Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 420/R/2008 Dosar Nr-
Sedința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție
- judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - ROMANIA SRL sentinței civile nr. 5/AF/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2008, când părțile au lipsit, așa cum rezultă și din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2008 iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată față de lipsa doamnei judecător - - - -, este plecată din instanță la seminarul de "Drept Administrativ" organizat de B, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin -. nr.5/AF/12.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a dispus următoarele: s-a respins excepția nulității deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007.
S- admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - România SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală.
S-a anulat Dispoziția nr.110/25.05.2007 emisă de pârât și în consecință a fost obligat pârâtul să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă și înregistrată sub numărul 65767/19.04.2007; S-a respins restul pretențiilor.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr.13238/25.01.2007 comunicată reclamantei la datade12.02.2007 pârâtul a stabilit impozitul pe clădiri pentru anul 2007, datorat de reclamantă, astfel pentru imobilul din B- cota de impozitare este de 1,5%, iar pentru cel din B- cota de impozitare este de 10% stabilind si impozitul datorat de 2571 lei respectiv 5346 lei.
Împotriva acestui act fiscal reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. 43133 /12.03.2007 (fila 9) prin care a învederat pârâtului că în mod nelegal s-a stabilit pentru imobilul din B- cota de impozitare de 10% atașând si raportul de evaluare si balanța sintetică întocmite la data de31.12.2006.
La această contestație, pârâtul îi comunică reclamantei răspuns la data de19.03.2007 (fila 11 ) prin care îi aduce la cunoștință că urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că pentru imobilul situat în municipiul B- nu s-a efectuat în condițiile prevăzute de OG nr.92/2003 o reevaluare a imobilului drept pentru care s-a stabilit o cotă de 10%, anexând o nouă decizie de impunere.
Prin a doua decizie de impunere înregistrată tot sub nr. 13238/25.01.2007 însă comunicată reclamantei la data de 19.03.2007 (fila 11 verso dosar) s-au încasat cotele de impozitare, stabilindu-se pentru imobilul din - - nr.5 cota de 1,5 %, iar pentru cel din - - nr.9 cota de impozitare de 10%, iar impozitul datorat fiind de 1419 lei, respectiv 17140 ca urmare a majorării cu 20% a impozitului pe anul 2007 conform HCL nr.804/2006.
Reclamanta a contestat cea de-a doua decizie, contestație înregistrată sub nr. 65767/19.04.2007, iar prin Dispoziția nr.110/25.05.2007 a fost respinsă contestația formulată ca fiind fără obiect pe considerent că forma si conținutul contestației nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 176 Cod procedură fiscală.
Relativ la Dispoziția nr.110/25.05.2007 dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 si comunicată reclamantei la 19.03.2007 (contestație înregistrată sub nr. 65767/19.04.2007) instanța retine că aceasta este nelegală si urmează aoa nula pentru următoarele considerente:
Obiectul contestației nr.65767 (fila 13 dosar) înregistrată la data de 19.04.2007 este înscris în contestație si îl reprezintă noua decizie de impunere nr.13238/25.01.2007 comunicată la data de 19.03.2007 prin care reclamantei i-a fost modificată cota de impozitare de la 1,5% la 10% pentru spațiul situat în B-.
Pe cale de consecință, nu se poate retine că în contestație nu s-a indicat obiectul acesteia, respectiv decizie de impunere nr. 13238/25.01.2007 comunicată la data de 19.03.2007.
Faptul că pârâta a acordat deciziilor de impunere aceeași sumă 13238 si aceeași dată 25.01.2007 nu îi poate fi imputabil reclamantei, ci s-a datorat rectificării intervenite si efectuată de pârât.
Reclamanta susține în contestație că suma datorată cu titlu de impozit pentru imobilul din B- este de 2571 lei ca urmare a aplicării cotei de impozitare de 1,5% si nu suma stabilită ca urmare a aplicării noului coeficient de 10%.
În aceste condiții, obiectul contestației l-a reprezentat sumele si măsurile stabilite si înscrise de organul fiscal în cea de-a doua decizie de impunere, privind imobilul din mun. B-, ce s-a majorat de la suma de 2571 lei (prima decizie) la suma de 17.140 lei (în a doua decizie ).
Fată de aceste considerente, instanța retine că în mod nelegal instanța a respins contestația reclamantei neintrând în soluționarea fondului, astfel că va obliga pârâtul să finalizeze procedura administrativă fiscală după actualizarea fondului contestației.
Relativ la decizia de imputare nr. 13238/25.01.2007 comunicată reclamantei la data de 12.02.2007 aceasta a fost modificată, stabilindu-se alte cote de impozitare prin decizia comunicată la data de 19.03.2007, pârâtul întemeindu-si măsura pe dispozițiile art.88 Cod procedură fiscală.
Cum această decizie formează obiectul contestației nr.65765/19.04.2007 ce urmează a fi analizată de pârât în cadrul procedurii administrative, este prematur si inadmisibil, instanța să analizeze la acest moment legalitatea deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007.
Fată de aceste considerente, instanța urmează a admite în parte acțiunea conform dispozitivului.
Relativ la excepția invocată de reclamant la termenul de judecată din 29 ianuarie 2007 privind nulitatea deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007 pentru lipsa numelui, prenumelui si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, întemeiază pe dispoz.art.46 Cod procedură Fiscală, aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă întrucât pe ambele decizii este inserat numele Directorului Direcției Fiscale
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - ROMANIA SRL B, solicitând instanței de recurs casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței, admiterea excepției nulității deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007 și înlăturarea din considerentele hotărârii a mențiunilor referitoare la "rectificarea", respectiv "modificarea" deciziei de impunere nr.13238/2007. În motivarea recursului, în esență recurenta a arătat că prin Decizia de impunere atacată, emisă de Direcția Fiscală B, s-a stabilit că reclamanta datorează impozit pe clădiri în cotă de 1,5% pentru imobilul de la adresa-, B, respectiv de 10% pentru imobilul de la adresa-,. B,.16, Împotriva deciziei societatea reclamantă a formulat contestație la organul fiscal emitent, care a răspuns reclamantei că, în realitate, calculul corect al impozitelor datorate este altul, în sensul procentelor inversate între cele două imobile, adică 10% pentru primul imobil și 1,5% pentru cel de-al doilea. La răspunsul formulat, Direcția Fiscală anexează o nouă decizie de impunere, care poartă însă același număr și aceeași dată cu prima decizie, împotriva căreia societatea reclamantă formulează o nouă contestație cu nr.65.767/19.04.2007, în termen legal, care a fost respinsă ca fără obiect prin dispoziția nr.110/25.05.2007. Între timp, Direcția Fiscală a emis somația și titlul executoriu nr.57765/4 din 03.04.2007.
Instanța de fond, în opinia recurentei, în mod greșit a reținut că pârâta ar fi respins nelegal contestația reclamantei, astfel încât s-ar impune ca organul fiscal să se pronunțe pe fond asupra contestației reclamantei. Ca atare, pe baza acestui raționament, recurenta a solicitat instanței de recurs trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs subsidiare, reclamanta a arătat că rectificare actului administrativ fiscal și modificarea acestuia sunt problematici distincte asupra cărora se poate numai instanța investită cu judecarea fondului cauzei, aceasta fiind situația existenței a două decizii cu același număr și aceeași dată, dar cu conținut diferit, precum și împrejurarea lipsei numelui și calității persoanei împuternicite a organului fiscal de pe decizie, care ar atrage nulitatea deciziei de impunere potrivit art.46 Cod procedura fiscală.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Direcția Fiscală a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, întrucât pe de o parte este atribuția organului fiscal emitent, potrivit art.90 alin.1 și art.48 din Codul d e pr.fiscală, ca din proprie inițiativă sau la cererea contribuabilului, să modifice o decizie de impunere când consideră necesar, instanța neputând dispune emiterea unei alte decizii de impunere, iar pe de altă parte decizia de impunere contestată îndeplinește cerințele art.46 din OG nr.92/2003, respectiv numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite de organul fiscal, fiind trecute în clar pe decizie numele directorului Direcției Fiscale B,.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut prima instanță, organul fiscal a emis două decizii de impunere cu același număr, cu aceeași dată, anume nr.13238/25.01.2007, prin care a stabilit cotele de impozitare pe imobilele aflate în proprietatea societății reclamante, inițial 1,5% pentru imobilul din - - - și 10% pentru imobilul din - -, după care, fiind contestată cu nr.43133/12.03.2007 de reclamantă, organul fiscal a refăcut decizia de impunere, dându-i același număr și aceeași dată, dar stabilind cote de impozitare inverse pentru cele două imobile, anume 10% pentru imobilul din - - - și 1,5% pentru imobilul din - -. În data de 03.04.2007, organul fiscal a emis somația și titlul executoriu nr.57765/4 referitor la impozitele stabilite pentru cele două imobile la al doilea calcul, deși nu se depășise termenul de contestație pentru cea de-a doua decizie de impunere. Recurenta reclamantă a contestat în data de 19.04.2007 și a doua decizie de impunere, prin contestația nr.65767/19.04.2007, contestație care a fost respinsă prin dispoziția nr.110/2007 ca fiind fără obiect. Așa cum întemeiat a constatat Tribunalul Brașov, instanța de recurs constată că obiectul contestației nr.65767/19.04.2007 îl reprezintă noua decizie de impunere nr.13238/25.01.2007 comunicată la data de 19.03.2007, împrejurarea că ambele decizii de impunere au același număr și aceeași dată neputând fi imputabil reclamantei recurente. Prin dispoziția 110/25.05.2007, organul fiscal pârât nu a soluționat pe fond contestația reclamantei, respingând-o ca fiind fără obiect, deși în realitate contestația viza o decizie de impunere care stabilea anumite obligații fiscale pentru reclamantă și care, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, trebuia reexaminată de emitent prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale aplicabile, în cadrul procedurii administrative prealabile, cum corect a reținut instanța de fond.
Critica adusă de reclamantă deciziei de impunere, în sensul că nu ar conține datele obligatorii prevăzute de art.46 din Codul d e pr.fiscală, nu sunt întemeiate, întrucât pe ambele decizii ce poartă același număr și dată sunt menționate numele complet și funcția persoanei împuternicite a organului fiscal emitent. Ca atare, este corectă dispoziția instanței de fond de a anula Dispoziția nr.110/25.05.2007 și de a obliga pârâtul să soluționeze pe fond contestația reclamantei înregistrată sub nr.65767/19.04.2007.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a respinge recursul, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - ROMANIA SRL sentinței civile nr. 5/AF/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - plecată în concediu de
semnează vicepreședinte instanță
Grefier
Red. -15.07.2008
Dact. -15.07.2008
Jud. fond- M /A
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
