Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 383
Ședința publică din 09.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 1089/25.06.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr- șiprocedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, Curtea apreciind cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Municipiului și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să- restituie suma de 6900 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, dobânzile legale calculate de la data achitării sumei - 23.07.2007 - până la data restituirii sumei, precum și suma rezultată din actualizarea contravalorii taxei de primă înmatriculare pentru această perioadă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand de proveniență Germania, că pentru înmatricularea acestuia a fost obligat în mod nelegal la plata taxei de primă de înmatriculare în cuantum de 6900 lei, deși autoturismul a fost înmatriculat în țara de origine, conform înscrisurilor atașate la dosar.
Reclamantul susținut că prin perceperea unei astfel de taxe se încalcă flagrant dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, iar organul fiscal era obligat să dea prioritate dispozițiilor comunicate, conform art. 148 din Constituția României.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzilor legale, reclamantul a solicitat admiterea lui, având în vedere prejudiciul ce i- fost creat prin perceperea nelegală unei taxe, astfel că pentru reparația lui urmează a se face aplicația disp. art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Călărași - Secția Civilă pronunțat sentința civilă nr. 1089/25.06.2008, prin care a dispus: respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile cu organele teritoriale ale Ministerului Administrației și Internelor, invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și a tardivității formulării procedurii prealabile, invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului C, admiterea acțiunii în parte, obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C să restituie reclamantului suma de 6900 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, a sumei rezultată din actualizarea contravalorii taxei de primă înmatriculare, calculată de la data achitării și până la data restituirii sumei și dobânzilor legale calculate de la data de 10.04.2004 și până la data achitării integrale și efective a sumei, obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Municipiului să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Suma plătită de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare a fost încasată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, așa încât calitatea de pârâtă revine instituției fiscale care a încasat taxa, care poate fi obligată la restituirea sumei încasate nelegal, în cazul admiterii acțiunii reclamantului.
Excepția tardivității formulării cererii prealabile, pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în conformitate cu art. 207 din Codul d procedură fiscală, este nefondată, având în vedere că reclamantul nu avea obligația formulării cererii în termen de 30 de zile, în condițiile în care nu era emis un act administrativ-fiscal la momentul plății taxei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice este nefondată, pe motiv că plata a fost făcută în contul Trezoreriei și banii încasați cu titlul de taxă de primă înmatriculare au fost vărsați la bugetul de stat, astfel că restituirea sumei nu se putea cere decât de la beneficiarul taxei și, respectiv de la Statul Român, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice
De asemenea, este nefondată și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile cu organele teritoriale ale Ministerului Administrației și Internelor, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, întrucât reclamantul a chemat în judecată doar pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată fiind doar atributul părții reclamante.
Pe fondul cauzei, tribunalul reținut că reclamantul plătit suma de 6900 lei cu titlu de taxă specială pentru înmatricularea unui autoturism second-hand, achiziționat dintr- țară comunitară, unde fusese deja supus regimul de înmatriculare.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturism se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat în art. 2141din Codul fiscal.
Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care este stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, iar diferența de aplicare taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie subliniată supremația dreptului comunitar, în speță a disp. art. 90 din Tratatul Comunității Europene, situație în care se poate concluziona că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratatul.
Actul administrativ-fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depuse de reclamant la Administrația Finanțelor Publice
În aceste condiții, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice C la restituirea către reclamant sumei de 6900 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzilor legale aferente, cu începere de la data introducerii acțiunii - 10.04.2005, conform art. 1081 Cod civil, care reprezintă data punerii în întârziere organului fiscal, până la data restituirii efective, în acest mod putând fi reparat integral prejudiciul cauzat reclamantului, astfel cum prevăd disp. art. 1084 rap. la art. 1082 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 1089/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C, susținând că în mod eronat instanța de fond nu a luat în considerare aspectele pe care le- învederat la soluționarea în fond a cauzei, aspecte referitoare la distincția realizată de legiuitor între noțiunile de impozit și taxă.
Sub acest aspect, recurenta a menționat că diferența fundamentală dintre cele două noțiuni este dată de faptul că, în schimbul taxei, plătitorul primește un serviciu public, în timp ce impozitul este o contribuție nerambursabilă la unul dintre bugetele publice, iar în cauza de față, serviciul public pentru care se plătește taxa revendicată de reclamant constă în emiterea certificatului de înmatriculare, serviciu public prestat de unitățile Ministerului Administrației și Internelor, de Ministerul Economiei și Finanțelor sau unitățile subordonate acesteia.
De asemenea, recurenta a susținut că în cauză sunt aplicabile, în primul rând, dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, că Administrația Finanțelor Publice Municipiului nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motivat de faptul că deține doar calitatea de custode (sau depozitar) al sumei revendicate de reclamant, nefiind administratorul acestei taxe.
Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul soluției dată capetelor de cerere privind dobânzile legale aferente sumei solicitate reprezentând taxă de primă înmatriculare și cheltuielile de judecată, arătând că intimatul-reclamant nu a probat existența unui prejudiciu și întinderea acestuia, iar taxa de primă înmatriculare nu a fost percepută de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C în virtutea atribuțiilor de organ fiscal de control, ci în temeiul Legii nr. 571/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul derulării operațiunii de înmatriculare a autoturismului.
Un alt aspect învederat de recurentă vizează faptul că, prin admiterea acțiunii, instanța de fond a creat un regim discriminatoriu între pretenții care au formulat cereri înainte de intrarea în vigoare OUG nr. 50/2008 și petenții care formulează cereri de restituire a taxei de primă înmatriculare potrivit acestui act normativ, conform căruia diferența de taxă se restituie potrivit procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare prezentei ordonanțe de urgență.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificare sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimații și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului C, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Acțiunea în contencios administrativ promovată de intimatul-reclamant vizează refuzul nejustificat al recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului de soluționare a cererii de restituire taxei de primă înmatriculare încasată nelegal.
În sensul disp. art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În aceste condiții, Curtea constată că recurenta Administrația Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, critica ce vizează acest aspect fiind neîntemeiată.
Litigiul dedus judecății este întemeiat pe disp. art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, fiind lipsită de relevanță sub aspectul legalității taxei de primă înmatriculare distincția invocată de recurentă, referitoare la noțiunile de impozit și taxă.
Din economia disp. art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 rezultă că taxa de primă înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
În mod corect instanța de fond reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, întrucât dispun cu privire la taxă discriminatorie, care încalcă principiul liberei circulații mărfurilor.
De asemenea, în mod corect au fost soluționate și capetele de cerere privind plata dobânzilor legale aferente taxei încasate nelegal și a cheltuielilor de judecată, intimatul-reclamant fiind îndreptățit în obține repararea integrală a prejudiciului cauzat, conform disp. art. 1082 și art. 1084 Cod civil, dar și a cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă fiind în culpă procesuală, în raport de disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr. 1089/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
---
Red.EI
Tehnored.CB/2 ex.
17.02.2009
Tribunalul Călărași
Judecător fond: -ia
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici
