Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3711/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3711

Ședința publică de la 30 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător

- - - - Judecător

- - - - Judecător

Grefier: -

XXXXX

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP G - Tg. J, împotriva sentinței nr. 931 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantul.

La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G - Tg. J, lipsind intimatul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.

S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:

Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G - Tg. J solicită respingerea recursului.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.931 din data de 25 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorj a admis excepția invocată de pârâta G și a respins acțiunea față de această pârâtă.

A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun. Tg

A anulat adresa nr. 2627/23.01.2009 emisă de Tg

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2827 lei achitată cu titlu taxă primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă.

La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că raportul juridic fiscal s-a născut între reclamant și pârâta Tg J, de altfel în contul acestuia achitându-se taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța nr. -/ 16.06.2007.

S-a apreciat că sunt incidente disp. art. 33 din OUG 92/2003 republicată și ale art. 2 din nr. 1899/2004, organul fiscal competent fiind administrarea impozitelor și taxelor fiind cel în a cărei rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau a plătitorului de venit, mai mult ceea ce a contestat reclamantul este refuzul de restituire a diferenței de taxă așa cum rezultă din actul administrativ nr. 2627 din 23.01.2009 emis de Tg

Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:

Reclamantul a importat un autoturism second hand din Germania rezultând aceasta din factura nr-, la data de 04.06.2007 și în vederea înmatriculării a achitat cu chitanța nr. - la 26.06.2007 suma de 6024 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.

Restituirea acestei taxe a fost solicitată de reclamant și la 16.09.2008 i s-a restituit suma de 3197 lei, în acest sens fiind susținerea reclamantului confirmată de pârâta Tg

După restituirea parțială reclamantul a formulat o nouă cerere cu nr. 2627 la 21.01.2009, pentru diferența de 2827 lei, însă pârâta a comunicat că taxa a fost calculată conform art. 214 din L 571/2003, dar nu s-a stabilit printr-un act administrativ fiscal care să poată fi contestat conform prevederilor legale în vigoare și deci Tg J nu poate emite o decizie.

La momentul solicitării cererii de restituire formulată de reclamant, procedura era reglementată de art. 113 fiscală, în prezent art. 117 fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, restituindu-se plătitorului la cerere, ori în speța dedusă judecății adresa nr. 2627/23.01.2009 reprezintă un act administrativ fiscal prin care se refuză restituirea taxei, motivându-se că taxa a fost legal încasată, deși reclamantul depusese toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004.

S-a apreciat că reclamantul a parcurs procedura prealabilă, iar pârâta Tg Jar efuzat restituirea sumei solicitate așa încât speța se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, legiuitorul asimilând art. 2 alin 2 din L 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere ce privește un drept sau un interes legitim.

Art. 90 alin 1 din Tratat interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele ce provin de pe piața internă care sunt de natură similară, ori conform art. 148 alin 2 din Constituția României " prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" iar alin 4 prevede" autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin 2 ".

Taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă cu 01.01.2007 prin L 343/2006 și 214/1 cod fiscal, criteriile de calcul ale cuantumului fiind prevăzute la art. 214/1 alin 3.

Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în României, diferența de aplicare a acesteia introducând în regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculelor aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în României în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se mai percepe.

În cazul unui conflict între dreptul național și legea comunitară judecătorul național este obligat să dea prioritate dispozițiilor de drept comunitar, aceasta și prin aplicarea art. 148 alin 2 din Constituție.

În ceea ce privește apărarea pârâtei prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, s-a reținut că aceasta nu are temei legal, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 49-66 cod procedură civilă, pe de altă parte procedura de restituire se derulează exclusiv în contradictoriu cu ce a încasat taxa de primă înmatriculare.

S-a reținut că este neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că sunt aplicabile OUG 50/2008, conform art. 11 " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele Metodologice de aplicare", norme aplicate prin HG 686/2008.

La data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile disp. art. 214 alin 1 - 214 alin 3 fiscal, normă internă în vigoare anterior datei de 01.07.2008 și care este contrară normelor comunitare. În această ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia, restituirea făcându-se integral.

Nu există un temei legal de reținere a unei părți încasate ilegal anterior și taxa ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ ( OUG 50/2008) adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, dacă s-ar admite aceasta ajungându-se la aplicarea retroactivă a unui act normativ ce era inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, aceasta contravenind principiului neretroactivității legii prev. de art. 15 alin 1 din Constituție.

Este adevărat că la nivelul Uniunii Europene s-a stabilit că taxa de poluare ce se percepe prin OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului, însă aceasta nu prezintă relevanță pentru soluționarea cererii reclamantului de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare percepută de Tg J în baza unui act normativ anterior acestuia.

Împotriva sentinței Tribunalului Gorjs -a declarat recurs de către pârâta - Tg

În motivele de recurs s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a considerat încasarea taxei în mod nelegal,menționându-se ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, ca o soluție legislativă adoptată de Parlamentul României și nu are în vedere reglementările în materie ale UE, dând dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din Legea 24/2000.

A precizat recurenta că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:

Soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități, a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.

Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.

Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.

În situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.

De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.

Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. S-a explicat mai sus că dispozițiile din dreptul intern sunt contrare dispozițiilor din dreptul comunitar.

Pârâta recurentă a susținut că aceste dispoziții n-ar avea aplicabilitate directă, deoarece nu ar exista un caz concret de încălcare a dreptului comunitar și că dacă totuși ar exista o încălcare, numai instituțiile și organele comunitare ar putea să facă o astfel de apreciere.

Și sub acest aspect, criticile sunt neîntemeiate.

Tratatul Comunității Europene face parte din categoria izvoarelor dreptului comunitar, constituind legislația primară în această materie.

Curtea Europeană de Justiție a consacrat pe cale jurisprudențială supremația dreptului comunitar asupra normelor naționale și a efectului direct al acestuia.

În mai multe cauze, Curtea Europeană de Justiție, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene, s-a pronunțat în sensul efectului direct al tratatului comunitar, situație în care conținutul unei prevederi din tratat poate fi invocat direct în fața instanțelor naționale pentru protecția unui drept.

De asemenea, în practica constantă a Curții s-a decis că persoanele fizice sau juridice ce au suferit prejudicii ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitar de către autoritățile unui stat membru, se pot adresa instanțelor naționale pentru a obține repararea prejudiciului.

Obligația de despăgubire decurge din acțiunea statului român de a introduce o normă, respectiv art.2141Cod fiscal, contrară tratatului Uniunii Europene.

În această situație, norma din dreptul național fiind contrară tratatului și cum prin aceasta persoanele fizice sau juridice române au achitat o taxă interzisă de tratatul constitutiv, în mod corect prima instanță a dat eficiență normelor din tratat și a obligat autoritatea pârâtă să repare prejudiciul cauzat reclamantului, respectiv să-i restituie taxa de primă înmatriculare.

Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.

În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire printr-un referat de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule stabilind in baza OUG50/2008, suma de 3197 lei, ca fiind cea de restituit, reprezentând diferența între suma achitata anterior ca taxa speciala si taxa pe poluare.

Acest referat a fost întocmit de organul fiscal la data de 05.09.2008, după ce fusese promovata acțiunea în justiție, iar prin decizia de restituire nr.51233/04.09.2008 reclamantul a încasat suma acordata de organul fiscal.

Astfel, corect a admis doar în parte acțiunea reclamantului, reținând că pârâtele au restituit o parte din taxa de înmatriculare.

Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J, împotriva sentinței nr. 931 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.

PREȘEDINTE: Carmen Ilie

- -

JUDECĂTOR 2: Alina Răescu

- -

JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru

- -

Grefier,

Red. AR

Tehn. MI 2 ex/16.10.2009

Președinte:Carmen Ilie
Judecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3711/2009. Curtea de Apel Craiova