Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 341/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - GRUP SRL - împotriva sentinței civile nr.205/CA din 22.12.2008, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 mai 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.205/CA/22.12.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " GRUP " SRL B în contradictoriu cu pârâtă DIRECȚIA FISCALĂ
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. -/30 iulie 2007 emisă de intimată s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații de plată față de bugetul local al Municipiului B în cuantum de 73.020 lei.
La decizie s-a anexat și raportul de inspecție fiscală nr.25/30 iulie 2007 ce a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea prevederilor legislației fiscale, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2006.
Societatea reclamantă a contestat actele administrativ fiscale mai sus prezentate și prin Dispoziția nr. 128/27 septembrie 2007 s-a respins contestația administrativă ca neîntemeiată, pe considerent că diferențele cu obligații fiscale stabilite suplimentar prin nr. -/30 iulie 2007 au fost raportate în mod corect la evidențele fiscale existente la data începerii inspecției fiscale și nu la cele declarate de contribuabil pentru această perioadă.
În considerente s-a mai aratat că în ce privește suma de 14578 RON reprezentând debit la impozitul calculat pentru perioada 1 aprilie 2006 31 decembrie 2006 cu accesoriile aferente calculate pe 31 decembrie 2006 în cuantum de 1511 lei acestea reprezintă rezultatul impunerii clădirilor din Complexul Comercial " 3000" Corp E ca urmare a finalizării lucrărilor de construcții în luna aprilie 2006 așa cum rezultă din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/27 aprilie 2006.
În ce privește susținerea contestatoarei relativ la obligația de plată a impozitului aferent spațiilor comerciale ce revine altor societăți comerciale sau persoane fizice cu care a încheiat contracte de vânzare cumpărare, organul fiscal a stabilit că în temeiul prevederilor art. 249 din Legea nr. 571/2003 impozitul aferent acestor spații comerciale în sarcina adevăraților proprietari.
Din actele fiscale contestate rezultă că suma de 39.980 RON reprezintă rest creanță principală la data de 31 decembrie 2006 și respectiv suma de 16.653 lei accesorii calculate la acest debit la 31 decembrie 2006 pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2006.
Această perioadă a fost supusă verificării și constatării efectuate prin raportul de inspecție fiscală nr. 25/30 iulie 2007.
Societatea reclamantă a susținut că decizia de impunere nr. -/30 iulie 2007 nu reflectă realitatea și nu este rezultatul raportului de inspecție fiscală nr. 25/30 iulie 2008.
Această susținere nu este întemeiată și a fost înlăturată având în vedere că s-a menționat în decizie că suma de 39.980 lei reprezintă rest creanță principală la 31 decembrie 2006 pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2006, perioada anterioară emiterii deciziei însă supusă verificării raportului de inspecție fiscală.
Faptul că această creanță reprezintă și diferențe de debit stabilite suplimentar printr-o altă nr.63773/17 aprilie 2007 ce nu formează obiectul acțiunii pendinte nu împiedică organul fiscal să emită decizie de impunere cu situația de la data de 31 decembrie 2006, reluând prin nr.-/30 iulie 2007 și diferențele de impozit și accesorii neachitate.
În aceste condiții, nu se aduce vreun prejudiciul societății reclamante și nu se realizează o dublă impozitare.
De asemenea, reclamanta a susținut că a contestat nr. 63773/17 aprilie 2007 în dosarul nr-, însă nu dovedit că s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă anularea acestui act.
Nici apărarea conform căreia decizia de impunere trebuie să cuprindă creanțele anuale declarate de contribuabil și nu cele din evidențele fiscale din baza de date a Direcției Fiscale B nu poate fi primită avându-se în vedere că decizia de impunere trebuie să reflecte situația reală a creanțelor.
În speță, declarațiile de impunere ale societății reclamante s-a efectuat la data de 5 decembrie 2006 doar pentru spațiile comerciale nr. 1 E și nr. 9
Pentru celelalte spații comerciale societatea reclamantă susține că obligația achitării impozitului cade în sarcina cumpărătorului spațiului.
În mod corect, organul fiscal a analizat clauzele contractuale de vânzare - cumpărare încheiate de reclamantă cu diferențe persoane juridice - " " SRL, - " COM " SRL, - " " SRL și persoane fizice și, potrivit cărora transmiterea dreptului de proprietate de la cumpărător la vânzător se face doar la data achitării integrale a prețului spațiului.
În aceste condiții la calcularea impozitului în sarcina societății reclamante s-au avut în vedere prevederile art. 249 Cod fiscal potrivit cărora "orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru aceste clădiri".
În speță, proprietarul imobilului a fost societatea reclamantă, iar faptul că pe parcursul anului 2006 s-a transmis dreptul de proprietate persoanelor fizice și juridice a fost evidențiat de organele fiscale cu respectarea prevederilor art. 254 alin.1 și 2 Cod fiscal.
Aceste aspecte rezultă din contractele de vânzare - cumpărare și procesele verbale de recepție aflate la dosar, iar organele fiscale au procedat la anularea din evidențele fiscale a impozitului pe clădiri în sarcina - " " SRL, și, - " " SRL, pentru aceste spații impozitându-se doar societatea reclamantă.
În ce privește spațiul 16 E la data de 3 mai 2006 acest spațiu a fost declarat de - " " SRL, iar începând cu data de 1 iunie 2006 fost impozitat în sarcina acestei societăți, însă până la acea dată de la data de 1 mai 2006- 31 mai 2006 fost impozitat corect în sarcina societății reclamante.
Aceasta este și situația spațiului 6 / 1 E care a fost impozitat pe perioada 1 mai 2006 - 30 iunie 2006 în sarcina societății reclamante și ulterior începând cu data de 1 iulie 2006 în sarcina numiților și ca urmare a declarării spațiului de către aceștia la data de 8 iunie 2006 (după încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 460/8 iunie 2006).
Potrivit art. 253 alin.1 Cod fiscal, " în cazul persoanelor juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar pe clădiri".
Societatea reclamantă contestă data de la care s-a stabilit în sarcina sa impozit pe clădiri, respectiv de la data de 1 mai 2006, arătând că recepția lucrării s-a efectuat în luna decembrie 2006, moment la care s-a realizat și evaluarea investiției.
În speță, societatea reclamantă a încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrării la data de 27 aprilie 2006, astfel că impunerea impozitului pe clădiri începând cu 2 mai 2006 este legală în conformitate cu prevederile art. 62 alin.1 lit. a din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 571/2003 potrivit cărora " pentru clădiri executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data dobândirii clădirii se consideră data întocmirii procesului verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor".
Societatea reclamantă a întocmit procesul verbal de recepție la data de 27 iunie 2006, iar faptul că înregistrarea acestuia la Oficiul Registrului Comerțului s-a realizat abia la data de 13 decembrie 2006 nu are consecințe asupra stabilirii datei impozitării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, admiterea contestației reclamantei și anularea actelor administrative fiscale atacate: dispoziția nr.128/2007, decizia de impunere nr.-/2007 și raportul de inspecție fiscală nr.25/2007 cu anexele aferente ca nelegale și rectificarea sumelor datorate de reclamantă cu titlul de impozit pe clădiri.
În motivarea recursului promovat, recurenta reclamantă a arătat următoarele:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";
Motivele prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă -"hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";
Motivul prevăzut de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", învederând următoarele:
Deși în cuprinsul hotărârii pronunțate, instanța de fond a reținut că un alt argument al nelegalității deciziei de impunere contestate este calcularea la creanța anuală declarata a unor accesorii la data de 31.12.2006, în contradicție cu dispozițiile Ordinului nr. 2052 Bis/30.11.2006, care prevede în anexa 17 cu accesoriile să se calculeze până la data începerii inspecției fiscale, ori inspecția fiscală a început în data de 18.05.2006 și nicidecum în data de 31.12.2006, instanța de fond nu a motivat în cuprinsul hotărârii considerentele pentru care a respins unul dintre motivele de contestație privitor la calculul incorect al accesoriilor cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 2052 Bis /2006, potrivit căruia accesoriile se calculează până la data începerii inspecției fiscale.
Referitor la motivele prevăzute de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" și de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă -"hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" învederează instanței de recurs următoarele:
În data de 29.08.2007, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.25/30.07.2007 cu anexele aferente emise de Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală.
A solicitat desființarea în parte a deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.25/30.07.2007 cu anexele aferente, ca nelegale, și recalificarea sumelor datorate de către societate cu titlu de impozit pe clădiri.
Contestația a fost respinsă prin dispoziția nr. 128/27.09.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală, reclamanta formulând contestație împotriva acestei decizii ce face obiectul dosarului prezent, criticând decizia organului fiscal pentru următoarele argumente:
Referitor la temeiul legal al emiterii deciziei de impunere nr. -/30.07.2007, consideră că aceasta a fost emisă în mod eronat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 109 Cod procedură fiscală, întrucât rezultatul inspecției fiscale a fost consemnat în scris, prezentându - se constatările inspecției fiscale, constatări care au fost prezentate în raportul de inspecție fiscală nr. 25/30.07.2007, raport care a stat la baza deciziei de impunere.
În ceea ce privește cele două acte administrativ - fiscale emise, decizia de impunere nr.-/30.07.2007, și raportul de inspecție fiscală nr. 25/ 30.07.2007, solicită să se observe că deși prin raportul de inspecție fiscală mai sus menționat, reclamanta a fost supusă controlului pe perioada 01.04.2006 - 31.12.2006, s-au stabilit în sarcina sa diferențe de obligații fiscale suplimentare în cuantum de 15 882 RON, sumă pe care aceasta a contest - o prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Brașov, iar decizia de impunere emisă nu reflectă realitatea constatărilor cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 25/30.07.2007, în cuprinsul deciziei de impunere nr. -/ 30.07.2007 regăsindu-se aceeași perioadă și alte sume( 39 980 RON reprezentând impozit pe clădiri), sume stabilite prin alte decizii de impunere pe care reclamanta le-a contestat la instanța de judecată, realizându-se astfel în sarcina acesteia o dublă impunere atât prin decizia nr. 63773/17.04.2007 cât și prin decizia contestată prin prezenta cauză.
De altfel, și intimata recunoaște prin întâmpinarea depusă în dosarul nr- că suma de 39 980 RON ar reprezenta sume datorate anterior emiterii deciziei nr. -/ 30.07.2007, și stabilite prin decizia de impunere nr. 63773/17.04.2007 (anexată în copie certificată), dar din studierea acestor înscrisuri rezultă iarăși o neconcordanță, având în vedere faptul că prin decizia de impunere nr. 63773/17.04.2007 se stabilesc obligații fiscale contestate de către reclamantă, obligații corespunzătoare perioadei 01.01.2001 - 31.03.2006, în timp ce din decizia nr. -/ 30.07.2007 se poate observa că aceste obligații privind impozitul pe clădiri în sumă de 39 980 RON ar fi corespunzătoare perioadei 01.04.2006 - 31.12.2006.
-a -vis de cele de mai sus și de cele susținute prin întâmpinare, rezultă (așa cum de altfel intimata recunoaște în cuprinsul dispoziției de soluționare contestată) că decizia de impunere nr. -/30.07.2007 nu reflectă realitatea și nu cuprinde rezultatele inspecției fiscale realizată pe perioada 01.04.2006 - 31.12.2006 și consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 25/ 30.07.2007.
Consideră că decizia de impunere nr. -/30.07.2007 a fost nelegal întocmită.
Învederează că decizia de impunere nr.-/30.07.2007, nu a fost întocmită potrivit modelului aprobata prin Ordinul nr. 2052 Bis / 30.11.2006, având în vedere faptul că această decizie trebuia să cuprinde creanțele anulate declarate de contribuabil cu diferențele suplimentare constatate prin raportul de inspecție fiscală și nu creanțele anuale conform evidențelor fiscale din baza de date a Direcției Fiscale B (având în vedere că în baza de date figurează cu sume care cu sunt reale, sens în care există o serie de contestații formulate de către reclamantă aflate pe rolul instanțelor de judecată).
Deci a contestat suma de 39 980 RON, reprezentând rest creanță principală la 31.12.2006 și pe cale de consecință a contestat și suma de 16 653 RON reprezentând accesorii calculate până la 31.12.2006, având în vedere că aceste sume au fost în mod eronat cuprinse în decizia de impunere nr. -/30.07.2007, nefiind rezultatul raportului privind inspecția fiscală nr. 25/ 30.07.2007 ce a avut ca perioadă de control 01.04.2006 - 31.12.2006.
Pe cale de consecință, mai învederează că sumele mai sus menționate nu fac obiectul deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 emisă în baza raportului privind inspecția fiscală nr. 25/30.07.2007, ci fac obiectul unei alte decizii de impunere (nr. 63773/17.04.2007,emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 14/63764/17.04.2007) care a fost contestată în termen legal, considerent pentru care solicită înlăturarea lor din cuprinsul deciziei din impozitul pe clădiri și pe cale de consecință anularea și desființarea deciziei de impunere cu privire la impozitul pe clădiri cu înlăturarea sumei de 39 980 RON din impozitul pe clădiri și emiterea unei noi decizii de impunere cu sumele corecte.
În raport de susținerile reclamantei, instanța de fond deși a reținut din susținerile acesteia cât și din susținerile intimatei (a se vedea întâmpinarea intimatei) că suma de 39 980 RON reprezintă rest creanță principală la data de 31.12.2006 pentru perioada de 1 aprilie - 31 decembrie 2006, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile Ordinului nr. 2052 Bis /2006 - anexa 17, potrivit cărora Decizia de impunere trebuie să cuprindă creanțe anulate declarate de contribuabil pe perioada supusă controlului, adică 01.04.2006 - 31.12.2006, schimbând în mod vădit interesul dispozițiilor legale prin hotărârea pronunțată.
Mai mult instanța de fond în mod greșit a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că "faptul că această creanță reprezintă și diferențe de debit stabilite suplimentar printr-o altă Decizie de impunere nr. 63773/17.04.2007 ce nu formează obiectul acțiunii pendinte nu împiedică organul fiscal să emită decizie de impunere cu situația de la data de 31.12.2006, reluând prin Decizia de impunere nr.-/30.07.2007, și diferențele de impozit și accesoriile neachitate.
În aceste condiții nu se aduce vreun prejudiciu societății reclamante și nu se realizează o dublă impozitare.
De asemenea, reclamanta a susținut că a contestat Decizia de impunere nr. 63773/17.04.2007 în dosarul nr-, însă nu a dovedit că s-a dispus prin hotare judecătorească definitivă anularea acestui act.
Nici apărarea conform căreia decizia de impunere trebuie să cuprindă creanțele anule declarate de contribuabil și nu cele din evidențele fiscale din baza de date a Direcția Fiscale B nu poate fi primită avându-se în vedere ca decizia de impunere trebuie să reflecte situația reală a creanțelor."
Față de considerentele expuse de instanța de fond mai sus prezentate, face următoarele precizări:
- orice Decizie de impunere trebuie să cuprindă potrivit dispozițiile legale rezultatele inspecției fiscale stabilite și în altă perioadă la libera discreție a organului fiscal.
- prin includerea sumei stabilite printr-o altă decizie de impunere se realizează fără nici un dubiu o dublă impunere întrucât suma a mai fost stabilită printr-un titlu executoriu - Decizia de impunere nr. 63773/17.04.2007, titluri care au fost puse în executare;
- nu poate fi primită susținerea potrivit căreia recurenta trebuia să facă dovada anulării decizii de impunere nr. 63773/17.04.2007 pentru a dovedi dubla impunere considerând că este suficientă proba existenței consecutive a celor două titluri de creanță;
- este adevărat că orice decizie de impunere trebuie să reflecte situația reală a creanțelor dar ceea ce instanța de fond a omis să rețină în concordanță cu perioada supusă controlului fiscal și nu pe altă perioadă;
- afirmația instanței de judecată potrivit căreia prin emiterea unei decizii de impunere și cuprinderea creanței din prima decizie în cuprinsul altei decizii de impunere și punerea lor în executarea nu ar produce nici un fel de prejudiciu, nu poate fi nici măcar citită dar reținută având în vedere faptul că în urma emiterii acestor decizii societatea contestatoare are conturile blocate și procedura de executare pornită.
În ceea ce privește suma de 14 578 RON cu accesoriile aferente reprezentând impozit pe clădiri aferent corpului E Complex Comercial " 3000", critică hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a trecut peste susținerile contestatoarei potrivit cărora organul fiscal nu a avut la îndemână pe perioada mai - decembrie 2006 valoarea de inventar a clădirii constând în corpul E, întrucât această valoare a fost stabilită prin procesul - verbal de recepție definitiv abia în luna decembrie 2006, fapt atestat și de fișa de cont din contabilitatea societății.
Pe lângă aspectul mai sus menționat solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere în situația în care va trece peste argumentele de mai sus în ceea ce privește momentul stabilirii valorii de inventar a tronsonului E următoarele aspecte:
- spațiul comercial nr. 1 E cu valoare de inventar de 74 977,58 RON conform celor prezentate în raport a fost declarat de către - SRL conform Declarației de impunere nr. -/13.07.2006. În consecință impozitul trebuie achitat de către - SRL și nu de către - Grup SRL și solicită anularea impozitului calculat pentru spațiul nr. 1E pe perioada 01.05.2006 - 31.12.2006.
- spațiul comercial nr. 6 E cu valoare de inventar de 73 793, 64 RON conform celor prezentate în raport a fost declarat de către cumpărător și conform declarației nr.149 249/16.10.2006 în consecință impozitul se achită de către cumpărător și nu de către - Grup SRL și solicită anularea impozitului calculat pentru spațiul nr. 6 pe perioada 01.05.2006 - 31.12.2006.
- spațiul comercial nr. 9 E cu valoare de inventar de 64 823,74 RON conform celor prezentate în raport a fost declarat de către cumpărător - Com SRL conform declarației nr. -/15.11.2006 începând cu data de 1.04.2006. În consecință impozitul se achită de către cumpărător, și solicită anularea impozitului calculat pentru spațiul nr.9 E pe perioada 1.05.2006- 31.12.2006.
- spațiul comercial nr. 16 E cu valoare de inventar de 115 228, 07 conform celor înscrise în raport a fost declarat de către cumpărător - SRL începând cu data de 3.05.2006. În consecință impozitul se achită de către cumpărător și nu de către - Grup SRL și solicită anularea impozitului calculat pe perioada 1.05.2006 - 31.12.2006.
- spațiul comercial nr. 6/1E cu valoare de inventar de 68 131,72 RON, conform celor înscrise în raport a fost declarat de către cumpărător și și în consecință impozitul pe clădiri se achită de aceștia și nu de către - Grup SRL și solicită anularea impozitului calculat pentru spațiul nr. 6/1E pe perioada 1.05.2006 - 31.12.2006.
Așa cum se va observa din datele prezentate de către intimata Inspecția Fiscală, beneficiarii acestor spații comerciale au achitat impozitul datorat în baza convenției încheiate între părți, dar intimata în mod nejustificat a dispus anularea acestora și impunerea în sarcina reclamantei.
Arată că prin aplicarea impozitului pentru aceste spații și asupra reclamantei și asupra beneficiarilor de spații s-a realizat în momentul emiterii deciziei de impunere o dublă impunere pe care intimata încercă să o îndepărteze prin anularea acestuia, dar nu din sarcina reclamantei, ci din sarcina celor care deja au plătit.
De asemenea, solicită instanței a observa că reclamanta a transmis sarcina plății impozitului beneficiarilor de spații comerciale, iar potrivit art. 969 Cod civil, aceștia l-au achitat.
Pentru considerentele de mai sus, în vederea evitării dublei impuneri se impune desființarea deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 și înlăturarea din cuantumul impozitului pe clădiri, impozitul pe clădiri aferent celor cinci spații comerciale mai sus menționate împreună cu accesoriile sale.
Motivele de recurs au fost reluate și dezvoltate de recurentă în concluziile scrise depuse la dosar,
Intimata pârâtă Direcția Fiscală Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele motive:
Apreciază că nici unul din motivele de recurs invocate de recurentă în susținerea recursului nu poate fi reținut de instanța de recurs.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, recurenta susține că deși în cuprinsul hotărârii pronunțate, instanța de fond a reținut că unul din motivele contestației, este calcularea la creanța anuală declarată a unor accesorii la data de 31.12.2006 în contradicție cu dispozițiile Ordinului nr. 2052/Bis/30.11.2006 care prevede în anexa 17 că accesoriile să se calculeze până la data începerii inspecției fiscale, instanța nu a motivat în cuprinsul hotărârii considerentele pentru care a respins unul dintre motivele de contestație privitor la calculul incorect al accesoriilor cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 2052/ Bis/30.11.2006 potrivit căruia accesoriile se calculează până la data începerii inspecției fiscale.
Aceste susținerii ale recurentei nu pot fi reținute, instanța analizând aspectele mai sus menționate, sens în care a reținut că în cuprinsul deciziei de impunere s-a menționat că suma de 39 980 lei reprezintă rest de creanță principală la 31 decembrie 2006 pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2006, perioada anterioară emiterii deciziei însă supusă verificării raportului de inspecție fiscală.
Faptul că această creanță reprezintă și diferențele de debit stabilite suplimentar printr-o altă Decizie de impunere nr. 63773/17.04.2007 ce nu formează obiectul acțiunii pendinte nu împiedică organul fiscal să emită decizie de impunere cu situația de la data de 31 decembrie 2006, reluând prin Decizia de impunere nr.-/30.07.2007 și diferențele de impozit și accesorii neachitate.
În ceea ce privește motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, acestea nu pot fi reținute de către instanța de recurs.
Referitor la impozitul pe clădiri în sumă de 39 980 lei reprezentând rest creanță principală la 31.12.2006 și suma de 16 653 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 31.12.2006, înscrise în cuprinsul deciziei de impunere nr. -/30.07.2007, recurenta apreciază că acestea au fost în mod eronat cuprinse în decizia de impunere atacată.
Precizează că sumele mai sus menționate, respectiv 39 980 lei reprezentând rest creanță principală la 31.12.2006 și suma de 16 653 lei reprezentând accesorii calculate până la 31.12.2006 reprezintă sume datorate cu titlu de creanță la 31.12.2006, anterior emiterii deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 reflectând situația debitelor cuprinse în evidențele fiscale anterior efectuării inspecției fiscale.
Instanța de fond a reținut că aceste sume au fost înscrise în mod corect în cuprinsul deciziei de impunere atacate.
Urmare a efectuării inspecției fiscale, organele de control au stabilit că diferența față de sumele înscrise în evidențele fiscale suma de 14 578 lei reprezentând debit la impozitul pe clădirii calculat pentru perioada 01.04.2006 - 31.12.2006, respectiv suma de 1 511 lei reprezentând accesorii aferente calculate până la data de 31.12.2006.
Precizează că aceste diferențe sunt rezultatul impunerii clădirilor situate în complexul comercial " 3000" corp
Aceste sume au fost înscrise în raportul de inspecție fiscală nr. 25/30.07.2007 și în decizia de impunere nr. -/30.07.2007 fiind evidențiate la rubrica diferențe suplimentare din raportul privind inspecția fiscală.
În ceea ce privește suma de 14 578 lei reprezentând debit - impozit pe clădiri calculat pentru perioada 1.04.2006 - 31.12.2006cu accesoriile aferente calculate până la data de 31.12.2006, în cuantum de 1 511 lei, rezultate ca urmare a impunerii clădirilor din complexul comercial " 3000" recurenta susține că organul fiscal nu a avut la îndemână pe perioada mai - decembrie 2006 valoarea de inventar a clădirii constând în corpul E, întrucât această valoare a fost stabilită prin procesul - verbal de recepție definitivă abia în luna decembrie 2006.
Referitor la aceste susțineri precizează că impozitul pe clădiri și accesoriile aferente spațiilor comerciale din corpul E al complexului " 3000" a fost calculat începând cu data de 1.05.2006, avându-se în vedere procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/ 27.04.2006, proces - verbal pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală de către Registrul Comerțului.
La stabilirea impozitului organele de inspecție fiscală au avut în vedere prevederile pct. 66 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care stabilesc obligația contribuabilului de depune în termen de 30 de zile de la data dobândirii, declarații fiscale la autoritățile publice locale în a căror rază se află clădirea. De asemenea, au fost avute în vedere prevederile pct. 62 alin 1 lit. a din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 conform cărora pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data dobândirii clădirii se consideră data întocmirii procesului - verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.
E - 3000 fost construit în baza autorizației de construire nr. 393/ 1.06.2004 cu termen de execuție 36 luni.
Valoarea impozabilă a spațiilor comerciale din tronsonul E 3000 fost stabilită în baza Raportului de evaluare încheiat în data de 8.12.2006, fiind avut în vedere faptul că lucrările de construcții pentru tronsonul E au fost finalizate încă din luna aprilie 2006, după cum reiese din procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/27.04.2006.
Referitor la impozitul stabilit cu privire la spațiile comerciale 1 E, 6 E, 9 E, 16 E, și 6/1E instanța de fond a reținut în mod corect că impozitul a fost calculat conform art. 249 din Codul fiscal potrivit căruia "orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire"
Astfel, în ceea ce privește spațiul comercial 1E organele de inspecție fiscală au procedat la calcularea impozitului pentru perioada 1.05.2006- 31.12.2006 luând în considerare atât procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1/27.04.2006 cât și prevederile contactului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 3.08.2005 conform "transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător va opera numai în momentul achitării integrale a prețului", spațiul fiind vândut cu plata în rate către - SRL.
Având în vedere, pe de o parte faptul că până la data de 31.12.2006 data finală a perioadei de inspecție fiscală, prețul spațiului nu a fost achitat integral de către - SRL și pe de altă parte faptul că - GRUP SRL declară acest spațiu începând cu data de 5.12.2006, organele de inspecție fiscală au stabilit că recurenta - GRUP SRL datorează impozit pentru acest spațiu comercial până la data achitării integrale a prețului și operării transferului dreptului de proprietate către cumpărător.
Referitor la spațiul comercial 6 E, construit în antrepriză de către - (actuala Grup SRL) beneficiar fiind și, impozitul aferent acestuia fost stabilit în sarcina recurentei pentru perioada 1.05.2006 - 31.12.2006 ținându - se seama de clauzele procesului - verbal de predare primire din data de 01.04.2006 conform cărora transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător va opera numai în momentul achitării integrale a prețului stabilit prin procesul - verbal și prin semnarea contractului de vânzare - cumpărare la o dată ulterioară.
Drept urmare, pentru perioada 1.05.2006 - 31.12.2006 impozitul aferent acestui spațiu a fost stabilit în mod corect în sarcina reclamantei - GRUP SRL.
La stabilirea impozitului pentru spațiul comercial 9 E, aferent perioadei 1.05.2006 - 31.12. 2006 organele de inspecție fiscală au avut în vedere două aspecte:pe de o parte procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor transportului E din 27.04.2006, iar pe de altă parte contractul de vânzare - cumpărare a spațiului încheiat în data de 3.08.2005 și actul adițional din data de 2.04.2006.
Vânzarea spațiului s-a făcut de către - GRUP SRL către - SRL cu plata în rate lunare, iar potrivit clauzelor contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 3.08.2005 transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil urma să opereze doar în momentul achitării integrale a prețului.
Având în vedere faptul că până la data de 31.12.2006 prețul spațiului nu a fost achitat integral de către cumpărătoarea - SRL, organele de inspecție fiscală au procedat în mod corect stabilind impozitul aferent perioadei 1.05.2006 - 31.12.2006 pentru spațiul comercial 9 E în sarcina recurentei, fiind scos din evidențele fiscale impozitul pe clădiri stabilit inițial în sarcina - SRL.
În mod nefondat recurenta a contestat impozitul pe clădiri stabilit pentru spațiul comercial 16 pentru perioada 1.05.2006 - 31.12. 2006 deoarece organele de inspecție fiscală au calculat impozit pe clădiri în sarcina recurentei doar pentru perioada 01.05.2006 - 31.05.2006.
Începând cu data de 1.06.2006 spațiul comercial 16 a fost înregistrat în sarcina - SRL care a declarat acest spațiu începând cu data de 3.05.2006 (data procesului - verbal de predare - primire și a autentificării contractului de vânzare - cumpărare nr. 313).
Astfel, organele de inspecție fiscală, la stabilirea impozitului au avut în vedere prevederile art. 254 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora "în cazul unei clădiri care a fost dobândită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost construită sau dobândită", potrivit alin. 2 "în cazul unei clădiri care a fost înstrăinată în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă".
În ceea ce privește spațiul comercial 6/1E, impozitul aferent acestuia a fost calculat în sarcina recurentei - GRUP SRL pentru perioada 1.05.2006 - 30.06.2006, deoarece la data de 8.06.2006 prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 460 acest spațiu a fost înstrăinată către și.
Referitor la stabilirea impozitului pe clădiri aferente perioade 01.05.2006 - 31.12.2006 în ceea ce privește spațiile comerciale 1E, 6E, 9E, 16E, 6/1E din cadrul ui E, având în vedere prevederile art. 249 din Legea nr. 571/2003 "orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anul impozit pentru acea clădire" organele de inspecție fiscală au calculat și stabilit impozitul pe clădiri cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Pentru aceste considerente invocate, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei de impunere nr. -/30.07.2007 și a Raportului privind inspecția fiscală nr. 25/ 30.07.2007 și a dispoziției nr. 128/27.09.2007.
Motivarea din întâmpinare a fost reluată de intimată prin concluziile scrise depuse la dosar.
Examinând sentința și actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul este fondat, și sentința urmează a fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de fond pentru următoarele considerente:
Reclamanta a contestat mai multe acte administrative fiscale- dispoziția nr.128/2007, decizia de impunere nr.-/2007 și raportul de inspecție fiscală nr.25/2007 cu anexele aferente, solicitând anularea acestora și rectificarea sumelor datorate de societatea reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri.
Instanța de fond a procedat la judecarea cauzei fără a aprofunda raporturile juridice născute între reclamantă și alte societăți comerciale ori persoane juridice, durata acestora, modul de delimitare și repartizare a contribuțiilor acestora privind impozitele pe clădiri. Cauza dedusă judecății are un obiect complex, compus din multiple acte juridice și acte fiscale, ce implică în mod corelativ calcule fiscale complexe, defalcate în funcție de apărările și susținerile ambelor părți din dosar, cu necesitatea verificării, stabilirii sumelor exacte la care reclamanta poate fi obligată a le achita către bugetul local cu titlul de impozite pe clădiri, fiind necesar a verifica prin modalități specializate susținerile părților, anume prin intermediul expertizei judiciare de specialitate.
În temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civ. instanța are obligația de a lua măsurile necesare pentru aflarea adevărului în cauză și lămurirea acesteia sub toate aspectele. În aceste sens, în cauză se impune administrarea mai multor probe, cel puțin efectuarea unei expertize judiciare contabile - fiscale, prin intermediul căreia să se stabilească dacă sumele reținute de organul fiscal pârât în actele contestate de reclamanta recurentă au fost calculate în mod corect, dacă defalcările invocate de către reclamantă pe categorii de sume sunt întemeiate sau nu, dacă susținerile părților privind sumele cu titlu de impozit pe clădiri datorate de societatea reclamantă către bugetul local corespund cu realitatea obiectivă. În funcție de rezultatul expertizei și în funcție de convingerea instanței de fond și de susținerile părților, urmează ca tribunalul să dispună administrarea unor eventuale alte probe potrivit prevederilor procesuale aplicabile în materie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. combinat cu art.304 ind.1 pr.civ. instanța de recurs va admite recursul declarat de recurentă și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov, pentru a proceda conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - GRUP SRL - împotriva sentinței civile nr.205/CA din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează ți trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
Red. 12.06.2009
Dact. - 15.06.2009/2 ex.
Jud. fond - A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Lorența
