Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentința civilă nr. 305 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Reprezentantul intimatului depune întâmpinare, însoțită de înscrisuri în justificarea solicitării privind acordarea de cheltuieli de judecată. Mai relevă că prin întâmpinare nu au fost relevate aspecte noi față de pozițiile procesuale susținute până acum.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că taxa de primă înmatriculare achitată de către intimat este nelegală, Statul Român fiind obligat să recunoască nelegalitatea taxei prin hotărâri ale CEDO. În ceea ce privește obligarea la plata unei dobânzii legale, aceasta este necesară atâta timp cât a fost percepută o taxă nelegală, respectiv a fost reținută o sumă din patrimoniul intimatului, acesta fiind lipsit în mod nelegal de această sumă. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, conform scriptelor depuse.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.305 pronunțată la data de 23.06.2009 în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu DGFP B și B și în consecință a fost anulată dispoziția din adresa nr.5055/24.03.2009 emisă de DGFP B N; obligată pârâta B să restituie reclamantului suma de 5894,10 lei plus dobânda legală de la 2.08.2007 până la restituirea efectivă.
Totodată a fost respinsă excepția prematurității invocate de
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția prematurității nu este întemeiată întrucât actele administrative depuse de reclamant în dovedirea acțiunii constituie acte administrativ fiscale în sensul art.41 din OG92/2003, fiind emise de un organ competent și făcând referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată acestora și de art.2 alin.1 lit.e din Legea 554/2004.
Cu privire la fond reține instanța că cererea este întemeiată întrucât în conformitate cu art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța a constatat că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
În conformitate cu art.148 alin.2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importate din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare. Prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs pârâtele B, DGFP B N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Astfel în susținerea demersului Baa rătat că potrivit Codului fiscal art.2141- 2143, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Totodată arată recurenta că luându-se în considerare recomandările Comisiei Europene, Guvernul României în reconsiderare a adoptat OUG50/2008 stabilind un nou sistem de taxare posibilitatea restituirii unei diferențe și o nouă procedură și ca atare trebuie avute în vedere dispozițiile acestui din urmă act normativ.
Tot astfel arată recurenta că în privința dobânzii trebuie avute în vedere dispozițiile vizând restituirea și respectiv termenele statuate prin dispozițiilor Codului d e procedură fiscală precum și faptul că cererea de acordare nu numai că era prematură dar și inadmisibilă în condițiile lipsei plângerii prealabile.
Prin demersul său DGFP Baa rătat că taxa a fost corect reținută, dispozițiile art.2141și următoarele din Legea 571/20033 nu contravin Tratatului iar în condițiile în care OUG50/2008 privind instituirea taxei de poluare a fost agreată de către Comisia Europeană trebuie respectate dispozițiile ordonanței.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursurilor în considerarea ca taxa de prima înmatriculare contravine dispozițiilor comunitare.
Analizând recursul declarat Curtea reține că nu este întemeiat pentru următoarele:
Prin cererea introductivă intimatul a solicitat obligarea la restituirea taxei de primă înmatriculare în considerarea că a fost obligată să achite în mod ilegal suma menționată în petitul cererii pentru un autoturism deja înmatriculat într-un stat membru al; că deși s-a solicitat restituirea, pârâta a respins cererea, în parte iar acest refuz este nelegal întrucât încalcă prevederile hotărârilor constitutive ale Uniunii și celorlalte reglementări cu caracter obligatoriu și în contextul în care din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele impozitate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și prin urmare să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Plecând de la cele invocate, în raport de actele depuse, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Protocol.
Recurentele au susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurente nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Evident, se susține de recurente, că trebuiau avute în vedere dispozițiile nr.OG 50/2008
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Într-o astfel de situație, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Ca atare, față de cele arătate, Curtea constată că taxa trebuie restituită, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță. Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Desigur se susține că cererea era prematură și inadmisibilă. Nici această susținere nu poate fi reținută câtă vreme așa cum corect a reținut instanța existau acte ce întruneau cerințele cerute și de vreme ce refuzul se relevă nejustificat.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul iar în baza art.274 pr.civ. va obliga recurentele în solidar la plata către intimat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNî mpotriva sentinței civile nr.350 din 23.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească în solidar intimatului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
-
Red.FT/
5ex./18.01.2010
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
