Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.38
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Baban
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul "CABINET DE AVOCAT - ", cu sediul în B, Bd.-.-,.104,.parter, județul B, împotriva sentinței nr. 190 din 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin avocat și intimata prin consilier juridic, în baza delegației aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebate fiind reprezentanții părților prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, susține oral motivele de recurs. Precizează că argumentele reținute în considerente de instanța de fond cu privire la contestația formulată de recurent împotriva notei de constatare nr.10970/7.09.2007 și a titlului executoriu nr.225/26.09.2007, nu au avut în vedere toate normele de drept care sunt aplicabile în domeniul obligațiilor către Casa de Asigurări de Sănătate și s-au interpretat greșit actele juridice prin care recurentul a devenit membru al acestei case. Potrivit notei de constatare nr.10970/7.09.2007 întocmită de către consilierii intimatei, aceștia au avut în vedere perioada controlată situată între 15.09.2002 - 31.09.2007. În Anexa 1 însă, această limită de timp este depășită, deoarece calculul contribuțiilor, dobânzilor și penalităților se fac începând cu data de 15.03.2000, până la 15.06.2007. Această extindere, încalcă norma de drept prevăzută de Codul d e Procedură Fiscală și Legea nr.95/2006, care limita controlul pe o perioadă anterioară de maximum 5 ani, termenul general de prescripție al creanțelor fiscale. Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani și în mod corespunzător trebuia făcut calculul și la sumele datorate, dacă acestea se încadrau sau erau în concordanță cu normele juridice specifice perioadei luate spre verificare. Organul de control trebuia să stabilească momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment și până când se finaliza controlul, obligațiile de plată privind contribuțiile la fond, au fost sau nu îndeplinite. Cu această ocazie s-ar fi observat că aceste obligații au fost îndeplinite în totalitate. Pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, susține că prin hotărârea dată, instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a legislației privind sistemul asigurărilor sociale de sănătate și prevederile Codului d e procedură civilă. Precizează că recurentul datorează contribuția de sănătate ca cetățean român, din momentul când s-a înregistrat fiscal și a realizat venituri impozabile, cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale. Declarația de Sănătate depusă la B în data de 12.05.2006 nu-i conferă calitatea de asigurat ci doar opțiunea de a fi asiguratul casei județene, în vederea stabilirii și achitării contribuției în baza veniturilor realizate, așa cum se precizează la art.19 alin.1-2 din ordinul nr.221/2005.
Față de motivele în fapt și în drept invocate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată sub nr-, la Tribunalul Brăila, contestatorul "Cabinet avocat - " a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a județului B anularea deciziei nr. 99 din 02.11.2007; admiterea contestației si in consecința anularea notei de constatare nr. 10970 / 07.09.2007 si a titlului executoriu nr. 225 / 26.09.2007 prin care a fost obligat la plata sumei de 14.882 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
In motivarea contestației formulate, contestatorul susține ca in perioada 03 - 07.09.2007 consilieri din cadrul compartimentului de control al B au efectuat un control prin care au verificat modul de constituire si plata a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru perioada 15.09.2002 - 31.08.2007.
Controlul s-a finalizat prin încheierea notei de constatare înregistrata sub nr. 10970 / 07.09.2007 stabilindu-se in sarcina contestatorului obligația de plata in suma de 14882 lei compusa din: contribuții asigurări sănătate - 33 lei; dobânzi/majorări de întârziere - 12662 lei si penalități - 2187 lei.
Impotriva notei de constatare si a titlului executoriu nr.225/26.09.2007 emis in baza acesteia s-a formulat contestație care prin decizia 92/02.11.2007 a fost respinsa.
Prin aceasta contestație contestatorul a ridicat si doua excepții de procedura respective lipsa calității de parte a "Cabinet avocat - " si nulitatea titlului executoriu.
Intimata insa nu s-a pronunțat asupra acestora iar ulterior in cursul procesului contestatorul a renunțat la susținerea lor.
In ceea ce privește obligațiile fiscale impuse contestatoarea invoca dispozițiile OUG150 / 2002 prin care s-a prevăzut in art. 53 alin. 4 ca persoanele care au obligația de a se asigura ( inclusiv avocații ) u pot dovedi plata contribuției, sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat sa achite obligațiile fiscale pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculate la salariul minim brut pe tara potrivit normelor elaborate de
Contestatoarea susține ca prin motivarea deciziei atacate intimata a arătat ca aceasta norma de drept nu este aplicabila persoanelor care exercita profesii liberale ci persoanelor fără venit, invocând in acest sens prevederile art. 257 si 259 din Lg. 25 / 2006.
Contestatoarea susține ca intimata este intr-o eroare întrucât acest regim juridic este stabilit pentru viitor, el neretroactivând la momentul când era in vigoare OUG150 / 2002.
Cat privește achitarea sumei de 14829 lei pentru CAS prin ordinal de plata 13 / 11.05.2006 contestatoarea susține ca aceasta reprezintă calculul contribuțiilor lunare legale pe ultimii 3 ani raportat la salariul minim brut pe tara in vigoare la data plății așa cum prevede art. 53 alin. 4 din lege. Acest calcul nu a fost contestat niciodată si momentul plății marchează in opinia contestatoarei momentul in care persoana fizica ce desfășoară activități independente autorizate de lege a devenit membru al Casei. Abia de la acest moment organul de control putea face verificări cu privire la modul de constituire si plata a CAS. In consecința contestatoarea apreciază ca sumele imputate nu sunt datorate.
Contestatoarea a invocat si prescripția obligațiilor fiscale susținând ca majorările si penalitățile nu puteau fi calculate pe o perioada mai mare de 5 ani de la momentul controlului. In acest caz analizând perioada 15.01.2002 - 31.08.2007 prin prisma situației din anexa 1 de la nota de constatare rezulta ca suma maxima ce se putea imputa pe ultimii 5 ani este de 4671 lei.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestației.
Legal citata intimata a formulat si depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivând ca in speța obligațiile de plata ale reclamantului la fondul de sănătate decurg din reglementările legale in vigoare.
Susține intimata ca reclamantul deși recunoaște ca are obligația de a plați contribuția se încadrează eronat in categorii de persoane ce nu realizează venituri si face trimitere la art. 53 alin. 4 din OUG150 / 2002, răstălmăcind ideea de ocrotire si promovare a sănătății, principiile invocate si caracterul social al asigurărilor de sănătate.
Referitor la prescripția obligațiilor fiscale intimata susține netemeinicia acesteia întrucât obligația fiscala stabilita incumba contribuția pentru perioada 15.09.2002 - 31.08.2007 la care se adaugă majorările si penalitățile neachitate din perioada 2000 - 2005. Plata din 11.05.2006 in suma de 14829 lei efectuata de contestator a întrerupt prescripția obligației fiscale pentru aceasta ultima perioada.
In cauza la solicitarea ambelor părți s-a administrat proba cu acte si s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea sumei ce trebuia achitata cu titlu de contribuție lunara CAS aferenta perioadei 11.05.2003 - 11.05.2006 in raport de salariul minim brut pe tara; determinarea achitării cotelor CAS in perioada 11.05.2006 - 31.08.2007 in raport de veniturile realizate pe forma profesionala si precizarea structurii unor eventuale diferențe fata de constatările de la obiectivele precedente.
Prin concluziile raportului de expertiza expertul precizează ca la data când contestatoarea a solicitat obținerea calității de asigurat - 11.05.2006 nu erau aplicabile prevederile legii 95 / 2006 care au intrat in vigoare ulterior la data de 29.05.2006.
In acest caz opinia expertului este ca trebuia sa se achite conform art. 53 alin. 4 din OUG150 / 2002 contribuția la pe ultimii 3 ani in procent de 6,5% calculata la salariul de baza minim brut pe tara in vigoare la data plății.
A reținut expertul ca in conturile Casei de Asigurări de Sănătate contestatoarea a achitat suma de 14882 lei. In condițiile in care la data 11.05.2006 salariul minim in vigoare era de 330 lei rezulta ca aceasta avea de plata pentru perioada 11.05.2003 - 11.05.2006 suma de 772 lei.
Rezulta astfel ca s-a plătit in plus suma de 14117 lei ce este considerata de expert ca o plata anticipata pentru perioada următoare.
Pentru perioada 01.05.2006 - 31.08.2007 contribuția pe care contestatoarea o datora este de 11374 lei. Având in vedere ca acesta a efectuat plati in avans la data de 11.05.2006 expertul concluzionează ca pentru cele doua perioade analizate contestatoarea nu datorează nimic intimatei având plătita in avans la data de 31.08.2007 suma de 6549 lei.
Instanța analizând întregul material probator administrat in cauza prin prisma dispozițiilor legale in materie a constatat că prezenta contestație este nefondata urmând a înlătura si concluziile raportului de expertiza care contravin actelor normative in materie.
Potrivit legislației privind organizarea si funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, respectiv art. 4 alin. 1 din Legea 145 / 1997 in vigoare pana la data de 01.01.2003 si art. 4 alin. 1 din OUG150 / 2002 prin care s-a abrogat Legea 145 / 1997, toți cetățenii romani cu domiciliu in tara sunt asigurați in sistemul de asigurări sociale de sănătate, aceasta calitate încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reședința in România.
Fiind o persoana asigurata fără a face parte din vreuna din categoriile de persoane limitativ prevăzute de art. 6 alin. 1 din OUG150 / 2002 ce beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără plata contribuției contestatoarei ii incumba obligația plății contribuției conform art. 51 alin. 1 din OUG150 / 2002.
Persoanele care exercita profesii libere sau sunt autorizate potrivit legii sa desfășoare activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra venitului net din activități independente.
Legea precizează ca veniturile din profesiile liberale sunt veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, farmaceutice, de avocat - cum este cazul contestatoarei, notar, expert contabil etc.
Deși contestatorul a invocat obținerea calității sale de asigurat prin depunerea declarației de asigurare de sănătate nr. 664 / 12.05.2006 data de la care considera ca operează pentru viitor criteriile de stabilire a contribuției la fondul de sănătate, instanța urmează să înlăture aceste susțineri întrucât contestatorul face o eroare considerând ca a obținut aceasta calitate abia din momentul depunerii acestei declarații.
Potrivit art. 53 alin. 2 din OUG150 / 2002 persoanele care nu sunt salariate dar au obligația sa își asigure sănătate potrivit actului normativ invocat sunt obligate sa comunice direct casei de asigurări de sănătate alese pe baza declarației de asigurări de sănătate, veniturile impozabile in vederea stabilirii si achitării contribuției de 6,5%.
Contestatoarea nu a făcut dovada ca si-ar fi îndeplinit aceasta obligație legala.
Instanța a constatat de asemenea ca prevederile art. 53 alin. 4 din OUG150 / 2002 si prevederile art. 18 alin. 4 si alin. 5 din Ordinul nr.221/ 2005 limitează distinct situațiile in care persoanele care au obligația de a se asigura si nu pot dovedi plata contribuției au obligația sa achite contribuția pe ultimii 3 ani, calculate la salariul minim brut pe tara, insa contestatorul nu se afla intr-o astfel de situație.
Cum in speța instanța a apreciat că sunt aplicabile si prevederile art. 18 alin. 6 din Ordinul 221 / 2005 contestatorul datorează casei de sănătate unde este asigurat atât plata contribuției cat si dobânzile si penalitățile de întârziere aferente care se calculează începând cu data de la care plata contribuției era obligatorie, la veniturile impozabile realizate si nu la salariul de baza minim brut pe tara din perioada pentru care se calculează contribuția, cum in mod eronat a interpretat contestatorul.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins contestația ca nefondată prin sentința nr.190/2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Nu au fost avute în vedere toate normele de drept aplicabile în domeniul obligațiilor către și s-au interpretat greșit actele juridice prin care recurentul a devenit membru al acestei case.
Astfel, regimul juridic al contribuției la fondul a avut în perioada analizată reglementări juridice diferite, respectiv 15.03. 2000-1.01.2003 din Legea nr.145/1997, 1.01.2003 - 21.07.2005 din nr.OUG150/2002, 21.07.2005 -28.05.2006 când nr.OUG 150/2002 a fost modificată prin nr.OUG107/2005, în această perioadă fiind emis Ordinul nr.221 publicat în Of.1064/28.11.2005 emis de Președintele CNAS pentru arpobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, ordin care nu poate retroactivă și nu poate deroga de la norma de drept care reglementează o situație distinctă.
O altă perioadă care trebuie avută în vedere este cea cuprinsă între 28.05.2006 și 31.08.2007 când devin aplicabile prevederile titlului VIII din Legea nr.95/2006, fiind abrogată nr.OUG150/2002 cu toate modificările sale, inclusiv ordinele emise în baza sa.
Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani, organul de control având obligația de a stabili momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment obligațiile de plată privind contribuțiile de fond au fost sau nu îndeplinite.
Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției, excepție fondată întrucât obligațiile au fost îndeplinite în totalitate de recurent din momentul în care a căpătate calitatea de personal asigurator.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, și o insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța nu a dat o corectă dezlegare pricinii.
Potrivit notei de constatare nr.10970/7.09.2007 întocmită de către intimată, aceasta a avut în vedere perioada controlată situată între 15.09.2002 - 31.09.2007. În Anexa 1 însă, această limită de timp este depășită, deoarece calculul contribuțiilor, dobânzilor și penalităților se fac începând cu data de 15.03.2000, până la 15.06.2007. Această extindere, încalcă norma de drept prevăzută de Codul d e procedură fiscală și Legea nr.95/2006, care limita controlul pe o perioadă anterioară de maximum 5 ani, termenul general de prescripție al creanțelor fiscale.
Regimul juridic al contribuției la fondul CAS a avut în perioada analizată de către consilierii intimatei, reglementări juridice diferite, respectiv:
- 15.03.2000 - 1.01.2003, a fost reglementată de Legea 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate. În conținutul acesteia se precizează că sunt supuse în mod obligatoriu asigurării, toți cetățenii români cu domiciliul în țară ( art.4, alin.1 lit.a) care vor trebui să plătească o contribuție lunară. Pentru persoanele care nu sunt salariate dobândirea calității de asigurat se face din ziua în care s-a achitat contribuția și se păstrează în condițiile legii (art.8 alin.2). După dobândirea calității de asigurat persoana devine asigurată, iar în această calitate are obligația plății unei contribuții lunare de 6,5% din veniturile realizate, care este deductibilă din venit ( art.52, alin.1,3). Numai în calitate de persoană asigurată există dreptul la servicii medicale și materiale sanitare, astfel cum sunt ele arătate în art.11 și 12 din lege.
- Din redarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de a se asigura o aveau toți cetățenii români, însă calitatea de persoană asigurată nu o aveau decât ce care achitau contribuția. Acestor persoane îi incumbă obligația de plată a contribuției. Din interpretarea per a contrario, rezultă că cetățenii care nu-și executau obligația de plată a contribuției nu beneficiau de servicii medicale. Cu toate acestea, pentru cei care nu achitau la termen contribuțiile, Casele de Asigurări puteau să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor conform procedurilor stabilite de OG nr.11/1996 (art.10 alin.2), însă, numai pentru cei care aveau calitatea de persoană asigurată.
În acest context recurenta, deși nu și-a executat obligația de achita contribuția și a deveni persoana asigurată, consecința legală asupra ei era numai aceea că nu putea să beneficieze de servicii medicale.
- 01.01.2003 - 21.07.2005. Prin OUG nr.150/2002 publicat în din 20.11.2002 și intrat în vigoare la 01.01.2003 se abrogă Legea nr.145/1997(art.108) stabilindu-se noi reguli cu privire la asigurările sociale de sănătate. Prin ordonanță se menține regimul juridic stabilit prin legea abrogată, în sensul că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, iar toți cetățenii români cu domiciliul stabil în țară au obligația de a plăti contribuția de asigurare (art.1 și art.4 alin.1). Calitatea de asigurat se dovedește cu un act justificativ - adeverința sau carnet (art.5), prevederile acestei legi fiind aplicabile și persoanelor care exercita profesii liberale (art.8 alin.3). Numai cei care sunt asigurați au dreptul la un pachet de servicii de bază, astfel cum este el arătat în art.10-12. În calitate de persoana asigurată există obligația plății contribuției la fond așa cum prevăd disp.art.51 alin.1 și 2. pentru persoanele care nu fac dovada calității de asigurat, serviciile medicale se acorda numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Cu toate acestea, legiuitorul a avut în vedere în art.53, alin.4 și situația persoanelor care deși au obligația de a se asigura, nu pot dovedi plata contribuției și care doresc să obțină calitatea de asigurat. Pentru aceste persoane calitatea de asigurat se obține prin achitarea contribuției legale pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare de servicii medicale, calculate la salariul de bază minim brut pe țară, potrivit normelor elaborate de CNAS.
Rezultă că și în această subperioadă riscul pentru cei care nu se asigurau, mai exact pentru cei care nu pot face calitatea de asigurat, era acela de a nu beneficia de servicii medicale asigurate de sistemul Casei.
- 21.07.2005 - 28.05.2006. Această subperioadă poate fi astfel catalogată întrucât OUG 150/2002 a fost modificată prin OUG nr.107/2005 intrată în vigoare la 21.07.2005. De această dată, legiuitorul este mai explicit în ceea ce privește modul de asigurare a cetățenilor români cu domiciliul în țară. Aceștia sunt asigurați numai dacă fac dovada plății contribuției la fond în condițiile Ordonanței (art.4 alin.1). Calitatea de asigurat se dovedește cu un act justificativ eliberat prin grija Casei (art.5). Se menține obligativitatea pentru persoanele asigurate de a plăti contribuția la fond. Se menține același risc pentru persoanele care nu fac dovada calității de asigurat, în sensul că ei nu vor beneficia de servicii medicale decât în cazul urgențelor medico-chirurgicale. De asemeni, se mențin și disp.art.53, alin.4 privitor la persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, însă de această dată, calitatea de asigurat se obține prin achitarea contribuției legale lunare pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare de servicii medicale calculate la salariul de bază minim brut pe țară, în vigoare la data plății, și nu cum era înainte în raport de normele elaborate de CNAS. Pentru prima dată legiuitorul dă dreptul CNAS-ului să elaboreze Ordine care să aprobe norme metodologice pentru aplicarea Contractului-Cadru negociat cu factorii sociali ce beneficiază de acest contract ( art.6, art.6,7, art.55 alin.2 și 5 și art.77 alin.2).
În acest sens a fost emis Ordinul nr.221 publicat în nr.1064/28.11.2005 de Președintele CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate. Acest Ordin este un act administrativ a cărei aplicabilitate survine de la momentul publicării sale în, el neavând putere retroactivă, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil. Fiind emis în aplicarea unei legi acest act administrativ nu putea face decât o interpretare a legii aducând explicații suplimentare cu privire la înțelegea normei juridice respective.
În motivarea hotărârii atacate judecătorul fondului face o aplicare greșită a acestui Ordin, fără a distinge că:
- acesta nu se aplică decât de la data publicării în și nu retroactiv cum s-a făcut;
- el nu poate să deroge de la norma de drept care reglementează o situație distinctă și anume persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției.
În cuprinsul Ordinului, la art.18 alin.4,5 și 6 se dau explicații și se extind cazurile în care legea nu distinge cu privire la plata contribuției pentru persoanele care nu pot dovedi această plată. În acest sens se precizează că cei care se afla în această situație dar au realizat venituri impozabile, nu mai este valabilă plata în raport de veniturile pe ultimii 3 ani calculate la salariul minim brut pe țară valabil la data plății ( art.53 alin.4 din Ordonanța modificată), ci la veniturile impozabile realizate efectiv la care se adaugă dobânzi și penalități. Deși nereglementată prin lege, în Ordin se precizează că cei care se prezintă la Casa de Asigurări de Sănătate în vederea plății contribuției, vor trebui să achite și dobânzile și penalitățile de întârziere la veniturile realizate de la momentul în care plata contribuției era obligatorie (alin.6). Această normă cuprinsă de Ordin excede cadrului legal reglementat de OUG nr.150/2002 modificată.
Această susținere este conformă regulilor de interpretare stabilite în doctrină astfel:
- în interpretarea sistematică a Ordonanței se lămurește prin art.53 alin.4 o situație juridică care este perfect determinată. Aceasta are caracterul unei norme speciale care derogă de la norma generală, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
- art.18 alin.5 și 6 din ordin adaugă la lege deoarece Ordonanța nu reglementează situațiile pe care le prevăd aceste norme. Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, potrivit principiului ubi lex non distringuit, nec nos distringuere debemus.
În concret, deși în cuprinsul Ordonanței nu se reglementează și nu se distinge în art.53, alin.4 între persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, Ordinul face această distincție în cazurile mai sus amintite. Această greșeală este însușită și în considerentele hotărârii criticate.
Raportat la speță, în cauză s-a demonstrat că dobândirea calității de asigurat a fost făcută de către recurent pe baza exemplarului completat la Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B intitulat Declarație și înregistrat la intimată cu nr.664/12.05.2006. Anterior acestei declarații nu a mai existat decât efectuarea unei plăți voluntare de 14.829 lei în contul fondului, cu nr.13/11.05.2006. De la momentul în care, prin completarea declarației, recurentul a devenit persoana asigurată, și-a îndeplinit acest criteriu în baza art.53 alin.4 din Ordonanța pentru viitor încep să curgă toate obligațiile pe care legea le prevede privind plata contribuției în raport de veniturile efectiv realizate. Neavând calitatea de persoană asigurată, controlul efectuat de către consilieri pe perioada anterioară dobândirii acestei calități, nu își găsește suportul legal.
Din conținutul Raportului de expertiză rezultă că după dobândirea calității de asigurat recurentul și-a îndeplinit toate obligațiile privind plata contribuției la fond, astfel că acesta nu mai datorează nici o sumă, dimpotrivă, are și un excedent ce poate fi compensat cu obligațiile viitoare.
- 28.05.2006 - 31.08.2007. La 28.05.2006 a intrat în vigoare Titlul VIII din Legea nr.95/2006 publicat în nr.372/28.04.2006 și s-a abrogat OUG nr.150/2002 cu toate modificările sale, inclusiv Ordinele emise în baza acesteia (art.863, lit.b).
În cuprinsul acestei legi, se mențin aceleași reguli cu privire la dobândirea calității de persoană asigurată, obligativitatea plății contribuțiilor și riscurile la care se expus în cazul în care nu se achită aceste contribuții( art.257, alin.1 și 2 lit.b, art.258, alin.3 și art.290). În art.259, alin.4, se reia un text din Legea nr.145/1997(art.54 alin.2), prin care persoanele care nu sunt salariate dar care au obligația să-și asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct Caselor de Asigurări, veniturile pe baza contractului de asigurare.
Ca și în precedentele actelor normative se reglementează situația persoanelor care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției. De această dată legiuitorul a reglementat într-o primă variantă că aceste persoane, pentru a obține calitatea de asigurat, trebuie să achite o contribuție legală lunar pe ultimii 5 ani începând cu data primei solicitări de acordare serviciilor medicale, calculate la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, sau de la data ultimei plăți a contribuției respectiv de la data când contribuției era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani(art.59, alin.7). Pentru persoanele care realizau venituri impozabile, calitatea de asigurat se obține dacă se plătește contribuția în raport de veniturile impozabile, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale ( art.259 alin.8). Aceste situații juridice au fost menținute până la 30.07.2007, când Legea nr.95/2006 a fost modificată prin Legea nr.264/2007.
Astfel, art.259 alin.7, are următorul cuprins: Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, sunt obligate pentru a obține această calitate(art.259 alin.7 lit.b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, contribuția lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzută de Codul d e proc.fiscală.
La momentul efectuării controlului de către consilierii intimatei, acesta era textul de lege în baza căruia puteau să se facă aprecieri privind cuantumul contribuției datorate. Sigur că dispozițiile legale citate se aplicau numai pentru viitor. Aceasta explică de asemenea de ce în conținutul Notei de Constatare se arată că perioada controlată este 15.09.2002 - 31.08.2007, iar în Anexa 1, calculul contribuției se mărește cu peste 2 ani.
Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani și în mod corespunzător trebuia făcut calculul și la sumele datorate, dacă acestea se încadrau sau erau în concordanță cu normele juridice specifice perioadei luate spre verificare.
Aplicând aceste ultime reglementări, organul de control trebuia să stabilească momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment și până când se finalizează controlul, obligațiile de plată privind contribuțiile la fond, au fost sau nu îndeplinite. S-ar fi observat cu această ocazie că aceste obligații au fost îndeplinite în totalitate.
Deși s-a ridicat excepția prescripției sumelor în contestație, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. S- arătat în contestație la punctul 4 că această prescripție a operat deoarece nu se putea lua în calcul toate sumele menționate în Anexa 1 în Nota de control. Conform textelor de lege evocate, prescripția obligațiilor fiscale se reduce la o perioadă de 5 ani. Deoarece obținerea calității de asigurat a avut loc la momentul în care recurentul a căpătat calitate de persoană asigurată potrivit declarației din 12.05.2006, obligațiile au fost îndeplinite în totalitate de către recurent.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative respective, cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumelor menționate în aceste acte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul "CABINET DE AVOCAT - ", cu sediul în B, Bd.-.-,.104,.parter, județul B, împotriva sentinței nr. 190 din 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.190 din 04.06.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Avocat și dispune anularea deciziei nr. 99/2.11.2007 emisă de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, a notei de constatare nr.10970/7.09.2007 și a titlului executoriu nr. 225/26.09.2007 emise de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B și exonerează reclamantul de la plata sumei de 14.882 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, PT.JUDECĂTOR,
conf.art.261
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.DV/10.03.2009
Tehno ZE/19.03.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Baban
