Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 344/2009
Ședința publica din data de 28 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Preș secție
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela
GREFIER:
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z, împotriva sentinței civile nr. 1770/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantăa SC I SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru reclamantăă, care depune delegația de reprezentare la fila 20 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 20.01.2009 reclamantăa a depus întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat anexând și practică judiciară.
Curtea, constatând că pentru fondul cauzei reclamantăa datorează o diferență taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și având în vedere că această parte nu a fost citată cu această mențiune, pune în vedere reprezentantului reclamantei să depună, până la închiderea dezbaterilor, dovada achitării taxei datorate, sub sancțiunea dării în debit.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri judiciare, sub rezerva dării în debit în caz de neconformarea reclamantei raportat la achitarea diferenței taxei judiciare de timbru datorate pentru fond.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la data de 20.01.2009, arătând că toate autoturismele achiziționate de SC I SRL au fost aduse din Comunitatea Europeană, nefiind înmatriculate pentru prima dată în România. Arată, de asemenea, că, deși în contractele de vânzare cumpărare a autovehiculelor figurează, în calitate de vânzători, persoane fizice, în România înmatricularea autovehiculelor s-a făcut inițial de către societatea SC I SRL.
Ulterior închiderii dezbaterilor, reprezentantul reclamantei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 39 lei pentru fondul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1770 din 26 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea reclamantei I împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și s-a dispus anularea Deciziilor nr. 94/23.06.2008, 88/10.06.2008, 83/06.06.2008 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, pe care a obligat-o la plata către reclamantăă a sumei de -,39 lei, încasată cu titlul de taxă pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății taxei și până la plata efectivă a sumei de către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantăa a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z suma de -,39 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanțele seria - nr. -/18.03.2008 21, -/28.01.2008 47, -/04.02.2008 48, -/25.09.2007 54, -/29.08.2007 57, -/29.08.2007 60, -/16.08.2007 65, -/02.08.2007 79, -/19.07.2007 80, -/26.04.2007 115, -/17.04.2007 124, -/20.03.2007 127, -/27.03.2007 129, -/29.03.2007 130 și ordinele de plată nr. 324/07.04.2008 31, 922/16.10.2007 50, 830/18.09.2007 62, 725/14.08.2007 68, 722/08.08.2007 71, 723/09.08.2007 74, 711/03.08.2007 76, 635/13.07.2007 82, 53/21.01.2008 84, 914/15.10.2007 86, 530/18.06.2007 89, 531/18.06.2007 91, 532/18.06.2007 93, 529/18.06.2007 95, 456/05.06.2007 97, 470/31.05/2007 99, 445/24.05.2007 102, 435/21.05.2007 104, 433/21.05.2007 106, 434/21.05.2007 108, 379/06.05.2007 110, 378/03.05.2007 112, 333/17.04.2007 117, 330/17.04.2007 119, 333/17.04.2007 121, 615/10.07.2007 132.
Prin cererile înregistrate sub nr. nr. 1226/ 22.04.2008, 597/26.02.2008 și 881/24.03.2008, reclamantăa a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, dar cererile i-au fost respinse, prin adresele nr. 1226/10.06.2008, 597/10.04.2008, 881/09.05.2008 a Z, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Contestațiile formulate împotriva acestor răspunsuri au fost respinse prin Deciziile nr. 94/23.06.2008, 88/10.06.2008, 83/06.06.2008 a pe motiv că în mod corect organele fiscale au aplicat legislația specifică în România, cu privire la perceperea și modul de calcul al acestei taxe.
Potrivit art.2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din, în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantăul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Pentru aceasta s-au reținut ca fiind elocvente dispozițiile art.148 din.Constituția României,urisprudența Curții de Justiție Europene(cazul/ Enel (1964, cauza- Simmenthal 1976 )
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, tribunalul a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și care contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, fiind irelevantă achitarea voluntară a acestei taxe,a dispus restituirea ei. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, DGFP emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii formulată de SC I SRL Z ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-au prezentat argumente care justifică promovarea recursului de către DGFP S și pentru S, în eventualitatea că s-ar invoca excepția privind formularea recursului de către o persoană fără calitate procesuală.
În opinia recurentei taxa specială de primă înmatriculare trebuia plătită în baza unei dispoziții legale imperative,respectiv art.214 ind. 1 -214 ind.4 Cod fiscal,iar această obligație subzistă atâta timp cât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare. Se mai arată că in momentul în care s-a constatat neconcordanța acestor dispoziții cu normele dreptului comunitar, legiuitorul a intervenit, fiind adoptată OUG nr. 50/2008 precum și normele de aplicare a acesteia, respectiv nr. 686/2008. În opinia recurente,reclamantăa are dreptul numai la restituirea diferenței de taxă, conform OUG nr. 50/2008.
Față de conținutul dispozițiilor ce reglementează taxa de primă înmatriculare, recurenta susține că societatea intimată nu era scutită de la plata acesteia, astfel că trebuia plătită cu ocazia primei înmatriculări, răspunderea revenind plătitorului.
Intimata SC I SRL Z prin întâmpinarea depusă la data de 20 ianuarie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat (10-13).
Curtea analizând recursul declarat de DGFP S în nume propriu și în numele Z, reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă intimata are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z împotriva sentinței civile nr. 1770 din 26.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red./
2 ex./
Jud.fond.-
Președinte:Eleonora Gheța PreșJudecători:Eleonora Gheța Preș, Floarea Tămaș, Mirela
