Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 46/F-
Ședința publică din 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-, jud.A împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04 februarie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 01.09.2008, reclamanta Pac hemat în judecată pe pârâta A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr.73/31.07.2008 emisă de aceasta și restituirea sumei de 568.490 lei, impozit suplimentar și majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită, s-a stabilit nelegal și netemeinic că aceasta datorează impozit suplimentar pe profit, ca urmare a înstrăinării unor active din patrimoniul său.
Astfel, a menționat că, în luna noiembrie 2007, a procedat la reevaluarea activelor corporale - terenuri - impusă de evoluția pieței imobiliare și aprecierea valorii acesteia. Diferențele provenite din această reevaluare le-a înregistrat în contabilitate prin debitarea contului 211 "Terenuri" și creditarea contului 105 "Rezerve din evaluare", cu suma de 3.436.088 lei.
În luna decembrie, a vândut o parte o parte din active, situate în comuna, județul A, cu suma de 3.700.000 lei, efectuând operațiunile în contabilitate, în sensul că la contul 411 "" = 7583 "Venituri din vânzarea activelor" a înregistrat suma de 3.700.000 lei, iar la contul nr.6583 "Cheltuieli privind activele cedate" = 211 "Terenuri", a înregistrat suma de 3.572.880 lei.
Această înregistrare a fost greșit interpretată de către organul fiscal care a considerat că suma provenită din reevaluare se asimilează "elementelor similare veniturilor impozabile purtătoare de impozit pe profit" și, ca atare, aceasta trebuia să-l plătească în raport de valoarea rezultată la evaluare.
Or, în raport de prevederile art.22 alin.5 din Legea nr.571/2003 și pct.57.1. din nr.HG44/2004 - surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale - care a fost anterior deductibil, se impozitează numai la "momentul modificării destinației rezervei ", ceea ce nu este cazul în speță.
Rezerva constituită din reevaluare nu are nici un punct comun cu activul și nu urmează în nici un caz evoluția sau circuitul acestuia, după cum reclamanta nu poate fi de acord că acest impozit poate fi declarat exigibil la data vânzării activului care l-a generat.
S-a mai precizat că sumele au fost achitate, dar acesta nu este un motiv de respingere a solicitării sale privind restituirea sumei plătită fără o bază legală.
În susținere, s-au depus înscrisuri (4-12, 16-39).
Tribunalul Argeș - Secția civilă - prin sentința civilă nr.517/CF/10.11.2008 a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, întrucât suma contestată depășește valoarea de 500.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată la data de 4.02.2009, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivația că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.19 alin.1 teza a II-a Cod fiscal, precum și pct.12 din nr.HG44/2004 (Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal) referitoare la veniturile și cheltuielile ce se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil, între care și elementele similare veniturilor, respectiv "rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situația în care au fost deductibile din profitul impozabil".
Deși, reclamanta nu faptul că diferența din reevaluare trebuie asimilată veniturilor impozabile, consideră că plata se face numai la schimbarea destinației rezervei, raționament ce este în contradicție cu textele sus-menționate.
Or, odată ce prin vânzarea activului, a rezultat "câștig realizat", profit sub forma "surplusului din reevaluări" și prin efectuarea tranzacției s-a constituit baza de impunere, desigur că s-a născut și obligația fiscală (art.23 Cod pr.fiscală), respectiv impozitul pe profit.
La același termen, reclamanta a solicitat proba cu expertiză contabilă, probă respinsă de instanță, în raport cu obiectul dedus judecății, respectiv acela de a stabili dacă este sau nu corectă includerea în profitul impozabil al anului 2007 a rezervelor constituite din reevaluarea activelor, interpretare ce constituie apanajul instanței de judecată și nu al expertului.
Din actele și lucrările dosarului, ce se vor analiza, instanța reține, în fapt, următoarele:
În baza Raportului de inspecție fiscală nr.9626/21.05.2008, încheiat după controlul fiscal la societatea reclamantă, s-a emis Decizia nr.90/21.05.2008, prin care s-a reținut că aceasta datorează bugetului de stat impozit pe profit și accesorii în sumă totală de 568.490 lei.
Astfel, s-a constatat că, în luna noiembrie 2007, reclamanta a procedat la reevaluarea activelor aflate în patrimoniu, rezultând suma de 3.436.088 lei, sumă care a fost înregistrată în evidențele contabile, în contul special de rezervă - cont nr.105.
Ulterior, în luna decembrie 2007, reclamanta a înstrăinat o parte din active, respectiv un teren situat în comuna, județul A, pentru care a încasat suma de 3.700.000 lei, sumă trecută în evidențe la capitolul venituri, după care a efectuat înregistrări în contabilitate în sensul că, în contul de cheltuieli cu activele a consemnat suma de 3.572.880 lei, reprezentând valoarea imobilului de după reevaluare, și nu cea inițială, iar suma de 3.436.088 lei rezultată din reevaluare a rămas în contul special de rezervă - nr.105.
În urma acestor operațiuni, în evidențele sale contabile s-a produs modificarea bazei de impunere, prin adăugarea unui element similar veniturilor, respectiv "diferența din reevaluare" (art.19 alin.1 teza a II-a Cod fiscal și pct.12 din nr.HG44/2004 din Normele Metodologice), pentru care reclamanta era obligată să plătească impozitul pe profit.
Aceasta, deși, recunoaște că reevaluarea, prin asimilare, reprezintă venit impozabil purtător de impozit pe profit, consideră că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.22 alin.5 din Legea nr.571/2003 și pct.57.1. din nr.HG44/2004, în sensul că doar la modificarea destinației rezervei se va plăti impozitul respectiv, nu și pe perioada cât acesta este menținut în capitalul propriu. Ca atare, nefiind exigibil la data vânzării activului care l-a generat și, totodată, nemaiavând nici un punct comun cu activul, nu va urma evoluția sau circuitul acestuia, deci, nu va fi susceptibil de impozitare.
Această interpretare este eronată, întrucât, surplusul de 3.436.088 lei, este câștig realizat la momentul ieșirii terenului din patrimoniu, când s-a încasat un preț ce include diferența de reevaluare, diferență care a rămas, pe de altă parte, sub formă de rezervă în evidența contabilă.
Deci, nu schimbarea destinației rezervelor, impune plata impozitului, ci vânzarea activului în care este încorporat surplusul din evaluare, ce devine câștig realizat, supus impozitării.
Având în vedere că rezervele din reevaluare, aferente activelor vândute, au fost deductibile din profitul impozabil respectiv în contul corespunzător cheltuielilor privind activele cedate (cont 6583), când s-a înregistrat ieșirea din patrimoniu a activelor vândute, reclamanta trebuia să ia în calcul la determinarea corectă a profitului impozabil, rezervele din reevaluare ca și elemente similare veniturilor și să le înscrie în Declarația privind impozitul pe profit pe anul 2007. Procedând altfel decât reglementarea legală, reclamanta a rămas cu un câștig sustras impozitării, ceea ce justifică obligarea la plata sumei de 549.774 și a majorărilor de întârziere în sumă de 18.716 lei, soluția de respingere a contestației sale de către pârâtă fiind corectă.
Față de cele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor Legii nr.551/2003 și nr.HG44/2004 - privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunii formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-, jud.A, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
18.02.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
