Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 357/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 357
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 02.12.2008 privind soluționarea cererii formulată de reclamanta - EXPLOATARE D SA, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect suspendare acte de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 02.12.2008 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 09. 2008.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2008, reclamanta - EXPLOATARE D SA a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.76/14.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.3660/14.10.2008, emise de către V C, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare s-a susținut că în mod greșit s-au constatat obligații fiscale în sumă de 366.017 lei debit, 350.992 lei majorări și 14.064 lei penalități.
În ceea ce privește suspendarea, reclamanta a menționat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind suspendarea actului administrativ fiscal.
În dovedirii cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.4793 din 28.10.2008, contestația înregistrată sub nr.4792/28.10.2008, Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.42/1997 privind navigația civilă, OG 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile, adresa nr.-/6.10.2008 adresa nr.20/1361/09.10.2008, decizia de impunere nr.76 din 14.10.2008, raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.10.2008, cu anexele și autorizațiile de utilizator final.
Prin rezoluția din data de 17.11.2001 s-a stabilit o cauțiune de 10.000 lei.
La data de 02.12.2008 a fost depusă cauțiunea stabilită de instanță.
La data de 09.12.2008, după ce cauza fusese luată în pronunțare, pârâtele au depus la dosar întâmpinare.
Constatându-se că pârâtele nu au depus întâmpinarea în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art.1141alin.2 Cod pr.civilă, cu toate că fuseseră legal citate cu această mențiune, precum și cu copia acțiunii introductive, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.136 și 138 Cod pr.civilă, în sensul că va aplica acestora sancțiunea decăderii, conform art.103 alin.1 Cod pr.civilă.
Având în vedere că în cuprinsul "întâmpinării" depuse la dosar s-a invocat excepția de ordine publică, de necompetență materială a Curții de APEL CRAIOVA, instanța se va pronunța cu prioritate în condițiile art.137 Cod pr.civilă asupra acesteia.
Astfel, în motivarea excepției invocate s-a precizat că, în speță competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 ar reveni Tribunalului, și nu Curții de Apel.
Excepția se va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății, reclamanta a contestat suma de 731.073 lei, din care 366.017 lei debit, 350.992 lei majorări și 14064 lei penalități, sumă stabilită prin decizia de impunere nr.76/14.10.2008, emisă de pârâta V C și care reprezintă obligații fiscale în sarcina societății.
Fiind vorba de contestarea unei sume care depășește pragul valoric de 500.000 lei, conform art.10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, modificată competența materială de a soluționa litigiul în primă instanță revine Curții de APEL CRAIOVA.
Examinând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Comisia de inspecție fiscală din cadrul VCa efectuat un control fiscal la reclamantă, ale cărui rezultate s-au concretizat în raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 14.10.2008.
Urmare a acestui raport de inspecție fiscală și a sumelor apreciate ca fiind datorate de organul fiscal s-a întocmit decizia de impunere.
Reclamanta a formulat plângere administrativă împotriva actului de control și a deciziei de impunere și de asemenea a solicitat instanței prin prezenta cerere suspendarea actelor administrative fiscale contestate.
Procedura suspendării actelor administrativ fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "Dispoziții procedurale.".
Articolul 215 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr.
Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.129 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Înființarea popririi asupra contului unei societăți, căreia organul fiscal i-a stabilit anumite obligații bugetare suplimentare constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului fiscal prin care s-au constituit obligațiile bugetare.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Curtea mai arată că, în cererea de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, reclamanta a invocat o serie de neregularități cu privire la actul care consemnează rezultatul inspecției fiscale. Acestea creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului.
În plus, executarea sumei aflate în discuție, din cauza cuantumului său ridicat, ar putea crea un dezechilibru major în activitatea societății.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta hotărâre, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite cererea reclamantei și va suspenda executarea actelor fiscale, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - EXPLOATARE D SA,cu sediul în O,-, Județul M, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C, C nr.248, Județul D și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B, sector 1, nr.13.
Suspendă executarea deciziei de impunere nr. 76/14.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.3660/14.10.2008, emise de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/07.01.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
