Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 405/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 405
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Laura Chimoiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - M- TR. S împotriva sentinței nr.2852 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - M- TR. S și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este motivat, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2 proc. civ.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2852 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare de 5749 lei achitată cu chitanța seria - nr. - din 14.04.2008 și să-i plătească 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul OPEL ASTRA din Germania pentru care a achitat, cu chitanța - nr.- din 14.04.2008 2007, taxa de primă înmatriculare de 5749 lei pentru a putea înscrie autovehiculul și a circula cu acesta.
Conform art.90 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care ser aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor și interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
In speță, taxa de primă înmatriculare are un astfel de caracter și introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România în timp ce pentru înmatricularea autovehiculelor înmatriculate în România taxa nu se percepe.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - M- TR. S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta pârâtă a arătat că prin restituirea taxei se ajunge în situația în care contribuabilul beneficiază de un serviciu public (înmatricularea autoturismului) fără a-l plăti și se creează o discriminare între persoanele care au achitat taxa de înmatriculare până la data de 01.01.2007 și cele care, prin restituirea taxei în totalitate nu plătesc pentru același serviciu public prestat în beneficiul lor.
A mai arătat recurenta că Tratatul Comunității Europene prevede că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari decât pentru produsele similare naționale, rămânând libere să își organizeze sistemele fiscale.
A considerat recurenta că instanța de fond a dat o soluție greșită excepțiilor invocate, întrucât adresele organului fiscal nu pot fi considerate mai mult decât corespondență cu solicitantul, iar prevederile art.214 din Codul Fiscal, referitor la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, nu au avut regim imperativ, deci nu reprezintă o obligație în înțelesul dat de către instanța de fond, ci o condiție determinată de un fapt aleatoriu al cetățeanului.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că art.214 ind.1-3 din Codul fiscal a fost abrogat prin nr.OUG50/2008, însă începând cu 1 iulie până la această dată taxa s-a încasat după vechea grilă. Ori, având în vedere că noua reglementare adusă prin nr.OUG50/2008 este în concordanță cu dispozițiile comunitar europene și că însăși această reglementare prevede încasarea până la 30 iunie 2008 taxei speciale de înmatriculare, nu mai poate fi invocată încălcarea dispozițiilor comunitare.
S-a apreciat că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia, deoarece "taxa de poluare" este obligatorie pentru toți cei care înmatriculează autovehicule și în cazul celor care au plătit taxa de primă înmatriculare, taxa de poluare reprezintă suma rămasă după efectuarea și restituirea diferenței dintre cele două taxe către plătitor.
A susținut recurenta pârâtă că obligarea organului fiscal la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare în condițiile în care o parte din aceasta a fost restituită, creează o situație în care se efectuează de două ori aceeași plată.
Referitor la acordarea dobânzii legale, recurenta pârâtă a arătat că aceasta se datorează de la data solicitării, debitorul fiind pus astfel în întârziere.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second - hand. După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5749 lei cu chitanța seria - nr.-.
Reclamantul s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal.
Cu adresa nr.22912 din data de 16.10.2009 M a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât suma a fost achitată în baza art.214 ind.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală. Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere. În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal. Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim. Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - M- TR. S împotriva sentinței nr.2852 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/01 Martie 2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Laura Chimoiu
