Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 392/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 392
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 3177 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ȘOMCUTA-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 21,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatele.
Se constată că la data de 30 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului Șomcuta-M, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea apărătorului ales al reclamantului recurent, avocat -., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă în condițiile art. 152 și ale art. 242 alin. 2.pr.civ. anexând dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbrul judiciar, chitanța privind onorariul avocațial și împuternicirea avocațială.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3177 pronunțată la data de 07.10.2009 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DGFP M, B M, respinse excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate întrucât lipsa calității de reprezentant a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență; sesizarea nu este obligatorie iar termenul de 5 ani de la data plății făcute nelegal nu a fost depășit.
Cu privire la fond reține instanța că acțiunea este neîntemeiată potrivit art.11 din OUG nr.50/2008 modificată "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În susținere recurentul arată că soluția este greșită întrucât taxa a fost percepută și achitată în considerarea dispozițiilor art.2141- 2143.fiscal, normă ce contravine dispozițiilor art. 90 din tratat și nu a dispozițiilor OG nr.50/2008. Acest din urmă act nu se poate aplica situației create anterior și este la fel de discriminatoriu, impunând o taxă ce contravine reglementărilor comunitare în vigoare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata DGFP Mas olicitat respingerea ca nefundat a recursului în considerare că potrivit art. 11 din OUG nr.50/2008 recurentul își putea exercita dreptul de a solicita restituirea doar a diferenței dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare iar faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme iar ulterior definită drept taxă de poluare nu poate acredita ideea că se restituie taxă de poluare pentru trecut prin restituirea diferenței.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate arată intimata că nu pot fi acordate întrucât cheltuielile de transport nu pot fi cerute în fiecare dosar dat fiind existența mai multor dosare.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent a achitat în contul trezoreriei Municipiului BMs uma de 5727,92 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/14.02.2007. În condițiile achitării prin cerere s-a adresat autorității solicitând restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Ulterior pe parcursul judecății s-a dispus restituirea unei părți a taxei de primă înmatriculare în considerarea că se datorează taxa de poluare potrivit reglementărilor în vigoare respectiv OG nr.50/2008.
Recurentul achitând taxa de primă înmatriculare apreciază că se impune restituirea întregii sume întrucât aceasta fost percepută în baza dispozițiilor codului fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG nr. 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită în întregime, iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. La acestea se are în vedere că pe parcursul judecății conform înscrisului depus la fila 20 s-a achitat reclamantului recurent o diferență din taxa inițială achitată de 2537 lei or în raport de aceasta urmează a se avea în vedere restituirea doar a diferenței dintre cea achitată de recurent cu chitanța - nr.- din 14.02.2007 și cea restituită prin înscrisul de fila 20.
Totodată, reține Curtea că pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data de 24.10.2008 solicitată prin acțiune - data promovării demersului - și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Evident s-ar putea obiecta în sensul că în fața instanței de control s-ar fi evocat incidența art. 124. proc. fiscală. Această susținere nu poate fi primită, întrucât restituirea taxelor achitate de la buget se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117. proc. fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare, ca modalitate solicitată, nu se regăsește în această enumerare, ca atare, nefiind în situația enumerată, Curtea apreciază că refuzul restituirii taxei de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale, astfel că repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun, respectiv a aplicabilității pentru neexecutare a dispozițiilor nr.OG 9/2000.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 312. proc. civ.coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul și în consecință va admite în parte acțiunea conform dispozitivului.
Totodată constatând incidența art.274 pr.civ. Curtea va obliga pârâta și la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată pentru fond și recurs în sumă de 1002,15 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 3177 din 7 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice Șomcuta-M și în consecință:
Constată nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5727,92 lei achitată la Trezoreria Șomcuta-M cu chitanța seria - nr. - din 14.12.2007.
Obligă Administrația Finanțelor Publice Șomcuta-M să restituire reclamantului suma de 3190 lei cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 24.10.2008 până la achitarea integrală a sumei.
Obligă pârâtele în solidar să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1002,15 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./22.02.2010
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Claudia Idriceanu
