Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.359/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G, str.-, -ăstun,.16, împotriva sentinței nr.3373/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, personal, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice G prin consilier juridic fără delegație la dosar, și intimata Administrația Finanțelor Publice prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurentul solicită instanței să pună în vedere reprezentantului intimatei DGFP G, consilier juridic să depună delegație la dosar.
Curtea, verificând actele dosarului, constată că reprezentantul intimatei nu are delegație de reprezentare în dosar, și-i pune în vedere să o depună.
Nemaifiind de formulat alte cereri Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul arată că a formulat recurs, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, pentru motivele ce urmează a le expune în fața instanței.
În susținerea recursului precizează că în judecarea cauzei instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 pr.civ. Din actele dosarului se constată că alături de DGFP Gam ai stat în judecată și G fără ca niciuna din părțile inițiale în cauză să solicite chemarea în judecată a G, în calitate de chemată în garanție.
De asemenea mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate și a probelor administrate în cauză privind încălcare de către organele fiscale a disp.art.12 din Codul d e procedură fiscală, ce prevede că, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe buna-credință. Ori, din conținutul sentinței atacate nu rezultă că instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, fapt ce conduce la nulitatea sentinței atacate.
În judecarea pe fond a cauzei instanța de fond a procedat la o analiză eronată și superficială a argumentelor invocate în susținerea acțiunii. Pentru a motiva în fapt respingerea acțiunii instanța a preluat în mod automat susținerile pârâtei fără să constate că acestea sunt în contradicție cu probele administrate existente la dosar, iar motivarea în drept nu există. Mai arată recurentul că își desfășoară activitatea de agent economic ca persoană fizică autorizată. Instanța a reținut în mod eronat că suma de 8.069 lei neadmisă la deducere reprezintă TVA aferentă tâmplăriei PVC și a aparatului de aer condiționat.
În conținutul sentinței instanța a apreciat că întrucât organul fiscal a suspendat soluționarea cererii de restituire a sumei de 8.069 lei până la soluționarea contestației din prezentul dosar, apreciază că nu se poate proceda la analiza cererii de restituire.
Pentru cele arătate mai sus și în cadrul motivelor de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatei DGFP G consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, criticile recurentei neputând fi primite, susținerile acestuia fiind nefondate. Cu privire la excepția de nulitate absolută a Deciziei nr.53/2008, pe considerentul că aceasta a fost emisă pe de un organ necompetent, recurentul a interpretat în mod eronat actul dedus judecății precum și disp.art.209 al.1 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul cauzei solicită a se avea în vedere disp.art.103 al.3 Cod procedură fiscală, conform cărora organele de inspecție au dreptul de a se deplasa la locul desfășurării activității, și întrucât acest lucru nu a fost permis, soluția contestației nu putea fi decât de admitere.
Cu privire la TVA,arată că pentru a putea fi deductibil, era necesar să se facă dovada că achiziția acestuia s-a făcut pentru desfășurarea unei activități pentru producere de venit.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta intimatei G consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca nefondat, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamantul, a solicitat anularea Deciziei nr.53/2008 a DGFP G, cât și suspendarea ei în baza art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.3373/15 decembrie 2008 respins acțiunea.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin Decizia nr.50/2008 a fost respinsă contestația reclamantului, privind obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 274 lei cu titlu de TVA neadmis la deducere precum și obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 5.872 lei cu titlu de TVA neadmis la deducere și a desființat decizia DGFP G, pentru diferența neacceptată la rambursare în sumă de 8096 lei, urmând a se proceda la o nouă verificare.
În urma controlului fiscal ce a cuprins TVA pentru perioada 06.08.2007 - 31.12.2007 nu a admis la deducere (rambursare) TVA în suma de 13.937,52 lei.
Verificând documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în jurnalele de TVA s-a constatat ca parțial acestea nu îndeplinesc condițiile impuse de titlu VI art. 146 alin. 1 și 2 și art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 precum și art. 1 alin. 2 din Ordinul 1714/2005 pentru mai multe sume:
- 274 lei reprezentând facturi sau bonuri fiscale pe numele sau erori de adiție. De asemenea nu s-a acordat dreptul la rambursare a TVA în suma de 99 lei reprezentând cheltuieli sediul fiscal reținând ca reclamantul nu a deținut facturi emise pe numele reclamantului persoane fizica autorizata.
Cum reclamantul pentru aceste sume nu a prezentat în instanța probe, în mod corect organul fiscal a respins contestația.
În ceea ce privește suma de 5743 lei reprezentând TVA aferent avans autoturism, instanța retine că potrivit disp. art. 145 pct. b orice persoana impozitata are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate unor operațiuni rezultate din activități economice.
Cum reclamantul persoana fizica autorizata - având ca obiect de activitate - efectuare expertize în luna noiembrie 2007 achiziționat un autoturism, iar în luna decembrie 2007, plătit avans pentru achiziționarea unui alt autoturism, respectiv.
Se retine ca în mod corect nu s-a admis la deducere suma de 5743 lei, motivat de faptul ca numai primul autoturism putea susține activitatea economica desfășurata de contribuabil. Cum reclamantul nu a putut dovedi ca a devenit plătitor de salarii, corect a reținut organul fiscal ca achiziționarea noului autoturism ar fi servit activității unui angajat, nu este dovedita.
În ceea ce privește suma de 8096 lei reprezentând TVA aferentă tâmplăriei PVC și a aparatului de aer condiționat, sumă neadmisă la deducere, instanța reț+ine:
Prin Decizia nr. 53/2008, pârâta DGFP Gad esființat Decizia de pentru suma de 8096 lei, urmând să se procedeze la o noua verificare, ținând cont de justificarea faptica a realității operațiunilor desfășurate.
În cursul judecării cauzei, pârâta a depus la dosarul cauzei Decizia nr. 121/26.09.2008 emisa de același organ fiscal prin care sesizat cu contestația reclamantului pentru suma de 8096 lei reprezentând TVA, din care a rezultat că organul fiscal a dispus suspendarea acesteia până la soluționarea cauzei de față.
Cum organul fiscal nu a soluționat contestația pe fond privind suma de 8096 lei cu titlu de TVA, instanța reținut ca nu poate proceda la analiza obligației fiscale solicitata la deducere.
Împotriva sentinței a declarat recurs pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, prin faptul că instanța de fond a făcut o analiză incompletă a materialului probator administrat precum și o greșită aplicare a legii.
Se susține că în judecarea cauzei instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art.105 al.2 Cod procedură civilă prin faptul de a fi fost introdusă în cauză și DGFP G deși nimeni nu a cerut acest fapt, fiind încălcate disp.art. 49-51 Cod procedură civilă și art.57 sau 60 Cod procedură civilă.
Sub un alt motiv de recurs este criticată hotărârea tribunalului, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a DGFP G, în soluționarea contestației depuse împotriva raportului de inspecție fiscală înregistrat la G sub nr. 2321/14 martie 2008 fiind încălcate astfel disp.art.209 al.1 lit.b din OG 92/2003 ca urmare a modificării prin OUG nr.19/27.02.2008, precum și asupra încălcării art.12 Cod procedură fiscală de către organele fiscale în sensul că relațiile dintre contribuabil și acestea trebuie să se fundamenteze pe bună - credință.
În fine, instanța a greșit și atunci când nu a admis la deducere suma de 5743 lei, cu încălcarea art.45 al.2 din normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind cadrul fiscal, aprobate prin HG 1529/2007.
De asemenea, s-a reținut eronat că suma de 8069 lei neadmisă la deducere reprezintă TVA aferentă tâmplăriei PVC și aparatului de aer condiționat, în condițiile în care din documentele depuse la dosar de intimată rezultă că TVA pentru acestea este în sumă de numai 1.093, 69 lei.
Organele fiscale au suspendat soluționarea cererii de restituire a sumei de 8.069 lei până la soluționarea contestației din prezentul dosar, prin Decizia nr.121/26.09.2008, care deși nu a fost atacată, nu prezintă relevanță acest aspect, câtă vreme a fost contestată Decizia nr.53/2008 prin care a fost respinsă cererea de restituire a sumei respective.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
În legătură cu motivul de recurs referitor la nelegala introducere în cauză a G și prin aceasta încălcarea art.49-51, art.57 și 60 Cod procedură civilă, critica se constată a fi nefondată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală înregistrată la G sub nr. 2321/14.03.2008.
Simpla împrejurare că un act ale cărui efecte se cer a fi desființate, justifică citarea într-un litigiu a instituției la care actul respectiv s-a înregistrat sau care l-a întocmit.
Deosebit de acesta, prin art.16/1 din Legea nr.554/2004 este reglementată posibilitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.
Articolul citat prevede că,instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere,organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept,
În încheierea de ședință din 27 august s-a consemnat că, reprezentantul DGFP Gas olicitat anularea raportului de inspecție fiscală emis de, instanța dispunând în acest sens și acordând un nou termen de judecată la data de 23 septembrie 2008.
Se constată că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, a cerut anularea raportului de inspecție fiscală, întocmit de inspectori din cadrul, iar reprezentantul DGFP G, a solicitat citarea în proces și a acestei părți.
În mod evident cerințele art.16/1 din Legea nr.554/2004 fiind îndeplinite, critica formulată urmează a fi înlăturată, constatându-se că prin legea organică a contenciosului administrativ a fost reglementată special și distinct instituția introducerii în cauză a altor subiecți de drept, ceea ce face inaplicabile disp.art. 49-51 57 și 60 Cod procedură civilă.
Sub aspectul încălcării art.12 Cod procedură fiscală, în sensul nepronunțării instanței, este de observat că, recurentul nici cu ocazia primei judecăți și nici în recurs nu și-a motivat susținerea privitoare la principiul potrivit căruia relațiile dintre organele fiscale și contribuabil trebuie să fie guvernate de bună-credință.
Instanța nu se poate substitui părții aflate în litigiu, motivând ea însăși ceea ce revenea celui ce a făcut afirmația.
Cu privire la excepția necompetenței DGFP G de a soluționa contestația depusă de, de asemenea se constată că, nu au fost încălcate disp.art. 209 al.1 din OG 92/2003 în formă modificată.
Art.209 al.1 lit.a din OG 92/2003 prevede:, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor de regularizare situației,emise în conformitate cu legislația vamală, se soluționează după cum urmează:
lit.a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții datorie vamală precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 100.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal;
Din actele dosarului rezultă că în cauza de față nu este vorba de obligații fiscale mai mari de1.000.000 lei, contestația nu este formulată de un mare contribuabil și nici nu este îndreptată împotriva actelor de control financiar, astfel că textul legal la care s-a făcut referire, nu este aplicabil.
Pe fondul cauzei, se constată că instanța de fond a dat o corectă interpretare legii.
În referire la suma de 5743 lei reprezentând TVA aferent avans autoturism, potrivit art. 145 pct. b din Codul fiscal orice persoană impozitată are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate unor operațiuni rezultate din activități economice.
Recurentul este persoană fizică autorizată în efectuarea de expertize contabile, dar care nu a reușit să convingă prin probe motivul pentru care erau necesare două autoturisme în vederea susținerii acestei activități.
Recurentul a achiziționat în cursul lunii noiembrie 2007 un autoturism, iar în luna decembrie 2007, pe cel de-al doilea, fără a proba necesitatea dobândirii acestora pentru desfășurarea aceleași activități, motiv pentru care, atât organele de control cât și ulterior instanța, au apreciat ca nedovedită susținerea.
În sfârșit, pentru suma de 8069 lei, prin Decizia nr.53/2008 DGFP Gad ispus desființarea deciziei de impunere pentru această sumă, cu indicația de a se proceda la o nouă verificare.
Același organ jurisdicțional sesizat cu contestație privitor la suma de 8096 lei a dispus suspendarea acesteia, până la soluționarea cauzei de față, prin Decizia nr.121/26 sept. 2008.
Recurentul nu a contestat această ultimă decizie, iar pe de altă parte instanța nu se poate pronunța asupra legalității suspendării de vreme ce nu fost sesizată și nici nu poate desființa o măsură dispusă prin Decizia nr.53/2008, sub aspectul discutat, câtă vreme ea profită recurentului, în sensul dispunerii unei noi verificări cu luarea în considerare a realității operațiunilor desfășurate și a prevederilor legale.
Pe baza hotărârilor pronunțate de cele două instanțe, recurentul poate solicita organului investit cu soluționarea contestației, reluarea examinării acesteia, prin repunerea pe rol, întrucât Decizia nr.121/2008 nu a fost dată pe fondul cauzei ci, a fost luată doar măsura provizorie de suspendare până la pronunțarea instanțelor.
Cum instanțele s-au pronunțat, nimic nu împietează asupra reluării procedurii de soluționare a contestației referitoare la suma de 8096 lei.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G, str. -, -ăstun,.16, împotriva sentinței nr.3373/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./30.04.2009
Tehnored.//30.04.2009
Fond-
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
