Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 342
Ședința public de la 19 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alina Răescu
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 05 februarie 2008, privind acțiunea formulat de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DGFP M - Activitatea de Inspecție Fiscal, reținut în fond spre rejudecare în urma casrii sentinței nr. 1606 din data de 30 octombrie 2006 pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8483/2006 prin decizia nr.1625 din data de 24 aprilie 2007, pronunțat de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit prțile.
Procedur complet
Dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din 05 februarie, care face parte integrant din prezenta decizie, și, pentru a da posibilitatea prților s depun concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțrii pentru data de azi 19 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de faț;
Prin cererea înregistrat la data de 15.08.2006 la Tribunalul Mehedinți, reclamanta - "" SRL B de Aac ontestat decizia nr.31/4.08.2006, emis de DGFP M, prin care i s-a respins ca neîntemeiat contestația formulat împotriva Deciziei de impunere nr.83/23.06.2006.
Reclamanta a susținut c decizia dat în soluționarea contestației de organul administrativ este la fel de confuz ca și decizia de impunere, întrucât evit s analizeze fiecare din motivele invocate și se rezum la a prezenta cadrul legal aplicabil în materie.
A artat și faptul c organul de inspecție fiscal a încadrat societatea în categoria pltitorilor de impozit pe profit (cot 25% aplicat la profitul brut), din aceast modalitate de încadrare se stabilesc diferențe neînregistrate privind impozitul pe profit, în sum de 208.796.488 lei, sum care conform expertizei contabile este, deoarece societatea înregistreaz cheltuielile aferente veniturilor în sum de 1.510.895.016 lei, conform balanței la luna decembrie 2004 și astfel societatea înregistreaz în cursul anului 2004 un venit total de 1.533.268.821 lei cu cheltuieli de 1.510.895.016 lei, rezultând un profit brut de 22.375.805 lei și aplicând 25% la profitul brut realizat rezult c societatea datora bugetului de stat suma de 5.593.451 lei, și nu suma de 208.796.488 lei stabilit de organul de control, iar în cazul anului 2004 societatea a constituit un impozit pe profit în sum de 28.365.191 lei și a virat la bugetul de stat suma de 22.183.053 lei faț de 5.593.454 lei impozit pe profit datorat fcând virri în plus la bugetul de stat și c în mod eronat s-a stabilit un impozit pe profit de 208.796.488 lei, fr s țin cont de cheltuielile efectuate care sunt înregistrate în evidența contabil.
A mai artat reclamanta c în privința aprovizionrii cu piese de schimb, expertiza contabil a considerat c documentele de aprovizionare (facturi fiscale) corespund din punct de vedere contabil și îndeplinesc condițiile de a fi considerate documente justificative potrivit legii și c facturile privind aprovizionarea cu marf sunt completate pe formulare stabilite conform HG 83/1997 și nr.989/2002 privind regimul fiscal, îndeplinind condițiile pentru a fi considerat document justificativ.
Direcția General a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.1606/CAF din 30 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr.31 din 4.08.2006 a Direcția General a Finanțelor Publice M, a admis contestația formulat de reclamant împotriva deciziei de impunere nr.83 din 23 iunie 2006 și a anulat aceast decizie de impunere.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanț reținut c pentru prejudiciul produs DGFP a formulat plângere penal în cauz efectuându-se o expertiz contabil ale crei concluzii nu pot fi ignorate mai ales c DGFP putea face contestație împotriva ordonanței de scoatere de sub urmrire penal.
Prin aceast expertiz extrajudiciar s-a stabilit c societatea reclamant a virat cu titlu de impozit pe profit o sum mai mare decât cea datorat, organele de inspecție fiscal stabilind un impozit pe profit de 208.796.488 lei, fr a se ține seama de cheltuielile efectuate de societate înregistrate în contabilitate, reținându-se și faptul c suma de 58.691.570 lei reprezint TVA colectat constituind debite la bugetul de stat, dar trebuie avut în vedere și cheltuielile pentru deducerea TVA și c aceast sum nu este cuprins în situația centralizatoare a inspecției fiscale.
Cu privire la documentele de aprovizionare (facturi fiscale), expertiza contabil a apreciat c îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative, fiind completate pe formularele stabilite de HG 831/1997 și nr.989/2002 și c administratorul nu putea verifica în momentul aprovizionrii cu marf doar din punctul de vedere al cantitților înscrise și al modului de completare, și nu a existenței furnizorului.
Instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiz, considerându-le pertinente și utile soluționrii cauzei, având în vedere c nu s-au fcut obiecțiuni împotriva acesteia și c dac facturile fiscale ar fi fost false, s-ar fi constatat falsul de ctre organele penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M, criticând-o ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea cererii de recurs, s-a artat c hotrârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijin și c motivele sunt contradictorii, având în vedere c expertiza dispus de Parchetul de pe lâng Judec toria Baia de A nu a avut ca obiective stabilirea obligațiilor fiscale, ci aspecte legate de elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscale.
S-a mai artat c în dosarul penal DGFP M nu a fost parte și nu a putut formula obiecțiuni și c instanța de fond a pronunțat hotrârea pe baza unei expertize extrajudiciare.
Recurenta a mai artat c instanța de fond nu a motivat înlturarea probelor administrate de pârât și c prejudiciul din cauza penal pentru care s-a formulat plângere este de 64.285.021 ROL, în timp ce obiectul acțiunii în contencios l-a constituit impozitul pe profitul stabilit suplimentar în sum de 27.345 RON.
La data de 13.03.2007, intimata contestatoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs și menținerea sentinței ca legal și temeinic.
În motivarea acestei cereri, s-a artat c hotrârea recurat cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijin, în mod corect reținându-se c prin expertiza contabil efectuat în cauza penal s-a analizat modul de stabilire și virare la bugetul de stat a impozitului pe profit aferent anului 2004.
De asemenea, s-a mai artat c expertiza contabil a stabilit c facturile fiscale îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi considerate documente justificative.
Prin decizia nr. 1625 din 24 aprilie 2007 Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de pârâta DGFP M - Activitatea de Inspecție Fiscal, împotriva sentinței nr. 1606 din data de 30 octombrie 2006, pronunțat de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8483/2006, a fost casat sentința și s-a reținut cauza pentru rejudecare în temeiul art. 312 alin. 4 Cod proc. civil.
La solicitarea reclamantei, Curtea a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, fiind depus la dosar raportul de expertiz contabil întocmit de exp..
Potrivit concluziilor acestui raport, impozitul pe profit pentru anul 2004 în sum de 20880 lei stabilit prin raportul de inspecție fiscal nu a fost corect stabilit, impozitul pe profit datorat de reclamant în raport de veniturile și cheltuielile fiind de 21006 lei, neînregistrarea facturilor întocmite în luna decembrie 2003 în contabilitatea reclamantei la sfârșitul anului 2003 determinat o diferenț de impozit de 363 lei, iar facturile de aprovizionare cu piese de schimb și obiecte de inventar au fost înregistrate în contabilitate îns nu îndeplinesc condițiile de form nefiind înscrise toate elementele minime obligatorii potrivit 306/2002 și Ordinul 29/2003, respectiv adresa complet a furnizorului, numele și prenumele persoanei care a întocmit factura.
De asemenea, s-a mai concluzionat c nu se poate stabili dac a avut loc transferul efectiv al bunurilor de la furnizor la beneficiar
Analizând materialul probator administrat în cauz Curtea reține urmtoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin contestația formulat la data de 15.08.2006, reclamanta - SRL a criticat decizia nr. 31 din 04.08.2006 a DGFP M sub dou aspecte: a) potrivit raportului de expertiz efectuat în dosarul de urmrire penal, modul de calcul al impozitului pe profit în anul 2004 este eronat, susținându-se c societatea a înregistrat un venit total de - lei, iar cheltuieli de - lei, rezultând un profit brut de - lei și un impozit de - lei, faț de suma de - lei stabilit de organul de control fr a tine cont de cheltuielile efectuate de societate; b) documentele de aprovizionare cu piese de schimb corespund din punct de vedere contabil și îndeplinesc condițiile de a fi considerate documente justificative, în momentul achiziționrii mrfurilor facturile fiscale putând fi verificate doar din punctul de vedere al cantitților înscrise și al modului de completare, nu și al existenței furnizorului.
Cu privire la primul motiv de nelegalitate a actelor administrativ fiscale invocat de reclamant, se reține urmtoarele aspecte:
În raport de dispoz. art.169 alin.1 Cod pr.civil, potrivit cu care "administrarea probelor se face în fața instanței de judecat, dac legea nu dispune altfel", text legal consacr principiul nemijlocirii în materia administrrii probelor, nu pot fi reținute concluziile expertizei extrajudiciar efectuat de exp. contabil, administrat într-un dosar de urmrire penal, respectiv nr. 93/P/2006 al Parchetului de pe lâng Judec toria Baia d e A, criticile recurentei pârâte în acest sens fiind întemeiate.
De altminteri, concluziile acestui raport de expertiz sunt contrazise de raportul de expertiz contabil întocmit de exp., potrivit cu care impozitul pe profit pentru anul 2004 în sum de 20880 lei stabilit prin raportul de inspecție fiscal nu a fost corect stabilit, impozitul pe profit datorat de reclamant în raport de veniturile și cheltuielile fiind de 21006 lei, neînregistrarea facturilor întocmite în luna decembrie 2003 în contabilitatea reclamantei la sfârșitul anului 2003 determinat o diferenț de impozit de 363 lei.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației, Curtea îl constat nefondat având în vedere urmtoarele argumente:
Potrivit art. 21 alin. 4 lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baz un document justificativ, potrivit legii, prin care s se fac dovada efecturii operțiunii sau intrrii în gestiune, dup caz, potrivit normelor.", potrivit art. 7 din HG831/1997 "înscrierea datelor în aceste formulare se face potrivit reglementrilor cuprinse în normele generale privind documentele justificative și financiar contabile", iar potrivit nr. 306/2002 pentru aprobarea reglementrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene "documentele justificative cuprind cel puțin, urmtoarele elemente principale: denumirea documentului, denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul, nr. și data întocmirii documentului, numele prenumele, precum și semnturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat dup caz, alte elemente menite s asigure consemnarea complet a operațiunilor" și potrivit art. 3 alin. 2 din 29/2003 privind aplicarea HG831/1997 "în partea din jos a facturii fiscale vor fi menționate și datele de identificare a persoanei care efectueaz livrarea bunurilor,și anume: numele și prenumele, seria și nr. actului de identificare, codul numeric personal."
În raport de aceste dispoziții legale, analizând facturile fiscale cuprinse în anexele 6 și 7 la raportul de inspecție fiscal, se constat ca acestea nu îndeplinesc condițiile de document justificativ întrucât nu sunt completate corespunztor sub aspectul condițiilor de form.
Astfel, cele 28 facturi nu cuprind cel puțin elementele stabilite de pct. 2.4 din potrivit nr. 306/2002 pentru aprobarea reglementrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene pentru a fi considerate documente justificative: sediul persoanei juridice identificat prin localitate, strad și numr, numele prenumele, precum și semnturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat dup caz, alte elemente menite s asigure consemnarea complet a operațiunilor, precum nr. de înmatriculare al mijlocului de transport, data și ora expedierii.
În același sens sunt și concluziile raportului de expertiz contabil întocmit de exp., neputându-se reține aprrile reclamantei, în sensul c nu exist motive întemeiate din punct de vedere contabil și fiscal ca aceste facturi s nu fie înregistrate, reclamanta având obligația de a verifica dac documentele prezentate de furnizor și înregistrate în contabilitate aveau aparența de legalitate și realitate.
Faț de aceste considerente de fapt și de drept se constat nefondat acțiunea reclamantei, urmând a fi respins, menținând ca legale actele administrativ fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulat de reclamanta - SRL cu sediul în orașul B de A, str. -, împotriva pârâtei DGFP M - Activitatea de Inspecție Fiscal, cu sediul în D Tr. S,-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 19 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Dact. /2ex./26.03.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
