Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 408/
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
Judecător - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.193/AF din 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, potrivit art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 iunie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.193/AF din2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea - SRL, in contradictoriu cu intimatele DGFP si B, având ca obiect anularea deciziei nr. 29/15.05.2008, deciziei de impunere nr.682/11.12.2007 si raportului de inspecție fiscala nr. 24693/4.12.2007.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 4.12.2007 s-a constatat pentru perioada supusă controlului (1.05.2007 - 30.09.2007) de către inspectorii de specialitate din cadrul B următoarele:
- soldul sumei negative a TVA solicitată la rambursare: 67.213 lei
- soldul sumei negative a TVA pentru care societatea nu are drept la rambursare: 34.997 lei
- soldul sumei negative a TVA pentru care societatea are drept la rambursare: 32.216 lei.
Din verificarea deconturilor de TVA în corelație cu datele din balanțele de verificare, registrele societății și a documentelor justificative, la capitolul, intracomunitare de bunuri" s-a constatat că în lunile iulie 2007, august 2007 si septembrie 2007 - SRL a obținut venituri în sumă de 184.195 lei din vânzarea de cherestea către societatea din Franța, în baza contractului nr. 6-13.07.2007. Operațiunile au fost înregistrate în conturile lunare de TVA la rândul 1, intracomunitare de bunuri", scutite conform art.143 alin.2 lit.a si d din Codul fiscal.
Inspectorii fiscali au reținut ca societatea a justificat scutirea de taxă pentru aceste livrări cu următoarele documente:
- facturile seria - - nr.-/19.07.2007, -/31.07.2007, -/3.08.2007, -/30.08.2007, -/3.09.2007.
S-a mai arătat în raportul de inspecție fiscală ca facturile emise către societatea din Franța cuprind în anexă avize de însoțire în care la punctul 4, secțiunea,Punct de descărcare" este menționată - SRL din Inspectorii fiscali au precizat că - SRL nu a prezentat documentul de transport care atestă faptul că bunurile livrate către societatea au fost transportate din România in Franța, nefiind astfel respectate prevederile art. 10 alin.1 din 2222-2006. Chiar după prezentarea de către societatea la care s-a efectuat controlul a unor noi documente in temeiul cărora aceasta a considerat că dau dreptul la deducerea de TVA, respectiv contractele comerciale și facturile externe emise de - SRL B către SA Franța, controlorii fiscali au concluzionat ca aceste acte nu justifică livrarea bunurilor către din România în Franța, nefăcându-se dovada transportului acestora, așa cum se precizează în art. 128 alin. din Legea nr.571/2003 modificată prin Legea nr.343/2006.
In consecință, echipa de inspecție a procedat la colectarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 34.997 lei, pentru veniturile în sumă de 184.195 lei, rezultate din vânzarea de cherestea către societatea din Franța, în baza contractului nr.6/13.07.2007, aplicând prevederile art.140 alin.1 din Legea nr.571/2003 modificată prin Legea nr.343/2006.
In temeiul acestui raport a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 682/11.12.2007.
- SRL a formulat contestație împotriva decizie de mai sus, înregistrată la DGFP B, arătând ca întrunește condițiile de scutire de TVA pentru operațiunile intracomunitare efectuate în perioada iulie-septembrie 2007 către societatea SA - grup de drept francez.
In vederea soluționării contestației, B solicitat punctul de vedere Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția de reglementare în domeniul TVA, conform adresei nr. 6301/28.03.2008.
Răspunzând acestei cereri, Direcția de reglementare in domeniul TVA a emis adresa nr. -/5.05.2008 prin care s-a arătat că deși a fost comunicat un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, mărfurile vândute de către - SRL B societății SA Franța nu au fost transportate în alt stat membru, acestea fiind livrate ulterior de SA Franța către. SRL In adresa menționată se precizează că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea scutirii de taxă prevăzută la art. 143 alin.2 lit.a din Codul Fiscal în relația dintre - SRL B și SA Franța. Referitor la livrarea realizată de Franța către - SRL B, sunt aplicabile prevederile art.132 alin.1 lit.c din Codul fiscal, respectiv locul livrării este în România, acolo unde bunurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului, Dar furnizorul fiind o persoană nestabilită în România, persoana obligată la plata TVA pentru această livrare va fi - B, conform prevederilor art.150 alin.1 lit.g din Codul fiscal. Plata taxei se face prin evidențierea acesteia atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în conformitate cu prevederile art.157 alin.2 din Codul fiscal.
Direcția de reglementare in domeniul TVA arată în subsidiar că în cazul prezentat nu sunt aplicabile nici măsurile de simplificare aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.2221/2006, respectiv Ordinul ministrului economiei si finanțelor nr.1823/2007, întrucât materia primă este cumpărată de - SRL din România, care o prelucrează și apoi o expediază în Franța, realizând o livrare intracomunitară si nu o prestare de servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale.
Contestația formulată de - SRL a fost soluționată prin decizia nr. 29/15.05.2008 a DGFP B, prin care a fost respinsă ca neîntemeiata contestația. Organul fiscal a avut în vedere la pronunțarea unei astfel de soluții faptul ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea scutirii de taxă prevăzută la art. 143 alin.2 lit.a din Codul fiscal in relația dintre - SRL B si Franța, așa cum în mod legal a constatat organul de inspecție fiscală prin raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere. DGFP B reținut că organul de inspecție fiscală în mod legal a aplicat prevederile art.126 alin.1 coroborate cu art.140 alin.1 din Legea nr.571/2003 modificată prin Legea nr. 343/2006 și a colectat TVA în sumă de 34.997 lei, pentru veniturile în sumă de 184.195 lei rezultate din vânzarea de cherestea către societatea din Franța.
Contestatoarea susține că la întocmirea raportului de inspecție fiscala, la emiterea deciziei de imputare si în soluționarea contestației administrative nu s-a ținut cont de clauzele contractului comercial nr. 4375/2.07.2007.
Acest contract a fost încheiat între Grupul SA Franța, - SRL B și - SRL B, având ca obiect producția de produse finite din cherestea de stejar, conform comenzilor primite de la societățile grupului Franța. La capitolul derularea contractului părțile au prevăzut ca grupul SA cumpără 185 mc cherestea de stejar de la - SRL cu livrare eșalonată la sediul - SRL. Această din urmă societate cumpără de la SA cheresteaua de stejar și o prelucrează, transformând-o în produse finite pe care le livrează în Franța grupului, la SA.
Intre societatea din Franța, în calitate de cumpărător, și - SRL, în calitate de vânzător, s-a încheiat si contractul comercial d e aprovizionare cu cherestea nr.6/13.07.2007, având ca obiect achiziția de cherestea, bușteni sau prestarea serviciului de debitare, conform comenzilor primite de la cumpărător, care odată acceptate și semnate de ambele părți, devin părți integrante din contract. La capitolul din contract intitulat,Obligațiile vânzătorului" se prevede că vânzătorul are obligația sa livreze cheresteaua conform comenzii date de cumpărător la - SRL, care o va gestiona separat în contul cumpărătorului.
In executarea acestor convenții, - SA a livrat cherestea de stejar pentru care a emis facturile seria - - nr.-/19.07.2007, -/31.07.2007, -/3.08.2007, -/30.08.2007, -/3.09.2007. Doar pentru ultima dintre facturi s-a depus la dosar avizul de însoțire nr. -/3.09.2007, în care se precizează punctul de descărcare la - SRL. Chiar daca nu au fost depuse la dosar celelalte avize de însoțire corespunzătoare facturilor enumerate mai sus, este evident că și în cazul livrărilor de cherestea realizate la 19.07.2007, 31.07.2007, 3.08.2007 și 30.08.2007 punctul de descărcare este același, fapt recunoscut de contestatoare. De altfel, descărcarea cherestelei de stejar la - SRL B este o clauză a contractelor comerciale menționate mai sus.
Contestatoarea susține ca este îndreptățită la deducerea TVA, întrucât - SRL ar fi livrat mai departe produsele finite obținute din cheresteaua de stejar obținută de la - SRL către SA Franța.
Pentru a determina dacă contestatoarea poate obține scutirea de TVA pentru produsele arătate mai înainte, trebuie analizate actele normative care reglementează această materie, cu mențiunea ca pot fi avute în vedere doar acele prevederi legale aplicabile perioadei livrării bunurilor respective (iulie 2007 - septembrie 2007).
Potrivit prevederilor art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunica furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru. Art. 143 alin.3 din același act normativ prevede că prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operațiunile prevăzute la alineatele 1 și 2 ale aceluiași articol și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
Ordinul aplicabil în speță este ordinul nr. 2222 din 22 decembrie 2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art.143 alin. (1) lit. a) - i), art.143 alin. (2) și art.144 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 10 din acest ordin scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art.143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:
a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art.155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;
b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; și, după caz,
c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.
Contestatoarea nu a putut prezenta documentul care atestă ca bunurile au fost transportate din Româna în alt stat membru, ci a invocat doar acte din care rezultă ca a livrat marfa tot în România, produsele finite fiind apoi livrate de către o altă societate, cu care se află în relații contractuale, în Franța.
Potrivit art.132 alin.1 lit c din Codul fiscal locul livrării de bunuri este locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate.
Conform art. 128 alin. 9 din același act normativ livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de o persoană către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora. Astfel, contestatoarea a livrat marfa la - SRL B, în România, această din urmă societate fiind cea care a livrat mai departe produsele finite în Franța.
de aceste dispoziții legale, locul livrării produselor de către contestatoare este în România și nu într-un stat comunitar, astfel încât nu este îndreptățită la deducerea de TVA.
In consecință, în mod corect au fost întocmite raportul fiscal și decizia de imputare, stabilindu-se în sarcina contestatoarei obligația fiscala privind plata TVA.
Ca urmare, si soluția pronunțată de DGFP B în rezolvarea contestației administrative este legala.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins contestația formulata, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii. Astfel, deși instanța de fond a apreciat că nu au fost prezentate documente care să ateste că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, la dosar au fost depuse -urile care atestă exportul intracomunitar.
Recurentul a susținut că materia primă este material lemnos și acesta este scutit de TVA.
De asemenea, recurentul a precizat că marfa a părăsit teritoriul României conform -urilor, prin care se face dovada că - SRL Bal ivrat produse finite către societatea SA Franța, în baza contractului comercial nr.4375/02.07.2007.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 9 și 10 Cod procedură civilă coroborat cu Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, art.143 alin.1 lit.a-i, art,143 alin.2 și art.144 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, art.10 alin.1 din nr.2222/2006 privind aprobarea instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoare adăugată.
Intimata DGFP Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a arătat că organele de inspecție fiscală în urma verificărilor efectuate au constatat că pentru livrările de cherestea efectuate către firma SA recurenta reclamantă nu a justificat scutirea de TVA așa cum precizează prevederile art.10, alin.1 din 2222/2006, respectiv nu a prezentat documentul din care să reiasă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.
Documentele despre care face vorbire recurentul respectiv "-uri care atestă exportul intracomunitar" nu sunt de natură a atesta că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru. Organul de control a avut în vedere toate documentele pe care contestatoarea a înțeles să i le pună la dispoziție - inclusiv aceste -uri, care au ca expeditor pe - SRL cu loc de plecare din B - România, iar ca destinatar societatea SR din Franța cu loc de sosire -Franța.
Astfel organul de inspecție fiscală a constatat că livrarea efectuată de - SRL către SA din Franța, reprezintă o operațiune impozabile în România, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.126 alin.1 din Legea nr.571/2003, modificată prin Legea nr.343/2006.
În consecință în mod legal echipa de inspecție fiscală a procedat la colectarea taxei pe valoare adăugată în sumă de 34.997 lei, pentru veniturile în sumă de 184.195 lei, rezultate din vânzarea de cherestea către societatea din Franța, în baza contractului nr.6/13.07.2007.
În drept au fost invocate prevederile art.132 alin.1 lit.a și art.142 alin.1 lit.a și alin.3 din Legea nr.571/2003 și art.10 alin.1 din nr.2222/2006.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a arătat că pentru livrările de cherestea efectuate către firma SA recurenta nu a justificat scutirea de VA, nu a prezentat documentul din care să rezulte că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.
Documentele la care face trimitere recurenta - -uri care atestă exportul intracomunitar - nu sunt de natură a atesta că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru. Organele de inspecție fiscală au avut în vedere toate documentele ce au fost puse la dispoziția acestora de către recurenta, inclusiv aceste -uri care la expeditor figurează - SRL cu loc de plecare din România - B, iar la destinatar este menționată SA din Franța cu loc de sosire - Franța.
S-a constatat că livrarea efectuată de recurentă către SA prezintă o operațiune impozabilă în România, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.126 alin.1 din Codul fiscal, modificat prin Legea nr.343/2006.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.193/AF din2.12.2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că recurenta nu beneficiază de scutirea de TVA, deoarece bunurile nu au fost livrate către un stat membru al UE, ci pe teritoriul României, respectiv către - SRL
Derularea contractului comercial la care se referă recurenta a avut drept scop prelucrarea de către recurenta - SRL a materiei prime în cherestea, care a fost livrată către - SRL Această societate comercială română, cu sediul în România, a executat produse finite pe care, ulterior, le-a expediat firmei SA din Franța, astfel cum rezultă din -urile depuse la dosar.
Deci documentele de transport depuse la dosar fac dovada faptului că - SRL a livrat produse finite către un stat membru, iar nu recurenta - SRL, motiv pentru care recurenta nu poate beneficia de scutire de TVA, astfel cum susține.
O altă interpretare ar echivala cu o dublă scutire de TVA, aplicabilă atât pentru recurenta - SRL, cât și pentru - SRL, care a livrat produse finite într-un stat comunitar - Franța, or nu aceasta a fost intenția legiuitorului.
Produsele executate de recurentă au fost livrate către - SRL, care le-a prelucrat și apoi a expediat produsele finite în Franța. Din documentele depuse la dosar rezultă că recurenta nu a livrat produsele în alt stat membru UE, cu documente de transport, pentru a beneficia de scutire de TVA, ci le-a livrat către - SRL.
intracomunitară este definită de art.128 alin.9 Cod fiscal ca fiind "o livrare de bunuri, care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de către o persoană către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora".
Această operațiune realizată de un agent economic din România intră în categoria operațiunilor scutite de TVA cu drept de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 alin.2 lit.a și alin.3 din Codul fiscal, respectiv beneficiarul îi comunică furnizorului din România un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din statul membru de care aparține și de asemenea există un document care să facă dovada efectivă a transporturilor bunurilor.
Potrivit art.132 alin.1 lit.a din Codul fiscal locul livrării intracomunitare de bunuri se definește în funcție de locul în care sunt situate bunurile la momentul începerii transportului. În speță acest loc este la - SRL, iar nu la - SRL, motiv pentru care aceasta din urmă nu beneficiază de scutirea de TVA.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea va respinge în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de - SRL împotriva sentinței nr.193/AF din 2.12.2008 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL, cu sediul în B,-,.117,.B,.7, împotriva sentinței civile nr.193/AF/2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: CEC/26.06.2009
Dact: MD/29.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
