Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 345/CA/2009
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice AIî mpotriva sentinței nr. 1313/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare s-a depus la dosar, din partea intimatei reclamantă PF -, completare la concluzii scrise - înregistrată prin Serviciul Registratură al instanței la data de 16.03.2009.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.03.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFP A să se dispună: anularea deciziei nr. 8/8.02.2007 emisă de DGFP A și a deciziilor de impunere pe anii 2000-2005 emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I și exonerarea sa de plata sumelor suplimentare stabilite prin acestea.
În susținerea sa reclamantul arată că a desfășurat activități de intermediere vânzare de carte în calitate de persoană fizică autorizată, sens în care ținea evidența activității într-un registru de casă.
Deși prin declarația de venit dată de reclamant s-a emis decizie de impunere prin care se stabilea că acesta are de primit suma de 1.780.000 ROL, în urma efectuării unui control pentru perioada 2000-2004, reclamantul a fost obligat să plătească cu titlu de diferență de import suma de 1737 lei și 2522 lei cu titlu de accesorii.
Plângerea formulată împotriva raportului de inspecție a fost respinsă prin Decizia nr. 8/2007.
Reclamantul apreciază că obligațiile fiscale au fost calculate greșit întrucât la stabilirea venitului brut nu s-a ținut cont de marfa rămasă în stoc, reclamantul obținând bani sub forma comisionului doar în urma operațiunii de vânzare a cărților.
Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin sentința administrativă nr. 1313/CAF/23 octombrie 2008, admis acțiunea reclamantului și în consecință:
A anulat Decizia nr. 8/8.02.2007 emisă de DGFP A - Biroul de soluționare a contestațiilor;
A anulat deciziile de impunere pe anii 2000-2005;
Reclamantul a fost exonerat de plata obligațiilor fiscale aferente anului 2000, ca fiind prescrise;
S-a stabilit că reclamantul datorează suma de 1.302 lei cu titlu de impozit pe venit pe perioada 2001-2005, la care se adaugă accesoriile;
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 404,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul - a desfășurat activitate de intermediare vânzare de carte, în calitate de persoană fizică autorizată în perioada 1999-4.05.2005, dată la care a fost anulată autorizația prin Dispoziția 509/2003 emisă de primarul municipiului A
În urma desfășurării activității reclamantul a depus declarații anuale de impunere pe baza cărora a plătit impozit pe venit. În anul 2004 organul fiscal a constatat că acest contribuabil a plătit un impozit mai mare decât cel rezultat din calcule cu sume de 1.780.000 lei ROL, care astfel ar fi trebuit restituită contribuabilului.
În acest context se dispune verificarea veniturilor și cheltuielilor din activități independente pentru intervalul 2000-2005 și se întocmește raportul de inspecție fiscală nr. 24696/30.08.2006 care modifică baza de impozitare și stabilește în sarcina contribuabilului un impozit total pe venit de 1.737 RON.
Contestația formulată împotriva raportului de inspecție este respinsă prin Decizia nr. 8/8.02.2007 de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP
Pentru anul 2000 instanța a reținut că potrivit art. 89 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 obligațiile fiscale s-au prescris în data de 31.07.2006, astfel că decizia emisă la 30.08.2006 este nelegală și urmează să fie anulată.
Pentru perioada 2001-2004, organul de control a stabilit diferențe de impozit întrucât a modificat baza impozabilă pentru fiecare an în parte, în timp ce pentru anul 2005 stabilit ca bază impozabilă suma de 5.683.911 lei, reprezentând obiectele de inventar rămase după încetarea activității autorizate.
s-a stabilit că există diferențe între venitul brut existent în declarația de impunere și cel stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Cheltuielile deductibile au fost calculate pentru anul 2001 potrivit art. 10 alin. 1 din OG 73/1999, pentru anii 2002-2003 potrivit art. 10 din OG 7/2001 și 16 din HG 54/2003, iar pentru anul 2004 regulile de stabilire a venitului net au fost stabilite de art. 49 din Legea nr. 571/2003.
În lucrarea de expertiză, expertul contabil a împărțit cheltuielile în trei categorii, astfel:
a). cheltuieli ce au avut legătură nemijlocită cu derularea activității în care au fost incluse comisioanele bancare, taxele și efectele poștale, materiale consumabile, taxă pentru viza anuală a autorizației, deplasări cu mijloacele de transport în comun, procurare obiecte de inventar și alte cheltuieli;
Potrivit art. 16 pct. 2 alin. 2 lit. a din HG 1066/1999, respectiv art. 16 lit. a din HG 54/2003 sau art. 49 alin. 4 lit. a din Codul fiscal, acestea sunt cheltuieli deductibile, fiind apreciate în acest sens și de către expertul contabil.
b). cheltuieli cu întreținerea și funcționarea sediului și spațiului de depozitare în care au fost incluse: regia locuință, telefonul fix și mobil, energia electrică, gazul metan, televiziunea prin cablu și impozitul pe clădiri ).
c). cheltuieli ce au înlesnit buna desfășurare a afacerii, în care au fost incluse: consumul de carburanți, asigurarea auto prin efectul legii, piese și reparații auto, taxe asupra mijloacelor de transport și alte cheltuieli cu materiale și servicii.
Cheltuielile de la punctele b) și c) sunt deductibile limitat în proporție de 20% conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. f din OG 73/1999, respectiv OG 7/2001 și Normele metodologice aprobate prin HG 1066/1999, respectiv HG 54/2003.
În ce privește anul 2005, instanța având în vedere că reclamantul și-a încetat activitatea, bunurile acestuia trebuie incluse în venitul brut, deoarece din punct de vedere fiscal reprezintă o înstrăinare, însă valoarea acestora este cea reziduală, respectiv 3.437.150 lei ROL reținută și de expertul contabil și nu de 5.683.911 lei ROL invocată de organul fiscal.
A concluzionat instanța că reclamantul trebuia să achite de 1302 lei RON calculat pe perioada 2001-2005 la care se adaugă accesoriile aferente.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A I au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate, în ce privește Decizia nr. 8/8.02.2007 și respingerea în totalitate a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se critică în esență hotărârea instanței de fond că a fost pronunțată în principal pe concluziile expertului care nu sunt pertinente și obiective în toate situațiile ce vizează modul de stabilire a obligațiilor bugetare față de contribuabilul -, iar gruparea cheltuielilor nu are o bază legală, baza de impozitare anuală fiind inferioară celei stabilite de organul fiscal.
Se mai critică, invocarea prescripției obligațiilor fiscale pentru anul 2000, cu mențiunea că nu a fost împlinit termenul de prescripție conform OG 70/1997.
În drept invocă dispozițiile art. 304(1)Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997.
Reclamantul intimat -, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și actele normative aplicabile constată că recursul pârâtelor este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond nelegalitatea actelor fiscale pornind de la premise eronate și anularea acestora, stabilind în mod corect venitul pe impozit pe perioada 2001-2005 la care s-au adăugat accesoriile.
Critica privind calculele făcute prin expertiza contabilă efectuată în cauză sunt nejustificate.
Instanța de fond a apreciat expertiza contabilă ca o probă științifică pe care a coroborat-o și cu celelalte probe administrate în cauză, iar concluziile sale finale și pe care a fost fondată a făcut convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
Pârâtele nu au adus argumente împotriva expertizei de natură să poată schimba convingerea instanței, menținându-și opinia inspectorilor care au emis actele fiscale, fără altă motivare.
Nici critica privind greșita interpretare a calculului termenului prescripției nu poate fi primită de instanță ca și motivarea în drept a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 și 2 din OG 92/2003( normă procedurală în vigoare la data inspecției ) rezultă că dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale ale reclamantului pentru anul 2000 s-a prescris la data de 31.07.2006, astfel că decizia emisă la data de 30.08.2006 este în afară termenului de prescripție legal de 5 ani.
Având în vedere considerentele enumerate, Curtea de Apel constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a va respinge recursul pârâtelor.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A I
( continuare decizia nr. 345/CA/2009 dată în dosar nr- ).
împotriva sentinței nr. 1313/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex./15.06.2009
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
