Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 354/ Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - R - împotriva sentinței civile nr. 183/CA din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta reclamantă - R - și consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local B - Direcția Fiscală
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Consilier juridic, depune la dosar în ședință publică, delegație de reprezentare.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri, probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul cererii și față de practica consistentă și unitară a instanțelor de judecată.
Consilier juridic solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 183/CA din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - R - în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a constatat că acțiunea este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Rezultă așadar că pentru a avea deschisă calea prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este necesar ca reclamanta să fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Reclamanta nu a invocat o vătămare în sensul celei vizate de dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci a solicitat pe calea acțiunii intitulate acțiune în constatare, confirmarea unor acte care emană chiar de la aceasta, nu de la pârâtă și de asemenea, să se constate că este scutită de la plata impozitului pentru anul 2006. In aceste condiții, și având în vedere dispozițiile legale citate, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă. Inadmisibilitatea acestei cereri rezultă și din dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care prevăd soluțiile care pot fi date de instanța de contencios administrativ, printre care nu se numără și soluția urmărită de reclamantă prin promovarea acestui petit al acțiunii.
De asemenea, s-a constatat că nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, neexistând nici un act administrativ emis de intimată și nici refuzul acesteia de a soluționa o cerere făcută de reclamantă.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor art. 1 al. 1, art. 2 și 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța de fond respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea ci neobservarea motivelor de fapt și de drept care conduc la concluzia că pentru anul fiscal 2006 R - este scutită de la plata impozitului pe clădiri și teren. S-a reținut în practicaua sentinței că a formulat o cerere în baza legii contenciosului administrativ când de fapt cererea sa s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă. Judecătorul trebuie să respecte limitele sesizării și să manifeste rolul activ conform art. 129 Cod procedură civilă. Desigur că prin prisma art. 18 din Legea nr. 554/2004 cererea sa este inadmisibilă.
Consideră că dacă instanța de fond dacă ar fi cercetat în mod temeinic fondul chestiunii, ar fi constatat că R - era scutită de la plata impozitului pe clădiri și teren pe anul 2006, deoarece funcționează în parcul industrial Pro și față de prevederile art. 250 alin. 1 pct. 9 și 257 alin.1 lit. din Legea nr. 571/2003.
Menționează că acțiunea în realizarea dreptului nu era la îndemână deoarece nu putea ataca o decizie de impunere care era completată cu mențiunea scutit conform Legii nr. 571/2003. Cu toate acestea Direcția Fiscală a pornit executarea împotriva societății.
La dosar a depus întâmpinare intimata Direcția Fiscală solicitând respingerea recursului, cererea recurentei nu poate fi primită deoarece aceasta poate cere realizarea dreptului printr-o contestație conform procedurii stabilite de art. 205 și 218 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003.
Se arată că nici pe fond nu are dreptate recurenta, deoarece scutirea de plată a impozitelor pe teren și clădiri este ajutor de stat care poate fi acordat doar în anumite condiții prevăzute de lege cu obținerea autorizării acesteia de către Comisia Europeană.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta R - a formulat o cerere în constatarea faptului că este scutită de plata impozitului pe clădiri și pe teren, pentru bunurile imobile aflate în proprietate și amplasate în perimetrul parcului industrial Pro R B, pentru anul fiscal 2006, și de asemenea să se constate că declarațiile rectificative de impunere depuse de ea pentru acest an sunt corecte și conforme cu prevederile legale.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Considerându- se că această cerere este o acțiune în contencios administrativ fiscal, cererea s-a judecat ca urmare a declinării competenței materiale la Tribunalul Brașov.
Prin sentința civilă nr. 183/CA/23.09.2009 cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. S-a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Temeiul de drept invocat de către parte în cererea sa inițială au fost prevederile art. 111 Cod procedură civilă. Conform acestui articol "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Cererea de față vizează pe de o parte constatarea unei stări de fapt și nu existența sau neexistența unui drept, iar pe de altă parte reclamantul are calea realizării dreptului care în speță se materializează prin incidența dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, Titlul IX soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, Cap. I dreptul de contestație, art. 205 posibilitatea de contestare. De asemenea, reclamantul are posibilitatea ca în baza art. 172 din Codul d e procedură fiscală să introducă contestație la executarea silită, în cazul în care Direcția Fiscală B pornește executarea silită împotriva sa, neluând în considerare deciziile rectificative respective.
Având în vedere că există posibilitatea realizării dreptului, corect a reținut prima instanță că acțiunea în constatare formulată de reclamantă este inadmisibilă
Soluționând cauza pe excepție, a devenit de prisos analizarea chestiunilor de fond privind scutirea de la plata impozitelor, atât cele invocate de reclamantă cât și cele invocate de pârâtă.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat, și să mențină sentința civilă atacată cu complinirea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R - împotriva sentinței civile nr. 183/CA/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 19.05.2009/dact. VP 20.05.2009
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
