Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 388/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 388/2008
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol soluționarea cererii de repunere pe rol cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 306 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă, avocat, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-pârâte B și Activitatea de Control Fiscal
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-a formulat o cerere de repunere pe rol de către recurentă, cerere legal timbrată, motiv pentru care, în temeiul art. 245 Cod procedură civilă, repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost motivată.
În continuare, arată că, instanța de fond a respins acțiunea considerând că s-a dat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 50 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Astfel, a susținut că în perioada derulării acestor formalități de înmatriculare, după ce au fost obținute toate actele, societatea a achiziționat o serie de bunuri, atât imobile, cât și utilaje, în numele și pentru societate, fiind înregistrate în patrimoniul acesteia. De asemenea, aceste bunuri au fost achiziționate strict pentru funcționarea societății, activitatea acesteia fiind strict de producție și, cu privire la aceste bunuri societatea și-a asumat drepturile și obligațiile corespunzătoare acestor operațiuni. Față de această situație, societatea a invocat dispozițiile art. 53 din Legea nr. 31/1990, însă, instanța de fond, a considerat că nu putem beneficia de deducere.
De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 50 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, dispoziții care se referă la calitatea persoanei la momentul când formulează o astfel de cerere, recurenta-reclamantă fiind în această situație, respectiv că avea calitatea de persoană impozabilă din momentul când a formulat cererea, și având în vedere că aceste bunuri există în patrimoniul societății aceasta are dreptul de a deduce TVA-ul achitat la momentul achiziției acestora.
În concluzie, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- reclamanta Bac hemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală din 31.10.2006, înregistrat sub nr. 8282/2006, a deciziei de impunere nr. 8331-483/31.10.2006 și a deciziei nr. 9/11.01.2007 privind soluționarea contestației.
Prin sentința civilă nr. 306 din 14.09.2007 Tribunalul Bacăua respins acțiunea, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău conform încheierii judecătorului delegat nr. 6359/5.10.2004. anterior acestei date, în baza adresei nr. 30532/14.09.2004 privind rezervarea de denumire, reclamanta a achiziționat, în perioada 12-16.09.2004, o serie de bunuri mobile și imobile de la Ex B, bunuri pe care le-a înregistrat în patrimoniul societății.
În luna februarie reclamanta a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată, în sumă de 10.024 lei, în urma acestei cereri declanșându-se un control fiscal pentru perioada 7.10.2004-28.02.2006. Cu prilejul controlului s-a constatat că suma de 30.920 lei a fost în mod greșit dedusă de societate și înregistrată în jurnalul de cumpărături al lunii februarie 2004 din facturile emise de Ex În consecință, a dispus plata la bugetul statului a acestei sume, la care s-au adăugat majorări și penalități de întârziere, suma totală datorată de reclamantă fiind de 40.702 lei.
Contestația administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă prin decizia nr. 9 din 11.01.2007.
Potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată societatea este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul Comerțului. Înainte de înmatriculare la Registrul Comerțului, societatea avea o capacitate de folosință restrânsă, care îi permite să încheie acte juridice în scopul dobândirii personalității juridice.
Reclamanta face confuzie între data înregistrării societății la Registrul Comerțului și data înregistrării societății ca plătitor de A, date care nu se suprapun.
Punctul 50 al.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004 cu modificările și completările ulterioare prevăd că persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de A pot să exercite dreptul de deducere pentru bunuri și/sau servicii achiziționate cu cel mult 90 ziler anterior datei de înregistrare ca plătitor de A în cazul unităților nou înființate, până la data obținerii codului d e identificare fiscală de plătitor de TVA.
Acest text de lege se referă la societăți care sunt înregistrate la Registrul Comerțului, care au personalitate juridică, dar nu sunt înregistrate ca plătitor de A nici după cel puțin 90 zile de la înregistrare la Registrul Comerțului.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta Baf ormulat prezentul recurs în motivarea cărui a arătat următoarele:
Instanța a făcut o greșită aplicare a legii, având în vedere doar dispozițiile art. 33 din Decretul nr. 31/1954, text pe care l-a interpretat în sensul strict al formalităților de înființare, în condițiile în care, în practica instanțelor, în categoria operațiunilor recunoscute ca fiind însăși ale persoanei juridice intră și alte operațiuni anticipate. De altfel, în cauză au fost invocate și dispozițiile art. 53 din Legea nr. 31/1990.
Nu există nicio o confuzie între momentul dobândirii personalității juridice și cel al dobândirii calității de plătitor de taxa pe valoarea adăugată. Dimpotrivă, instanța a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. acest text nu exclude operațiunile anterioare înmatriculării societății, textul trebuind interpretat în sensul că nu poate beneficia de dreptul de deducere decât persoana impozabilă (în cazul societăților comerciale - cele înmatriculate), această calitate trebuind să existe la momentul exercitării dreptului de deducere. Bunurile achiziționate în perioada de desfășurare a formalităților de înmatriculare au fost dobândite în numele și pentru societate, au fost înregistrate în patrimoniul societății, societatea asumându-și drepturile și obligațiile corespunzătoare acestei operațiuni. Așa cum există pentru societate obligația ca, în situația înstrăinării acestor bunuri, să colecteze și să vireze taxa pe valoarea adăugată, există și dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată achitată la momentul achiziției.
Recursul nu este fondat.
În fapt,
Baf ost înregistrată în registrul comerțului la data de 6.10.2004 și a devenit plătitoare de taxă pe valoarea adăugată prin opțiune, începând cu data de 7.10.2004.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. -.10.2006 s-a stabilit că reclamanta nu are drept de deducere pentru suma de 30.920 lei rezultând din facturile fiscale emise de Ex B în intervalul 12 - 16.09.2004. Această diferență suplimentară stabilită la control a determinat modificarea bazei impozabile cu suma de 162.737 lei, astfel încât taxa pe valoarea adăugată deductibilă pentru perioada octombrie 2004 - iunie 2005 fost stabilită la 724.958 lei față de 755.871 lei taxă deductibilă înregistrată de societate. Dat fiind faptul că prin decontul de pentru luna februarie 2006 s-a solicitat la rambursare suma de 10.024 lei și s-a stabilit că reclamanta nu are drept de deducere pentru suma de 30.920 lei, prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere 833/483/31.10.2006 s-a stabilit suplimentar o taxă pe valoarea adăugată în valoare de 20.896, la care s-au adăugat suma de 10.024 respinsă la rambursare, precum și majorări de întârziere de 10.782 lei.
Bunurile achiziționate de la Ex B (societate în care era asociat și administrator unul dintre asociații reclamantei, la data efectuării inspecției fiscale, cu o cotă de participare de 99,5 %, respectiv ), conform facturilor emise de vânzător în perioada 12 - 14.09.2004 sunt: active - spații, magazii și terenuri; două autoturisme Daewoo, patru utilitare, obiecte de inventar și alte mijloace fixe.
În drept,
Mai întâi, este de făcut precizarea că vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor taxabile, respectiv în luna septembrie 2004.
Astfel cum rezultă din art. 145 alin. (3) din Codul fiscal, deducerea taxei pe valoarea adăugată achitată sau datorată furnizorilor este dreptul exclusiv al persoanelor impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
De la regula reglementată la alin. (3), art. 145 alin. (6) prevede o excepție, recunoscând, în condițiile stabilite prin norme, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru achizițiile de bunuri destinate realizării operațiunilor prevăzute la alin. (3) - (5), efectuate depersoane impozabile înainte de înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152. În Normele metodologice (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004), la pct. 50. (1) lit. c), se prevede că persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot să exercite dreptul de deducere pentru bunuri achiziționate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în cazul unităților nou-înființate, până la data obținerii codului d e identificare fiscală de plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
Rezultă că momentul de care este strâns legată acordarea dreptului de deducere este înregistrarea persoanei impozabile ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată și nu dobândirea personalității juridice. Aceasta înseamnă că dreptul de deducere este recunoscut și persoanelor impozabile care nu au fost încă înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată numai în situația în care între momentul dobândirii personalității juridice de către o persoană impozabilă și data la care i se atribuie codul fiscal de plătitor de taxă pe valoarea adăugată există un decalaj de timp; în cauză, acest decalaj este doar de o zi, de la 6.10.2004 când, ca efect al înmatriculării, reclamanta a devenit persoană juridică, până la 7.10.2004, când s-a înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.
Art. 145 din Codul fiscal prevede cu claritate dreptul de deducere pentru persoanele impozabile. În ceea ce privește termenul de persoană se au în vedere definițiile cuprinde în art. 7 din Codul fiscal, neputându-se ține seama de semnificația termenilor cuprinși în titlul VI al codului (Taxa pe valoarea adăugată) întrucât aceștia au fost definiți abia prin Legea nr. 343/2006 (adică ulterior efectuării operațiunilor impozabile). Astfel, conform art. 7 pct. 20 persoana semnifică orice persoană fizică sau juridică, iar la pct. 24, persoana juridică română este definită ca fiind orice persoană juridică care a fost înființată în conformitate cu legislația României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România.
Dispozițiile cu privire la dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată cuprinse în Codul fiscal și normele sale de aplicare au, în materie fiscală, caracter special, recunoașterea acestui drept neputând fi făcută printr-o interpretare extensivă, astfel cum a susținut recurenta-reclamantă, prevederilor art. 33 din Decretul nr. 31/1954 și a art. 53 din Legea nr. 31/1990 Legea nr. 31/1990.
Prima instanță a făcut o reținut în mod corect că, anterior înmatriculării în registrul comerțului, societatea avea o capacitate de folosință restrânsă care îi permitea să încheie acte doar în scopul dobândirii personalității juridice. Art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 reglementează o capacitate de folosință restrânsă, prevăzând că, chiar înainte de data înregistrării, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înființare cât privește drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligațiilor și a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare,dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică sa ia ființa în mod valabil. În cauză, nu se poate reține că achiziționarea bunurilor de la Ex reprezintă măsuri necesare pentru ca reclamanta să fi luat ființă în mod valabil. Reclamanta nu a făcut dovada că vreunul dintre actele care, potrivit art. 35 din Legea nr. 31/1990, trebuiau să însoțească cererea de înmatriculare a societății, este reprezentat de dobândirea de către persoana juridică în curs de înființare a bunurilor pentru care reclamanta a solicitat deducerea taxei pe valoarea adăugată. O astfel de dovadă se impunea a fi făcută cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. d), cererea de înregistrare a societății trebuia să fie însoțită de actele constatatoare ale operațiunilor încheiate în contul societății și aprobate de asociați; dacă achiziționarea bunurilor din facturile emise de Ex ar fost făcută în scopul constituirii societății, cererea de înregistrare trebuia să fie însoțită de aceste facturi și de dovada aprobării de către asociați a operațiunilor de vânzare-cumpărare.
În privința art. 53 din Legea nr. 31/1990 - potrivit căruia fondatorii, reprezentanții și alte persoane, care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire, răspund solidar și nelimitat față de terți pentru actele juridice încheiate cu aceștia în contul societății, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societății încă de la data încheierii lor - această instanță consideră că dispozițiile pe care le cuprinde sunt strâns legate de art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, încheierea și executarea actelor juridice la care textul se referă fiind limitate la nevoile dobândirii personalității juridice. Pe de altă parte, art. 53 are în vedere actele încheiate de fondatorii sau reprezentanții societății în nume propriu, dar în contul societății; ori, în cauză facturile fiscale în discuție au fost emise de vânzătoarea Ex pe numele, nu pe numele fondatorului acestei din urmă societăți.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că motivele invocate de recurenta-reclamantă nu pot determina modificarea ori casarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantă L, împotriva sentinței civile nr. 306 din 14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 mai 2008.
Președinte, - - - | Pt. Judecător, - --plecat la simpozion PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. /
Red.
2 ex. 26 mai 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
