Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3891/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3891
Ședința din Camera de Consiliu de la 07 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 septembrie 2009, privind recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 753 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 30 septembrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 07 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 753 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în Tg-J, județul G, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G.
A fost anulată decizia nr. 45 din 13.06.2008, decizia de impunere nr. 601 din 9 mai 2008, raportul de inspecție fiscală nr. 22555 din 9.05.2008și a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 7.662 lei impozit pe profit și majorări de întârziere de 3.108 lei, TVA în sumă de 2235 lei și 16 lei majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26.06.2008, reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu G să se dispună anularea deciziei nr. 45 din 13.06.2008, a actelor premergătoare deciziei și s-a solicitat suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii s-a arătat că sumele stabilite ca și debite de către pârâtă constând în impozit pe profit, TVA și accesorii sunt eronate, fiind interpretate abuziv dispozițiile art. 24 pct. 15 din Legea nr. 571/2003.
Astfel suma de 35.246,10 lei reprezintă pierdere ca urmare a vânzării mijlocului fix tip și nu reprezintă profit suplimentar așa cum s-a reținut de organul de inspecție, dar nici cheltuieli nedeductibile fiscal sau valoarea rămasă neamortizată nedeductibilă, activul fiind vândut prin licitație organizată conform codului fiscal în vigoare la data vânzării. Vânzarea s-a făcut la valoarea de piață ce a fost stabilită de un evaluator, prin licitație publică, avându-se în vedere și că terenul nu este proprietatea reclamantei iar cumpărătorul este o firmă cu capital de stat.
În ceea ce privește constatările de la Capitolul II lit. B, s-a strecurat o eroare în evidența contabilă și contabilitatea firmei nu a dat curs deciziei interne în baza căreia pentru echipamente tehnologice s-a optat pentru metoda de amortizare accelerată, urmând a se ștorna operațiunile și a se efectua înregistrările corecte în luna mai 2008, sumele stabilite de pârâte nefiind reale.
Reclamanta susține că pentru suma stabilită debit TVA există neclarități întrucât constatările organului de inspecție sunt lapidare și generale și din acest motiv nu se cunosc care diferențe dintre evidența contabilă și TVA declarat sunt corecte.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus actele în baza cărora s-a făcut vânzarea la licitația publică, raportul de evaluare, decizia nr. 45/2008, decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală, acte din contabilitatea firmei, declarațiile administratorului firmei de la începutul și sfârșitul controlului.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că reclamanta a înregistrat în mod eronat pe costuri a sumei de 35.246 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea fiscală și valoarea de vânzare a unui mijloc fix, respectiv din înregistrarea în mod eronat pe costuri a amortizării unui mijloc fix pentru care contribuabilul a stabilit o durată normală de funcționare de 3 ani, față de durata minimă de 8 ani, prin recalcularea amortizării, echipa de inspecție fiscală stabilind un profit suplimentar în sumă de 12.648 lei, de aici rezultând și impozitul pe profit suplimentar în sumă de 7.662 lei.
La vânzarea barăcii pârâta a apreciat că s-a încălcat de către reclamantă disp. art. 24 al. 1 și 15 din Legea nr. 571/2003 și art. 17 din Legea nr. 15/1994, mijlocul fix fiind vândut la o valoare mai mică decât valoarea fiscală ce nu a fost recuperată integral pe calea amortizării.
Suma de 12.648 lei ce reprezintă profit impozabil stabilit suplimentar prin recalcularea amortizării rezultă din aplicarea de către agentul economic în mod eronat a metodei amortizării liniare pentru o durată normală de funcționare de 3 ani, cu toate că durata de amortizare a mijlocului fix este de minim 8 ani, fiind încălcate disp. art. 24 al. 7 și 8 din Legea nr. 571/2003.
TVA în sumă de 2235 lei provine din declararea eronată a TVA aferent lunii noiembrie 2007, nefiind respectate art. 85 și 82 din OG nr. 92/2003.
S- solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât aceasta nu este motivată cum prevede Legea nr. 554/2004.
La solicitarea reclamante și cu acordul pârâtei s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, numindu-se expert - și obiectivele fiind stabilite prin încheierea din 8 octombrie 2008.
La raportul de expertiză depus la 9.02.2009 s-au formulat obiecțiuni de către pârâtă iar răspunsul a fost depus fiind atașat la fila 110.
Luând în examinare prezenta acțiune, așa cum a fost motivată, în raport de argumentele reclamantei și apărarea pârâtei, dar avându-se în vedere și concluziile raportului de expertiză, tribunalul constată următoarele;
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 9 mai 2008 de către reprezentanții pârâtei s-a reținut în sarcina reclamantului că datorează suma totală de 13021 lei, compusă de 7662 lei impozit pe profit și majorări de întârziere de 3108 lei, TVA în sumă de 2235 lei și majorări de 16 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui raport a fost respinsă prin decizia nr. 45 din 13.06.2008, anterior fiind emisă și decizia de impunere nr. 601 din 9.05.2008 pentru acest debit, prin decizia contestată menținându-se integral punctul de vedere exprimat de agenții constatatori.
Concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că în conformitate cu HG 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, baraca tip ce a fost vândută la licitație se încadrează la grupa 1 - construcții, code de clasificare 1.1.2.1 - barăci șoproane, cu o durată normală de funcționare între 8 - 12 ani. Există posibilitatea alegerii duratei normale de funcționare cuprinsă între aceste limite, și astfel stabilită rămânând neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acesteia sau până la scoaterea sa din funcțiune.
La momentul înregistrării contabile - noiembrie 2006 dispozițiile art. 24 pct. 15 din Legea nr. 571/2003 sunt în următoarea redactare, astfel cum alin. 15 a fost modificat de pct. 18 al art. I din Legea nr. 343 /17 iulie 2006 " pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, ce reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuate cu amortizarea fiscală".
Se observă că în cuprinsul raportului fiscal contestat de reclamantă (fila 34) inspectorii pârâtei au susținut că era în vigoare art. 24 alin. 15 din Legea nr. 571/2003 conform căruia "pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice reevaluare contabilă a acestora. sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, ce reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuate cu amortizarea fiscală".
Spre deosebire de acest punct de vedere exprimat prin raportul de inspecție fiscală, în cuprinsul întâmpinării (fila 58) și în cel al deciziei contestate (fila 17), pârâta invocă în sprijinul constatărilor sale disp. art. 24 pct.15 într-adevăr în vigoare la momentul înregistrării contabile. noiembrie 2006.
De esența aplicării legii este principiul că nu retroactivează ea aplicându-se înregistrărilor contabile în redactarea existentă la momentul efectuării ei, respectiv ceea ce s-a susținut prin întâmpinare și prin decizia contestată, deci nu redactarea art. 24 pct. 15 ce a fost folosită ca argument legal de inspectori la momentul întocmirii raportului fiscal și implicit la cel al emiterii deciziei de impunere și care a fost abrogată încă din 17 iulie 2006 prin Legea nr. 343.
Diferențele de aplicare a celor două texte legale conduc la concluzia că în noiembrie 2006 se eliminase interdicția ca pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare să se determine fără a avea în vedere orice reevaluare contabilă a acestora, așa cum a procedat agentul economic care a procedat la vânzarea prin licitație publică în noiembrie 2006 a barăcii pornind de la valoarea stabilită de evaluatorul (raport de evaluare depus la filele 7-10), respectându-se în acest fel disp. art. 24 pct. 15 din Legea nr. 571/2003 ce îi permiteau să aibă în vedere "orice reevaluare contabilă a mijlocului fix amortizabil".
De aici rezultă de altfel impozitul pe profit suplimentar în sumă de 35.246 lei (reprezentând diferența între valoarea de inventar și valoarea de vânzare) întrucât inspectorii pârâtei au avut în vedere un text de lege abrogat în momentul constatării.
În privința acestei vânzări a barăcii, așa cum a concluzionat și expertul contabil nu rezultă nici o diferență de valoare care să nu fie deductibilă fiscal conform art. 17 din Legea nr. 571/2003, așa încât agentul economic nu datorează suma stabilită cu titlu de impozit pe profit și evident nici accesoriile.
În privința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 571/2003 și art. 8 din Legea nr. 15/1994, respectiv a înregistrării în mod eronat pe costuri, lunar, a sumei de 1190,93 lei ce reprezintă contravaloarea amortizării aferente unei mașini de aplicat cant, amortizare calculată lunar în funcție de durata de funcționare stabilită de contribuabili de 3 ani se au în vedere următoarele;
Opinia expertului este că metoda de amortizare liniară folosită în acest caz este conformă legislației în vigoare, realizându-se prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unei sume fixe, stabilită proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix. Pe de altă parte, s-a arătat că mașina de aplicat cant se poate încadra în codul 2.1.8.2.1. cu durata de funcționare între 2- 4 ani, reclamanta optând pentru termenul de 3 ani în condițiile în care această mașină era portabilă.
În cuprinsul deciziei contestată de reclamant (fila 18) lit.B nu se precizează în nici un fel de către pârâtă care sunt argumentele legale ce conduc la concluzia că această mașină de cant se încadrează într-un alt cod căruia i se aplică o durată normală de funcționare de 8 ani, cu consecința recalculării profitului impozabil și a accesoriilor de plată.
În acest fel, tribunalul urmează a-și însuși punctul de vedere exprimat de expert în sensul încadrării corecte a acestui utilaj în durata normală de funcționare de 3 ani, metoda de amortizare liniară fiind conform legislației și deci nedatorându-se impozit pe profit suplimentar.
În privința TVA-ului calculat ca și debit de către pârâți rezultă atât din raportul de inspecție fiscală (fila 38) cât și din cuprinsul deciziei (fila 20) și a întâmpinării (fila 60) că este datorat întrucât agentul economic a declarat eronat la organul fiscal TVA de plată aferentă lunii noiembrie 2007, în acest caz devenind incidente disp. art. 85 și 82 din OG nr. 92/2003 conform cărora stabilirea taxelor datorate bugetului general consolidat se face prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 al. 2 și art. 865 alin. 4.
Ori, aceste dispoziții conduc la concluzia că există obligația pentru contribuabili să completeze înscrierea în mod corect, cu bună credință a informațiilor prevăzute de formular, corespunzător situației sale fiscale.
Se omite însă în exprimarea acestui punct de vedere de către pârâtă, că în conformitate cu art. 84 din OG nr. 92/2003, declarațiile fiscale se pot corecta de către contribuabili din proprie inițiativă.
Chiar dacă în speța dedusă judecății nu rezultă că această declarație rectificativă ar fi fost depusă de contribuabil, pârâta susține că debitul rezultă doar din declararea eronată a TVA de plată aferent lunii noiembrie 2007, nesusținându-se în realitate că acest TVA ar fi datorat ca si suplimentar față de cel efectiv plătit de agentul economic.
Această opinie este exprimată în raportul de inspecție fiscală, ori simpla neconcordanță între suma pe care reclamanta a datorat-o ca TVA și a plătit-o și cea declarată (mai mare decât cea datorată și plătită) nu poate să conducă la concluzia că se datorează suma reprezentând TVA suplimentar de 2235 lei, în cazul în care suma s-ar achita fiind evident o plată nedatorată efectuată de reclamant către bugetul de stat, sumă plătită doar ca urmare a unei declarații eronate a agentului economic.
Atâta timp cât inspecția fiscală nu a exprimat în ce constă încălcarea obligației legale de către reclamant, prin trimiterea exactă la eventualele deficiențe ce vizează deducerea sau colectarea TVA-ului, tribunalul concluzionează că nu se datorează suma de 2235 lei TVA și nici majorările de întârziere aferente.
Cu motivarea expusă, în temeiul Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 571/2003, OG nr. 92/2003, acțiunea se privește ca întemeiată și urmează a fi admisă, dispunându-se anularea decizia nr. 45 din 13.06.2008, a deciziei de impunere nr. 601 din 9 mai 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 22555 din 9.05.2008.
Va fi exonerată reclamanta de plata sumei de 7.662 lei impozit pe profit și majorări de întârziere de 3.108 lei, TVA în sumă de 2235 lei și 16 lei majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 3041Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția doar pe concluziile raportului de expertiză, fără a analiza apărările recurentei-pârâte care aveau la bază textele de lege.
În esență, au fost reluate argumentele expuse în întâmpinarea de la fond precum și în obiecțiunile la raportul de expertiză, care sunt identice cu aspectele constatate cu ocazia raportului de inspecție fiscală și cu argumentele din decizia nr. 45/2008 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere nr. 601/2008.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia instanța de fond și-ar fi întemeiat soluția doar pe raportul de expertiză, absolutizând concluziile acestuia în dauna normelor legale, este lipsită de orice suport faptic.
Din considerentele sentinței, expusă pe larg, rezultă că tocmai interpretarea organelor de control fiscal ca și a celor de soluționare a contestațiilor, asupra normelor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, este cea care ignoră aceste norme.
Astfel, în ceea ce privește vânzarea la licitație a mijlocului fix tip, instanța de fond a apreciat în mod corect că raportul de inspecție fiscală a aplicat dispozițiile art. 24 pct. 15 din Legea nr. 571/2003 în forma care fusese abrogată la 17 iulie 2006 prin modificările aduse Legii nr. 343.
Ca atare, reținând că la data înregistrării în contabilitate - noiembrie 2006 - textul de lege în vigoare nu mai menținea interdicțiile anterioare, a confirmat punctul 1 al raportului de expertiză, prin care se arăta ca în urma operațiunii respective, recurenta-reclamanta nu datorează impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 5.639 lei și accesoriile aferente în cuantum de 2.645 lei.
Referitor la înregistrarea eronată pe costuri a cheltuielilor cu amortizarea mijlocului fix "mașină de aplicat cant" prin stabilirea unei durate normale de funcționare de 3 și nu de 8 ani, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că organele fiscale se aflau în eroare atunci când au încadrat mijlocul fix respectiv în capitolul 2.1.8.8. din Nr.HG 2139/2004, care atrage durata de funcționare de 8 ani.
Analizând conținutul clasei 2.1.8. din Nr.HG 2139/2004 referitor la "Mașini, utilaje și instalații pentru silvicultură, exploatarea și prelucrarea
lemnului" se constată că organele fiscale au clasificat "mașina de aplicat cant" în
subclasa 2.1.8.8. "Alte mașini, utilaje și instalații neregăsite în cadrul clasei 2.1.8."cu o durată de funcționare cuprinsă între 8 - 12 ani.
Mașina de aplicat cant face parte în realitate din subclasa 2.1.8.2. Mașini de rindeluit, de frezat, de găurit și dăltuit" cu o durată de funcționare de 8 - 12 ani, aceasta fiind o mașină de frezat specializată în realizarea canturilor.
În cadrul acestei subclase există o excepție și anume 2.1.8.2.1. ce privește mașini portabile de rindeluit, de frezat, de găurit și dăltuit ce au o durată normală de funcționare de 2 - 4 ani.
De altfel, în cadrul tuturor subclaselor unde există mașini și unelte portabile există aceste excepții, a căror durată normală de funcționare este cuprinsă între 2 - 4 ani.
Expertiza a stabilit că utilajul respectiv este portabil, aspect necontestat de către organele fiscale, astfel că și în această situație s-a concluzionat că recurenta-reclamantă a procedat corect, deoarece raportat la durata normală de funcționare, respectiv 3 ani, metoda amortizării liniare era permisă, astfel că instanța a exonerat-o și de plata sumei de 2.232 lei cu accesoriile aferente în cuantum de 357 lei.
În ceea ce privește TVA-ul, în mod corect instanța de fond a apreciat că, majorarea bazei de impunere pentru luna noiembrie 2007 cu consecința stabilirii unui TVA suplimentar de 2235 lei și accesorii aferente în cuantum de 16 lei, datorată unor neconcordanțe între suma declarată și cea plătită efectiv, nu poate fi acceptată de vreme ce suma datorată în mod efectiv a și fost achitată.
În situația în care ar fi admisă interpretarea organelor fiscale s-ar ajunge la situația de neacceptat din punct de vedere juridic, respectiv cea în care o eroare ar fi producătoare de TVA.
TVA reprezintă taxa pe valoarea adăugată, mai precis este taxa ce se aplică circulației serviciilor și bunurilor de la producător la consumator, ori în situația în care nu au existat bunuri sau servicii care să efectueze un astfel de circuit, în mod evident nu poate exista nici TVA, iar înregistrările eronate produse în astfel de împrejurări, nu pot prejudicia bugetul de stat.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 753 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
