant este faptul că prin adresa nr.10809 din 13.06.2007 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaa rătat că reclamanta beneficiază de scutirea de (filele 100-101), aceasta fiind adresată Biroului Vamal S, iar acesta din urmă a aplicat inițial scutirea de drepturi vamale și
Față de cele ce preced, instanța a constatat că bunurile constând în ajutoarele umanitare importate de contestatoare, care este o organizație filantropică, sunt scutite de plata A - ului.
Așa fiind, în temeiul disp. art.18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis contestația și a anulat actele atacate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I arată în recurs că instanța de fond a schimbat înțelesul clar și neîndoielnic al actelor deduse judecății, interpretând netemeinic înscrisurile depuse la dosar.
Mai arată, în esență, cu o amplă argumentare că scutirea de la plata - ului invocată de reclamantă, putea fi acordată doar dacă titularul operațiunii de import prezenta autorizația emisă în acest sens de către Ministerul Finanțelor Publice.
Prin precizările depuse la dosar recurenta a dezvoltat motivele de recurs.
Recurenta S reține în esență, de asemenea cu o amplă argumentare, că reclamantul nu a prezentat autorizație emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor prin unitățile sale teritoriale din care să rezulte că beneficiază de o astfel de facilitate, sens în care s-a constatat că nu poate beneficia de scutire la plata taxei pa valoare adăugată pentru bunurile respective.
Prin Decizia nr. 1/18.04.2007 eliberată de S s-a aprobat desfășurarea activității de import în condițiile art. 65 sau 79 din regulament de către organizația Filiala " -România" a Societății de Binefacere -, SUA, cu sediul în localitatea și nu s-a autorizat organizația respectivă să beneficieze de scutire la plata taxei pe valoare adăugată pentru bunurile de strictă necesitate obținute gratuit, așa cum prevăd Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevăzută la art. 142 alin. 1 lit. d și art. 199 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2220/2006.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor, reiterând apărările de la prima instanță.
Recursurile care, în drept se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sunt nefondate.
În primul rând trebuie de precizat că din analiza recursurilor rezultă fără putință de tăgadă că ambele recursuri și-au concentrat criticile pe faptul că reclamanta nu s-a aflat în posesia unei autorizații care să o scutească de plata - ului la importul de ajutoare umanitare, astfel că nu poate beneficia de o astfel de scutire.
Nici una din părți nu a contestat că importurile efectuate de către reclamantă au avut ca obiect bunuri de strictă necesitate, importate în scopul de a fi distribuite gratuit persoanelor nevoiașe, reclamanta fiind o societate umanitară.
Într-adevăr, Ordinul nr. 2220/2006 emis de Ministerului Finanțelor Publice stabilește, în art. 48 alin. 1 lit. a că doar organizațiile cu caracter caritabil sau filantropic autorizate de Ministerului Finanțelor Publice prin unitățile sale teritoriale sunt scutite de plata -ului la import pentru bunurile de natura celor de mai sus.
Este însă de observat că reclamanta care, în mod constant a importat ajutoare umanitare, a solicitat în nenumărate rânduri eliberarea acestei autorizații (fila 82, 83, 85, 86, 87 fond), primind răspunsuri echivoce, dezvoltate la prima instanță, însă niciodată nu i s-a respins sau admis în mod cert cererile formulate.
De altfel, recurentele, ambele reprezentante ale Ministerului Finanțelor Publice, atunci când critică faptul că reclamanta nu a prezentat autorizație de scutire la import, își invocă propria culpă, în condițiile în care Ordinul nr. 2220 care condiționează scutirea de la import de existența acestei autorizații, a fost emis în anul 2006, iar procedura de eliberare a autorizațiilor a fost stabilită mult ulterior prin Ordinul nr. 2180/2007.
Este evident că, dacă la data solicitării autorizației, ar fi existat o procedură de emitere a acesteia, reclamanta ar fi primit-o, având în vedere că așa cum s-a arătat și mai sus, condițiile de eliberare a acestui act erau îndeplinite, nefiind contestate.
Ori, lipsa autorizației datorată refuzului de emitere, în ciuda diligențelor reclamantei, nu este imputabil acesteia din urmă.
Nu poate fi reținută critica primei recurente cum că reclamanta ar fi trebuit să atace refuzul emiterii autorizației la instanța de contencios administrativ, atâta timp cât, lipsa unei proceduri de autorizare la data solicitării, pune sub semnul îndoielii succesul unui astfel de demers.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I,- C, jud. I,împotriva sentinței 2993 din 02.10.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta FILIALA - ROMÂNIA A SOCIETĂȚII DE BINEFACERE -, SUA și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/04.03.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Mitrea Muntean
