Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 390/2009
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.3023 din 1 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 26 ianuarie 2009 recurentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Întrucât reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul recursului, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3023 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B
A fost admisă excepția lipsei calității și capacității procesuale a Automobil Clubul Român - Filiala M - B M, pentru reprezentarea reclamantului, invocate din oficiu și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul SRL B reprezentat de Automobil Clubul Român - Filiala M - BMî mpotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice BMa vând ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în principiu, că excepțiile invocate de pârâtă nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice B M cu o prima cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare în data de 17.06.2008, iar răspunsul primit a fost negativ. Împotriva răspunsului negativ, reclamantul a formulat contestație, ceea ce nu ar fi fost cazul deoarece împotriva unui refuz, în accepțiunea legii contenciosului administrativ nu se mai formulează plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din această lege fiind deja deschis accesul în instanță. Aceeași instituție i-a mai comunicat odată reclamantului răspunsul său negativ și la 14.07.2008.
Din cele de mai sus s-a putut observa că, de la prima comunicare a refuzului de restituire a taxei de primă înmatriculare, nu au trecut mai mult de 6 luni așa cum cere art. 11 al. 1 lit. "b" din Legea nr. 554/2004 modificată privind contenciosul administrativ, până la introducerea acțiunii, pentru ca acțiunea să poată fi considerată ca prescrisă. Plata efectivă a sumei nu face să curgă termenele de prescripție prevăzute de Legea nr. 554/2004. Restituirea poate fi cerută oricând în termenul general de prescripție, care în materie fiscală este de 5 ani. Din momentul refuzului se naște pentru contribuabil dreptul la acțiune în contenciosul administrativ.
În conformitate cu prevederile art. 234 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu preliminar cu privire la validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile comunității.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru, această instanță judecătorească poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții de Justiție să decidă cu privire la această chestiune.
S-a susținut, de asemenea, că reprezentarea reclamantului de către Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția BMe ste nelegală.
Astfel, potrivit Statutului adoptat la 04.04.2004 filialele județene nu au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că nu au exercițiul drepturilor procesuale pentru ca să poată sta în judecată potrivit art. 42 Cod procedură civilă. Nici unitatea cu personalitate juridică nu putea confirma introducerea acțiunii de către filiala sa fără personalitate juridică, deoarece obiectul de activitate al nu este acela de angaja litigii de contencios fiscal pentru membrii săi. Contractul de asistență juridică aflat la dosar a fost încheiat între avocat și Filiala Ma B.
Nu există mandatul persoanei fizice pentru introducerea acțiunii, care să fi fost dat avocatului sau filialei. Un astfel de mandat nici nu putea fi dat deoarece contribuabilul persoană fizică nu este membru, nu a dovedit această calitate, urmând ca doar în viitor să o dobândească, potrivit susținerilor reclamantei.
Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate, ceea ce în acest caz a fost depășit. Acordarea de consultanță și angajarea unui proces pentru un nemembru este o prestare de servicii care depășește Statutul
Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus tribunalul a reținut lipsa de capacitate procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M, a respins acțiunea pe excepție, considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu o împiedică să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamant. Nu există "plus petit" dacă instanța pe lângă excepții examinează și fondul, textul de lege creează pentru instanța fondului un regim de favoare în a examina sau nu și fondul cauzei, după ce în prealabil a admis excepții care fac de prisos o astfel de cercetare, de care instanța poate sau nu să profite.
S-a susținut, de asemenea, că acțiunea nu este întemeiată nici pe fond, pentru următoarele considerente:
Majoritatea obiecțiunilor reclamantului legate de efectele OUG nr.50/2008 aparțin contenciosului constituțional. Instanța de drept comun nu are nici o competență în a stabili dacă Codul d e procedură fiscală se putea modifica prin Ordonanță de urgență sau putea fi modificată numai prin lege și nici dacă conține dispoziții contrare principiului neretroactivității legii civile sau că ar fi discriminatorie.
În conformitate cu prevederile art.115 (5) din Constituția României republicată, Ordonanța de Urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Aceste cerințe legale sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentinței dispozițiile Ordonanței respective.
Problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, în prezent abrogate începând din 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa deprimă înmatriculare.
Tribunalul a considerat că nu este în discuție una și aceiași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de primă înmatriculare.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit cu începere din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminativă, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este inclus la capitolul 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că: "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
În expunerea de motive ale OUG nr. 50/2008 publicată în Of. nr. 327/25.04.2008 se arată că, actul normativ a fost adoptat în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în acest domeniu. A fost avută în vedere și necesitatea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței curții de Justiție a Comunităților Europene.
ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art. 11. din OUG nr. 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Având în vedere cele de mai sus acțiunea a fost respinsă atât pe motive de excepție cât și pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SRL B solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, obligarea intimatelor la 3000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond în soluționarea excepției cât și a fondului cauzei este nelegală. Astfel, se afirmă că în speță este vorba de greșita aplicare a legii în materia dreptului de a se adresa justiției prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la amendată prin Protocoalele nr. 3/1970. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970 cât și de art. 21 din Constituția României.
Analizând recursul declarat de către reclamantul SRL B prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul SRL B, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul CE.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.
S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantului și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantului ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr.1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantului către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre UE anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul Tr. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art.274 pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurentul SRL B M ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamant SRL B M - reprezentat de Filiala împotriva sentinței civile nr.3023 din 01.10. 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex.03.02.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
