Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 376
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 217 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2009.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 217/03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R SASCUT în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, dispunându-se anularea deciziei nr. 240/10 iulie 2007 emisă de pârâtă, a deciziei de impunere nr. 1497/S1/22 aprilie 2005 și a actelor fiscale contestate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1497/S 1/22.04.2005 în baza căruia a emis Decizia de impunere nr. 1497/S1/22.04.2005 s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare de plată, respectiv 499.217 lei reprezentând diferență la impozitul pe profit și 16.244 lei TVA suplimentar de plată.
Prin sentința penală nr. 292/26.04.2006 emisă de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 228/2006 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492/20.11.2006 a Tribunalului Vranceas -a respins ca tardiv recursul declarat de V și s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de prin ca nefondată. Această hotărâre judecătorească a fost menținută prin decizia penală nr. 492/26.11.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea și Decizia penală nr. 121/R a Curții de Apel Galați rămânând definitivă.
În cadrul procesului penal s-au efectuat expertize contabile care au stabilit situația exactă a obligațiilor fiscale situație reținută și prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, expertul reținând aspectele referitoare la: diferența de 4.991.197.912 rol stabilită la impozit pe profit - dacă a fost calculată corect în raportul de inspecție fiscală; dacă diferența de 161.437.290 rol la.A a fost calculată corect de Inspecția fiscală; de asemenea cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și valoarea prejudiciului achitată de contribuabil după efectuarea inspecției fiscale.
Suma de 1.934.477.692 lei rol reprezentând impozit pe profit neevidențiat de societate și nedeclarat la organul fiscal ( așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă) a făcut obiectul sentinței penale nr. 292/26.04.2006 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr. 228/2006, a Deciziei penale nr. 121/R din 6.03.2007 a Curții de Apel Galați - Secția penală pronunțată în dosarul nr- și a Deciziei nr. 71/R/13.02.2007 a Curții de Apel, G Secția Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr-.
Din documentele primare și financiar contabile verificate privind activitatea societății din perioada 01.01.2004-28.02.2005 expertul nu a constatat alte obligații suplimentare de plată privind impozitele și taxele în afara creanței menționate care, așa cum s- precizat, a făcut obiectul hotărârilor judecătorești menționate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză societatea nu datorează și A de plată întrucât în perioada verificată a beneficiat de A deductibilă în sumă de 506.578.604 rol mai mare decât obligația suplimentară de plată la.A de 162.437.290 lei rol stabilită de organul de control.
Potrivit expunerilor din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale creanța de 1.934.477.692 rol a fost recuperată la bugetul de stat prin compensare din suma de 2.694.100.163 rol de rambursat de la bugetul de stat după cum reiese din adresa nr. 3034 din 2.06.2005 emisă de V către R Păunești județul
In cauză s-au admis obiecțiuni formulate de contestatoare, expertul întocmind un supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară care să clarifice dacă creanțele fiscale prevăzute în actele fiscale ce fac obiectul prezentei cauze au făcut obiectul sentinței penale nr. 292/06.04.2006 pronunțată de Judecătoria Adjud și defalcarea pe coloane distincte a creanțelor din procesul aflat pe rol și creanțele din hotărârile judecătorești.
Potrivit suplimentului de expertiză prin Raportul de Inspecție fiscală nr. 1497/S1/22.04.2005 și Decizia de impunere nr. 1497/S1/22.04.2005 - V - Activitatea de Control Fiscal a stabilit în sarcina CRE. L Păunești, contestatoarea din prezenta cauză, un debit suplimentar de plată la impozitul pe profit de 4.992.197.912 lei rol cu accesoriile aferente de 436.896.767 lei rol și de asemenea un debit suplimentar de plată la.A de 162.437.290 rol.
Pentru debitele de plată stabilite suplimentar organul de control a înaintat sesizarea penală nr. 4306/17.05.2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Prin adresa nr. 6867/17.04.2004 s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. 228/P/2006 la Judecătoria Adjud pentru prejudiciul adus bugetului de stat de 4.992.197.912 rol reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente și cheltuieli sociale.
Potrivit expertizei contabile s-a reținut că din totalul de 4.992.197.912 lei rol la impozitul pe profit și 162.437.290 lei rol la. numai suma de 1.934.477.692 lei rol reprezintă impozit pe profit neevidențiat în contabilitatea societății și nedeclarat la organul fiscal de R, societatea nedatorând și debitul suplimentar de 162.437.290 lei rol la. deoarece în perioada verificată a beneficiat de deductibilă în sumă mai mare decât obligația de plată stabilită de organul de control fiscal.
Suma de 1934.477.692 rol a fost recuperată la bugetul de stat prin compensare din suma de 2.694.100.163 lei rol de rambursat la bugetul de stat așa cum reiese și din adresa nr. 3034/2.06.2005 emisă de V către R Păunești.
Creanțele fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere totalizează suma de 712.132 lei din care au fost contestate obligații fiscale în sumă de 159.882 lei din care 147.594 lei la impozit pe profit și 12.288 lei la TVA, sumă care a fost respinsă de intimată prin Decizia nr. 240/10.07.2007 ce face obiectul cauzei.
Creanțele fiscale de 159.882 lei contestate de societate la. B fac parte integrantă din debitul suplimentar de plată de 515.464 lei stabilit în raportul de inspecție fiscală nr. 1497/S1/22.04.2005 emisă de V creanțe care la rândul lor au făcut obiectul sentinței penale nr. 229/26.04.2006 a Judecătoriei Adjud, rămasă definitivă.
Pentru aceste considerente tribunalul apreciat contestația ca întemeiată și, pe cale de consecință, admis-o, dispunând anularea Deciziei nr. 240/10.07.2007 emisă de B, Decizia de impunere nr. 1447/S1/ 22.04.2005 și a actelor contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe susținându-se că deși reclamanta a înțeles să se judece doar cu B, având în vedere că prin acțiunea se solicita și anularea unor acte emise de V, instanța era obligată, în baza rolului activ conferit de art. 129 Cod procedură civilă, să pună în discuția părților, din oficiu, introducerea în cauză V, în calitate de intimată, precum și indicarea clară a actelor fiscale contestate.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că motivarea primei instanțe este bazată exclusiv pe suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și pe expertiza extrajudiciară din cauza penală, instanța rezumându-se la a reitera concluziile experților, fără a indica temeiul de drept care stă la baza hotărârii.
Legal citată, intimata - reclamantă R SASCUT a fost reprezentată în fața instanței și prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 214 pct.4 Cod procedură fiscală și ale art. 22 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează latura civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pe care statul s-a constituit parte civilă. Pe de altă parte, acțiunea a fost formulată numai față de decizia emisă de recurente, anularea celorlalte acte fiscale dispunându-se în virtutea principiul resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis, fără a constitui schimbare a codului procesual.
Având în vedere motivul de recurs privitor la calitatea procesuală V, la termenul din data de 12 martie 2009 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B cu privire la contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 1497/S1/22 aprilie 2005 și a actelor fiscale contestate, părțile formulând concluzii de respingere excepției.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În urma inspecției fiscale efectuate la R PĂUNEȘTI pentru perioada 01.02.2004 - 28.02.2005 a fost încheiat raportul de inspecție fiscală înregistrat la. V - Activitatea de Control Fiscal sub nr. 1497/S1/22 aprilie 2005 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare și accesorii, dintre care impozit pe profit 4.992.197.912 lei ROL (499.220 lei RON) și accesorii 436.896.767 lei ROL (43.690 lei RON), respectiv 162.437.290 lei ROL (16.244 lei RON).
În baza acestor constatări a fost emisă decizia de impunere înregistrată sub nr. 1497/S1/22 aprilie 2005 contestată de către reclamantă în ce privește suma de 159.882 lei din care 147.594 lei impozit pe profit și 12.288 lei. Totodată au fost sesizate organele judiciare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către directorul economic al societății reclamante, procesul penal finalizându-se prin pronunțarea sentinței penale 292/26 aprilie 2006 de către Judecătoria Adjud în dosarul 228/2006, hotărâre definitivă.
Prin această hotărâre s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva directorului economic al societății reținându-se cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 al. varianta 3 din Legea 241/2005 în sensul că prejudiciul penal produs prin infracțiunea de evaziune fiscală de 1.397.921.071 lei ROL a fost în întregime achitat. Această situație de fapt a fost reținută pe baza adresei nr. 3034/02 iunie 2005 a V, înscris avut în vedere și la pronunțarea deciziei civile 71/R/13 februarie 2007 de către Curtea de Apel Galați, prin care s-a constatat stinsă, prin compensare, obligația fiscală în sumă de 1.934.477.962 lei ROL reprezentând impozit pe profit pe perioada februarie 2004 - februarie 2005, cu parte din suma de 2.694.100.163 lei, reprezentând de rambursat către reclamantă.
Din perspectiva acestei situații de fapt se impune examinarea actelor fiscale contestate prin acțiunea introductivă, având în vedere motivele de fapt și de drept invocare, care privesc efectele juridice produse de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile asupra raporturilor juridice de drept fiscal.
Împrejurarea că sumele contestate în procedura prevăzută în materie fiscală fac parte din sumele avute în vedere la judecata procesului penal rezultă din înscrisurile cauzei, considerentele hotărârii penale și raportul de expertiză contabilă administrat în prezenta cauză.
Efectele juridice produse de constatările autorităților judiciare penale se circumscriu dispozițiilor art. 184 al. 4 Cod procedură fiscală, în forma în vigoare la data emiterii deciziei nr. 240/10 iulie 2007 (art. 214 al. 4 în forma actuală) precum și dispozițiilor art. 22 al. 1 Cod procedură penală. Astfel, are autoritate de lucru judecat și este opozabilă organelor fiscale competente hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă, în prezenta cauză autoritatea de lucru judecat vizând existența faptei de evaziune fiscală. Faptul că directorul economic al societății reclamante nu a fost condamnat se datorează incidenței unei cauze de nepedepsire întemeiate pe recuperarea integrală a prejudiciului, iar nu pe inexistența faptei de evaziune fiscală, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii.
Prin acțiunea cu judecata căreia a învestit instanța de judecată reclamanta nu a invocat aspecte de nelegalitate a actelor fiscale întemeiate de dispozițiile aplicabile raporturilor juridice de drept fiscal, ci a solicitat recunoașterea efectelor hotărârii penale și a celei prin care s-a constatat stingerea prin compensare a unor obligații fiscale.
În aceste condiții, concluzia care se impune este recunoașterea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală prin care s-au stabilit obligații fiscale căror executare s-a realizat prin compensare, ca formă prevăzută de dispozițiile art. 24, 112 Cod procedură fiscală, pentru respectarea principiului securității raporturilor juridice.
Anularea actelor fiscale echivalează cu lipsirea de conținut a hotărârilor penale și civile invocate, care au reținut, cu putere de lucru judecat, că obligațiile fiscale erau datorate, fiind stinse prin compensare, ca modalitate recunoscută de Codul d e procedură fiscală.
În acest context, instanța de recurs apreciază că reținerea primei instanțe a concluziilor raportului de expertiză contabilă administrat în cauză nu atrage, prin ea însăși, netemeinicia ori nelegalitatea hotărârii. Nelegalitatea hotărârii este determinată de concluzia eronată trasă în baza raționamentului juridic aplicat plecând de la situația de fapt reținută.
În consecință, având în vedere cele expuse anterior, instanța de recurs apreciază că decizia nr. 240/2007 a B, decizia de impunere nr. 1497/22 aprilie 2005 nu sunt afectate de cauze care să determine anularea acestora. Din acest motiv, instanța apreciază că în cauză nu este dovedită nici vătămarea avută în vedere de dispozițiile art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, referitor la emitentul deciziei de impunere nr. 1497/22 aprilie 2007, respectiv V, a cărei introducere în cauză și citare s-a solicitat prin motivele de recurs, prin necitarea acesteia nefiind încălcat dreptul la apărare al acesteia.
Drept urmare, nu se fondează nici excepția lipsei calității procesuale pasive a B, față de contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 1497/S1/22 aprilie 2005, calificată în acest mod față de motivele de recurs formulate.
Situația este similară în ce privește indicarea actelor fiscale menționate generic în acțiunea introductivă ca acte fiscale contestate, atât timp cât actele întocmite în cadrul procedurii fiscale reflectă raporturile juridice de drept fiscal examinate definitiv și irevocabil anterior învestirii prezentei instanțe.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. l, 3 coroborate cu art. 304 pct. 9 art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, prima instanță aplicând eronat dispozițiile legale incidente față de situația de fapt relevată de probatoriul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 217 din 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă R SASCUT, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la10 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /
Red. 27 aprilie 2009
Tehnored. 3 ex.
29 aprilie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
