Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 435/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Lorența
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata DIRECȚIA FISCALĂ B împotriva sentinței civile nr.244/CA din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.2680/62/08, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 iunie 2009, apoi la data de 11 iunie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 244/CA/04.03.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de contestatoarea - R - în contradictoriu cu Direcția Fiscală B și, în consecință, a anulat decizia de impunere nr -/18.01.2008 și dispoziția nr 61/31.02.2008 emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamanta - R - solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, anularea Deciziei de impunere nr -/18.01.2008 și a dispoziției nr 61/31.02.2008 emise de pârâtă.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art 218 din OG nr 92/2003 și art 8 din Legea nr 554/2004, iar nelegalitatea celor două acte a fost motivată de faptul că reclamanta își desfășoară activitatea în interiorul parcului industrial Pro R, beneficiind, pe cale de consecință, de scutirea de impozit pentru clădiri și teren, conform art 250 al 1 pct 9 și art 257 al 1 lit l din Legea nr 571/2003.
S-a avut în vedere și apărarea invocată de pârâtă pe calea întâmpinării, constând în aceea că reclamanta nu poate beneficia ope legis de scutirile invocate, ci ca urmare a parcurgerii procedurii speciale pentru obținerea ajutorului de stat.
Urmare a examinării actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a admis acțiunea formulată și a dispus anularea celor două acte administrative, pentru următoarele considerente:
- dispozițiile art 250 pct 9 din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal instituie scutirea de la plata impozitului pe clădiri din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art 257 pct 1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile care sunt situate în parcurile industriale, științifice și tehnologice, în condițiile legii;
- reclamanta își desfășoară activitatea în perimetrul industrial Pro R, parc înființat și delimitat prin Ordinul nr 255/2004, OG nr 65/2001, OUG nr 115/2003 și HG nr 1019/2004;
- prin aceste dispoziții legale au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, potrivit art 1 pct 2 din OUG nr 65/2001, reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei;
- scutirile de la plata impozitului pe clădiri și terenuri operează în virtutea legii;
- este nefondată și nedovedită susținerea pârâtei potrivit cu care scutirile de la plata impozitului pe clădiri și terenuri ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii ar contraveni prevederilor art 87-89 din TCE, în condițiile în care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit;
Ca urmare, s-a stabilit că în mod greșit a fost emisă dispoziția de impunere prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului și s-a dispus anularea acesteia și a dispoziției emise de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Fiscală care a criticat-o sub aspectul nelegalității, în sensul că a fost pronunțată cu aprecierea greșită a legii.
Motivele invocate în susținerea căii de atac au constat în următoarele:
- instanța de fond a omis a face vreo referire la corespondența purtată de pârâtă cu Consiliul Concurenței, instituție abilitată, potrivit susținerilor recurentei, să facă aprecieri asupra naturii juridice a scutirilor de la plata impozitelor și taxelor prevăzute de Codul fiscal.
- acordarea facilităților fiscale în temeiul prevederilor codului fiscal, în beneficiul, reclamantei reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor OUG nr 117/2006 și art 87 și 88 din Tratatul CE și sunt supuse notificării;
- sfera de cuprindere a sintagmei "potrivit legii" prevăzută de dispozițiile art 250 al 1 pct 9 din codul fiscal nu se reduce la normele care reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci vizează și dispozițiile legale referitoare la regimul fiscal aplicabil parcurilor industriale și prevederilor legale în materia ajutorului de stat;
- au fost invocate dispozițiile art 1 al 3, 4 și 5 din Legea nr 571/2003, art 148 al 2 din Constituția României, adresa Ministerului Administrației și Internelor nr -/03.03.2006 prin care această instituție și-a exprimat punctul de vedere în sensul celor susținute de recurentă precum și adresa nr 187/27.02.2007 prin care Consiliul Concurenței menționează că acordarea facilităților fiscale ce își au temeiul în Legea nr 571/2003 reprezintă ajutor de stat în sensul art 87 și art 88 din Tratatul CE;
- în condițiile în care beneficiarii prezintă Consiliului Local o decizie a Consiliului Concurenței de autorizare a ajutorului de stat constând în scutirea de la plată a impozitului pe teren și clădiri, aceștia sunt îndreptățiți legal să beneficieze de aceste facilități;
- nu au fost îndeplinite nici condițiile prevăzute de art 3 al 1și 3 din OUG nr 117/2006, respectiv autorizarea ajutorului de stat de către Comisia Europeană sau considerat ca autorizat și elaborarea unor scheme de ajutor de stat în conformitate cu legislația în domeniu;
- prin răspunsul înregistrat sub nr 79958/17.05.2007, înaintat Direcției Fiscale B, Consiliul Concurenței a precizat că, începând cu 1 ianuarie 2007, potrivit OUG nr 117/2006, Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană și autoritățile și instituțiile publice, alți furnizori și beneficiari de ajutor de stat și că în privința solicitărilor - R -, ajutoarele de stat pentru societatea administrator și pentru societățile localizate în interiorul parcului industrial, aferente perioadei 25.07.2004-31.12.2006 nu au fost notificate în vederea autorizării, iar prin acordare, în absența unei autorizări, acestea devin ajutoare de stat nelegale;
- referitor la Ordinul MIRA nr 296/18.09.2007 prin care s-a aprobat de ajutor de stat regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, s-a arătat că - R - nu a aderat la această schemă, condiție în care putea beneficia de facilitățile fiscale prevăzute de art 250 al 1 pct 9 și art 257 al 1 lit l din Legea nr 571/2003.
Au fost,de asemenea, aspecte invocate și în apărarea realizată în fața primei instanțe.
Analizând actele și lucrările sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art 304/1 cod procedură civilă, și prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Actele administrative atacate sunt decizia de impunere nr -/8634/18.01.2008 prin care se stabilește impozitul pe clădiri aferent anului 2008 și dispoziția nr 61/15.02.2008 prin care s-a respins contestația formulată de - R - privind decizia anterior menționată, acte emise de Direcția Fiscală
În legătură cu conformitatea acestor acte la dispozițiile legale ce reglementează scutirile la plata impozitelor datorate de societățile comerciale ce funcționează în parcuri industriale se impune a se analiza dacă asemenea scutiri se acordă ope legis sau reprezintă ajutor de stat în condițiile legii.
Se impune a se preciza că este pe deplin dovedit faptul că reclamanta funcționează într-un parc industrial înființat și delimitat potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, în cadrul Titlului IX- Impozite și taxe locale, Capitolul II- Impozitul și taxa pe clădiri din Codul fiscal, este reglementat articolul nr 250 intitulat "scutiri", din cuprinsul căruia se reține că " impozitul pe clădiri nu se datorează pentru(9) clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".
Această ultimă mențiune din textul expus, conduce la concluzia că o astfel de scutire se acordă prin aplicarea unei anumite proceduri legale.
OUG nr 117/2006 a intrat in vigoare conform art 37 al 1, la data de 1.01.2007, dată la care s-a abrogat Legea nr 143/1999.
Potrivit art 2 din Legea nr 143/1999, ajutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităților administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producției anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerțul dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurențial normal.
Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalități, printre care, în cuprinsul art 2 al 8 din aceeași lege, se enumeră cu titlu exemplificativ, exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor.
Noul cod fiscal, aprobat prin Legea nr 571/2003 a intrat în vigoare în perioada în care, în privința ajutorului de stat funcționa legea mai sus menționată, astfel că, regăsindu-se exceptările de la plata taxelor și impozitelor, ca reglementare a acordării, în cuprinsul Legii nr 143/1999 privind ajutorul de stat, acesta este cadrul legislativ la care face referire art 250 al 1 pct 9 din Codul fiscal, fiind de subliniat faptul că numai în cazul acestei scutiri privind parcurile industriale, legiuitorul a folosit sintagma " potrivit legii".
Această sintagmă nu se reduce doar la normele ce reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci trebuie analizată în contextul întregului articol de lege și anume impozitul pe teren nu se datorează potrivit legii, respectiv a legii în vigoare la momentul apariției codului fiscal, identificată, astfel cum s-a arătat anterior ca fiind actul normativ ce prevede ajutorul de stat.
Regimul ajutorului de stat a fost, imediat după apariția Legii nr 143/1999 foarte diversificat în sensul că autoritatea în materie, Consiliul Concurenței a emis o serie de ordine în reglementarea acordării ajutorului de stat către persoane juridice din diverse domenii de activitate, aflate în diferite situații din punct de vedere economico-financiar, precum și cu privire la stabilirea plafonului care delimita ajutorul de stat individual de cel pentru care era nevoie de notificare adresată Consiliului Concurenței. Din conținutul tuturor acestor regulamente rezultă că unul dintre mijloacele de acordare a ajutorului de stat este acela al exceptării de la plata taxelor și impozitelor, astfel că, aplicarea către un astfel de ajutor de stat de către persoanele juridice, întreprinderile proprietare ale unor clădiri și/sau terenuri aflate în parcuri industriale, trebuie analizată potrivit reglementărilor în materie privind acordarea ajutorului de stat.
Prin Ordinul Consiliului Concurenței nr 300/21.12.2006, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pentru ca legislația română să fie în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar, fără suprapuneri sau încălcări ale acesteia, s-au eliminat din dreptul intern acele acte normative care dublează prevederi ale regulamentelor comunitare sau ale altor acte normative comunitare care nu necesită adoptarea unor măsuri naționale de transpunere, printre care și regulamentele emise de Consiliul Concurenței în reglementarea procedurilor privind ajutorul de stat.
Criteriile de eligibilitate care privesc acordarea ajutoarelor de stat în cadrul schemei de ajutor de stat regional sunt prevăzute în Regulamentul Comisiei Europene nr 1.628/2006 privind aplicarea art 87 și 88 din tratatul privind constituirea Comunității Europene.
În cursul anului 2007, prin Ordinul MAI nr 296/18.09.2007 privind aprobarea schemei de ajutor regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, s-a considerat că acest ajutor de stat se încadrează în dispozițiile art 3 din Regulament, elaborându-se o schemă exceptată de la obligația notificării.
Emiterea acestui ordin de elaborarea a unei noi scheme de ajutor de stat vine să întărească interpretarea legii în sensul că scutirile prevăzute de art 250 al 1 pct 9 și art 257 al 1 lit l din codul fiscal nu pot fi acordate decât drept ajutor de stat în condițiile prevăzute de lege, potrivit criteriilor comunitare și după normele elaborate de ministere.
Ca urmare, prin această interpretare teleologică este evidentă intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr 571/2003 în sensul că scutirile de la plata impozitului pe terenuri și clădiri în cazul parcurilor industriale reprezintă o măsură de natură fiscală ce reprezintă ajutor de stat și care s-a acordat inițial potrivit dispozițiilor Legii nr 143/1999, iar apoi conform OUG nr 117/2006, în acest sens fiind și art 1 al 5 din codul fiscal ( "orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor OUG nr 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 137/2007" ( anterior prin Legea nr 143/1999 ) ).
Ca urmare, în măsura în care reclamanta nu a făcut demersurile prevăzute de legislația în vigoare pentru anul fiscal pentru care se invocă scutirea, în mod corect a fost emisă decizia de impunere a obligației fiscale.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală B este întemeiat în sensul că actele emise de aceasta și contestate de reclamantă sunt date cu respectarea dispozițiilor legale.
Ca urmare, în baza art 312 al 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat, va modifica în tot sentința atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamanta - R -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr.244/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că,
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea - R - în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.-/8634/18.01.2008 și a dispoziției nr.61/31.02.2008 emise de intimată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/13.07.2009
Dact: AP/13.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
12 Iunie 2009
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
