Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.459/R/CA-. Dosar nr.2679/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B, împotriva Sentinței civile nr.353/CA din data de 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite". La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenta pârâtă Direcția Fiscală
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 353/CA/30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea ""- B, în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B și, în consecință, s-au anulat Dispoziția nr. 65/31.03.2008 și Decizia de impunere nr. -/18.01.2008 emise de intimată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Dispozițiile art. 250 pct. 9 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal instituie scutirea de la plata impozitului a clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar dispozițiile art.257 pct.1 din același act normativ prevăd scutirea de impozit pentru terenurile pe care sunt situate parcurile industriale, științifice și tehnologice potrivit legii. Contestatoarea din prezenta cauză își desfășoară activitatea în perimetrul parcului industrial Pro R, așa cum acesta a fost înființat și delimitat prin Ordinul nr.255/2004, nr.OG65/2001, nr.OUG115/2003, nr.HG1019/2004.
Instanța de fond a reținut că, prin dispozițiile legale mai sus citate, au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale care, așa cum prevăd dispozițiile art.1 pct.2 din nr.OG65/2001, reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri operează în virtutea legii, fiind nefondată și nedovedită susținerea pârâtei că acestea ar reprezenta un ajutor de stat și că acordarea scutirii contravine prevederilor art. 87-89 din Tratatul Comunității Europene, în condițiile în care nu s-a stabilit o altă natură a scutirilor de impozit.
Având în vedere dispozițiile art.250 al.1 pct.9 și art.257 al.1 lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, instanța de fond a constatat că în mod greșit a fost emisă decizia de impunere contestată prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului, în condițiile în care aceasta este scutită, prin lege, de la plata impozitului pe clădiri și pe teren și, de asemenea, în mod greșit a fost respinsă contestația administrativă, prin Dispoziția nr.65/2008.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor art.218 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, art.18 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.250 al.1 pct.9 și art.257 al.1 lit.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, a fost admisă acțiunea contestatoarei și au fost anulate Dispoziția nr.65/2008 și, pe cale de consecință, și Decizia de impunere nr.-/8634/18.01.2008, ambele emise de intimata Direcția Fiscală
Instanța de fond a reținut împrejurarea că societatea contestatoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că, sentința atacată este nelegală, fiind pronunțată cu aprecierea greșită a legii.
Recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat în contradicție cu prevederile legale în materie, în sensul că scutirile de la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și terenuri ale "", operează în virtutea legii și nu constituie ajutor de stat, astfel cum în mod temeinic și justificat Direcția Fiscală Bas usținut în toate actele pe care le-a întocmit.
De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond a omis a face vreo referire la corespondența pe care Direcția Fiscală Bap urtat-o cu Consiliul Concurenței, instituție care este abilitată, potrivit legii, să facă aprecieri asupra naturii juridice a scutirilor de la plata taxelor și impozitelor prevăzute în Codul fiscal.
Astfel, referitor la susținerile reclamantei, potrivit cărora ar beneficia de facilități fiscale, reprezentând scutiri de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, recurenta a arătat că aceasta nu are un temei justificat, întrucât omite în mod deliberat a interpreta legislația care reglementează acordarea acestora, respectiv Codul fiscal, raportat la dispozițiile nr.OUG117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, în armonie atât cu legislația română, cât și europeană în materia ajutorului de stat.
În ceea ce privește acordarea facilităților fiscale în temeiul prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal în beneficiul "", recurenta a arătat că acestea reprezintă ajutor de stat în sensul dispozițiilor legale anterior menționate, cât și ale art.87 și art.88 din Tratatul Comunității Europene și sunt supuse notificării.
Recurenta a mai susținut că prevederile legale incidente în materia acordării facilităților fiscale, respectiv a ajutoarelor de stat, trebuie coroborate de o așa manieră încât să își găsească aplicabilitatea atât dispozițiile Codului fiscal, cât și ale nr.OUG117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.137/2007.
Recurenta a arătat că, potrivit art.250, alin.1, pct.9 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii, sunt: clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".
Conform art.1, alin.5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "orice măsură de natură fiscală, care constituie ajutor de stat, se acordă potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.137/2007".
Ministerul Administrației și Internelor și-a exprimat, prin adresa nr.34553/03.03.2006 punctul de vedere, potrivit căruia "acordarea scutirii la plată a impozitului pe teren și clădiri reprezintă ajutor de stat, care trebuie autorizat de către Consiliul Concurenței".
În condițiile în care beneficiarii prezintă Consiliului Local al Municipiului B, o decizie a Consiliului Concurenței de autorizare a ajutorului de stat, constând în scutirea de la plată a impozitului pe teren și clădiri, aceștia sunt îndreptățiți legal să beneficieze de aceste facilități.
Recurenta a arătat că în sprijinul acestei argumentații stă și punctul de vedere al Ministerului Administrației și Internelor, care a opinat, așa cum rezultă din adresa nr.16624/03.03.2006, în sensul că "acordarea scutirilor la plată a impozitului pe teren și clădiri, reprezintă ajutor de stat, care trebuie autorizat de către Consiliul Concurenței, conform Legii nr.143/1999".
Recurenta a susținut că, însăși autoritatea care aprobă asemenea ajutoare, respectiv Consiliul Concurenței, prin adresa nr.187/27.02.2007, menționează că "acordarea facilităților fiscale, ce își au temeiul în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, reprezintă ajutor de stat în sensul art87 și art.88 din Tratatul Comunității Europene.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 335/CA/30 martie 2009 Tribunalului Brașov este fondat pentru următoarele considerente:
În cadrul Titlului IX- Impozite și taxe locale, Capitolul II- Impozitul și taxa pe clădiri din Codul fiscal, este reglementat articolul nr 250 intitulat "scutiri", din cuprinsul căruia se reține că " impozitul pe clădiri nu se datorează pentru(9) clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii".
Această ultimă mențiune din textul expus, conduce la concluzia că o astfel de scutire se acordă prin aplicarea unei anumite proceduri legale.
OUG nr 117/2006 a intrat in vigoare conform art 37 al 1, la data de 1.01.2007, dată la care s-a abrogat Legea nr 143/1999.
Potrivit art 2 din Legea nr 143/1999, ajutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităților administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producției anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerțul dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurențial normal.
Ajutorul de stat poate fi acordat prin mai multe modalități, printre care, în cuprinsul art.2 al 8 din aceeași lege, se enumeră cu titlu exemplificativ, exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor.
Noul cod fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003 a intrat în vigoare în perioada în care, în privința ajutorului de stat funcționa legea mai sus menționată, astfel că, regăsindu-se exceptările de la plata taxelor și impozitelor, ca reglementare a acordării, în cuprinsul Legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat, acesta este cadrul legislativ la care face referire art 250 al 1 pct 9 din Codul fiscal, fiind de subliniat faptul că numai în cazul acestei scutiri privind parcurile industriale, legiuitorul a folosit sintagma "potrivit legii".
Această sintagmă nu se reduce doar la normele ce reglementează constituirea și funcționarea parcurilor industriale, ci trebuie analizată în contextul întregului articol de lege și anume impozitul pe teren nu se datorează potrivit legii, respectiv a legii în vigoare la momentul apariției codului fiscal, identificată, astfel cum s-a arătat anterior ca fiind actul normativ ce prevede ajutorul de stat.
Regimul ajutorului de stat a fost, imediat după apariția Legii nr.143/1999 foarte diversificat în sensul că autoritatea în materie, Consiliul Concurenței a emis o serie de ordine în reglementarea acordării ajutorului de stat către persoane juridice din diverse domenii de activitate, aflate în diferite situații din punct de vedere economico-financiar, precum și cu privire la stabilirea plafonului care delimita ajutorul de stat individual de cel pentru care era nevoie de notificare adresată Consiliului Concurenței. Din conținutul tuturor acestor regulamente rezultă că unul dintre mijloacele de acordare a ajutorului de stat este acela al exceptării de la plata taxelor și impozitelor, astfel că, aplicarea către un astfel de ajutor de stat de către persoanele juridice, întreprinderile proprietare ale unor clădiri aflate în parcuri industriale, trebuie analizată potrivit reglementărilor în materie privind acordarea ajutorului de stat.
Prin Ordinul Consiliului Concurenței nr.300/21.12.2006, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pentru ca legislația română să fie în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar, fără suprapuneri sau încălcări ale acesteia, s-au eliminat din dreptul intern acele acte normative care dublează prevederi ale regulamentelor comunitare sau ale altor acte normative comunitare care nu necesită adoptarea unor măsuri naționale de transpunere, printre care și regulamentele emise de Consiliul Concurenței în reglementarea procedurilor privind ajutorul de stat.
Criteriile de eligibilitate care privesc acordarea ajutoarelor de stat în cadrul schemei de ajutor de stat regional sunt prevăzute în Regulamentul Comisiei Europene nr 1.628/2006 privind aplicarea art.87 și 88 din tratatul privind constituirea Comunității Europene.
În cursul anului 2007, prin Ordinul MAI nr.296/18.09.2007 privind aprobarea schemei de ajutor regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, s-a considerat că acest ajutor de stat se încadrează în dispozițiile art.3 din Regulament, elaborându-se o schemă exceptată de la obligația notificării.
Emiterea acestui ordin de elaborarea a unei noi scheme de ajutor de stat vine să întărească interpretarea legii în sensul că scutirile prevăzute de art.250 al.1 pct.9 și art.257 al.1 lit.l din codul fiscal nu pot fi acordate decât drept ajutor de stat în condițiile prevăzute de lege, potrivit criteriilor comunitare și după normele elaborate de ministere.
Ca urmare, prin această interpretare teleologică este evidentă intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr.571/2003 în sensul că scutirile de la plata impozitului pe terenuri și clădiri în cazul parcurilor industriale reprezintă o măsură de natură fiscală ce reprezintă ajutor de stat și care s-a acordat inițial potrivit dispozițiilor Legii nr.143/1999, iar apoi conform nr.OUG117/2006, în acest sens fiind și art.1 al 5 din codul fiscal ( "orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor nr.OUG117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.137/2007" ( anterior prin Legea nr.143/1999 ) ).
Ca urmare, în măsura în care reclamanta nu a făcut demersurile prevăzute de legislația în vigoare pentru anul fiscal pentru care se invocă scutirea, în mod corect a fost emisă decizia de impunere a obligației fiscale.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea, în baza art 312 cod procedură civilă, va admite recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală B și va modifica sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - -.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.353/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de contestatoarea -""- (cu sediul în B,-, jud.B), în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr.845.265/8634/18.01.2008 și a Dispoziției nr.65/31.03.2008 emise de intimată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/26.06.2009
Dact.:-/3 ex./29.06.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.2679/62/R/CA-./2008
Către,
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
Vă trimitem alăturat, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.459/R/CA-./16.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat de intimata Direcția Fiscală B (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.353/30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.-.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
