Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.468
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile judecător
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în F,- și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în F,-, împotriva sentinței nr.572/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin consilier juridic în baza delegației aflată la dosar și intimata " " prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind recurenta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale, precizează că instanța de fond nu a ținut seama de susținerile cu privire la normele aplicabile în cazul mărfurilor introduse temporar în țară în regim vamal de perfecționare activă și reexportate sub forma de produse compensatoare. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod eronat apărările intimatei-reclamante cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.235 din Legea nr.86/2006. Precizează că datoria vamală s-a născut conform prevederilor art.239 din Legea nr.86/2006, situație în care, prevederile art.235 din același act normativ nu-și mai găsesc aplicabilitatea. Verificările efectuate au evidențiat că, pentru mărfurile(produsele compensatoare) reexportate de către reclamantă s-a acordat originea românească (certificatele EUR 1) prin aplicarea prevederilor art.6 din Protocol, cu precizarea că, aplicând aceste prevederi, era obligatorie aplicarea prevederilor art.15 din Protocolul respectiv, încasarea drepturilor vamale aferente cantității de mărfuri neoriginare(materii prime) furnizate de partenerul italian și încorporate în mărfurile (produse compensatoare) reexportate de către reclamant. Pentru considerentele expuse pe larg și în motivele de recurs solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulată de " "
Apărătorul intimatei, consideră că instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea art.235 din Legea nr.86/2006 și a prevederilor art.238 alin.1 și 2 din Legea nr.86/2006. Precizează că potrivit prevederilor art.134 alin.1 lit.a din Legea nr.86/2006 mărfurile străine importate în România în regim de perfecționare activă și care sunt destinate reexportului în teritoriul vamal al României sub forma de produse compensatoare nu sunt supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială. Faptul că pentru o serie de materii prime au fost anulate ulterior certificatele EUR 1, aceasta nu se datorează culpei, fraudei sau neglijenței, motiv pentru care sunt perfect aplicabile prev.de art.235. Arată că locul unde s-au produs faptele ce au generat datoria vamală este Italia și că această societate are obligația de a achita taxe de import ca urmare a introducerii în spațiul Comunitar de materie primă de origine necomunitară, materie ce a fost ulterior exportată și respectiv importantă de recurentă ca reprezentând marfă Comunitară. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanta " " F, a solicitat anularea Deciziei nr.9/20.02.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V și a . de plată din 21.02.2008 precum și restituirea sumelor plătite prin punerea în executare de pârâtă a Deciziei nr.9/2008.
Tribunalul Vranceaa admis acțiunea prin sentința civilă nr.572/13.11.2008, dispunând anularea celor două acte fiscale și restituirea sumelor reținute.
Prima instanță a reținut în motivarea sentinței pronunțate că reclamanta a efectuat importuri de materii prime de la societatea italiană în regim de perfecționare activă în sistem cu suspendare de la plata drepturilor de import pentru realizarea de produse corespunzătoare neexportate aceleași societăți italiene.
Materia primă importată astfel a avut la bază Autorizația de perfecționare activă nr.335/22789/30.09.2005 (fila 91) și Autorizația pentru un regim vamal economic tratament tarifar favorabil pentru o destinație finală nr.17/27.09.2006 (fila 93).
În urma controlului efectuat Administrația Vamală din Italia a constatat că anumite certificate EUR 1 eliberate la cererea SC Sp A pentru bunuri exportate în România sunt false, bunurile nefiind de origine comunitară.
S-a procedat la invalidarea acestor certificate de către autoritatea vamală italiană care a sesizat și Direcția Tehnică de și Vamal din cadrul Agenției Naționale a Vămilor din România.
Ca urmare a acestei sesizări reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G și ai Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V au procedat la verificarea operațiunilor de export ale reclamantei ținând cont că certificatele EUR 1 invalidate acopereau mărfuri importate în regim suspensiv.
Din procesul verbal de control încheiat la 19.02.2008 rezultă că mărfurile acoperite de aceste certificate au devenit neoriginare și au intrat în componența produselor compensatoare reexportate de SC SA motiv pentru care aceasta datorează taxe vamale.
În baza acestui proces verbal de control Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vae mis Decizia nr.9/10.02.2008 - decizie pentru regularizarea situației privind stabilirea obligațiilor suplimentare stabilite în urma controlului în sarcina reclamantei în sumă de 7625 lei, majorări aferente de 42.553 lei, comision vamal în valoare de 1720 lei și majorări aferente în cuantum de 1223 lei.
A mai fost emisă și Înștiințarea de plată nr.1644/21.02.2008 prin care este înștiințată reclamanta despre obligațiile de plată la bugetul de stat și titlurile executorii nr.125 și 126/18.04.2008 pentru aceste obligații fiscale.
Contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr.9/20.02.2008 a fost soluționată de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul V, cu depășirea termenului de 30 zile și ulterior sesizării instanței, prin Decizia nr.19/29 mai 2008.
Reclamanta a formulat contestație și împotriva acestei decizii, astfel că, prin Încheierea din 4.09.2008 cauzele au fost conexate.
Reclamanta a importat materie primă de la societatea italiană în regim de perfecționare activă în sistem cu suspendare de la plata drepturilor de import pentru realizarea de produse compensatoare neexportate aceleași societăți italiene în condițiile art.107 al.1 și art.134 al.1 lit.a din Legea nr.86/2006, cu scutire de plata drepturilor de import.
La baza acestor importuri a stat Autorizația nr.335/22789/30.09.2005.
Invalidarea certificatelor EUR 1 pentru materia primă importată nu a avut loc din vina reclamantei, situație în care reclamantei îi sunt aplicabile disp.art.235 din Legea nr.86/2006, potrivit cărora în situația în care tratamentul tarifar favorabil se aplică și în cazuri în care a luat naștere o datorie vamală cu condiția ca persoana în cauză să nu fie acuzată de fraudă sau neglijență.
Or din actele depuse la dosar rezultă că invalidarea certificatelor EUR 1 în cauză s-a datorat vinovăției societății italiene.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Direcția regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond a făcut o analiză incompletă și insuficientă a probelor cauzei, dând și o greșită interpretare a legii.
În recursurile declarate de ambele recurente se susține că invalidarea certificatelor EUR 1 pentru mărfurile importate, fără ca aceasta să se fi datorat fraudei sau neglijenței reclamantei, nu poate conduce, cum greșit a reținut instanța, la absolvirea de la plata obligațiilor vamale, neavând relevanță buna sau reaua credință cu care acționat aceasta.
Reclamanta a importat mărfuri în regim suspensiv de perfecționare activă, din Italia, însoțite de documente de origine emise de Autoritatea Vamală din Italia, pe care le-a procesat și reexportat, atestând originea română dobândită de produsele compensatoare, prin înscrierea acestei mențiuni pe factură.
Instanța a constatat originea extracomunitară a mărfurilor, prin aceia că materia primă neoriginară a intrat în componența produselor compensatoare exportate, dar a considerat că reclamanta are dreptul de a beneficia în continuare de tratamentul tarifar favorabil prevăzut de art.34 alin.1 lit.a din Legea nr.86/2006, în mod eronat.
Sub un alt motiv, de recurs este invocată greșita reținere în cauză a disp.art.238 alin.1 și 2 din Legea nr.86/2006, pierzând din vedere că reclamanta a procedat la reexportarea produselor compensatoare, operațiune realizată prin confirmarea originii dobândite română pe factură, conform art.16 din nr.OUG192/2001.
Instanța trebuia să observe că potrivit legislației aplicabile cauzei, produsele obținute din materia primă extracomunitară exportată, nu sunt exceptate de la plata taxelor vamale, decât în situația când acestea ar fi reținute pentru consumul intern.
În cauză erau incidente disp.art. 4 și 15 din Protocolul nr.4, respectiv art.220 din Regulamentul 2913/1992 precum și art.239 din Legea nr.86 privind Codul vamal.
Recursurile s-au declarat în termen legal și sunt exceptate de la taxa de timbru.
Recursurile sunt nefondate.
Probele cauzei au evidențiat faptul că societatea reclamantă a importat mărfuri în regim de perfecționare activă în perioada 2005 - 2006, în sistem de suspendare, din Italia, în vederea realizării de produse compensatoare ce urmau a fi reexportate societății italiene.
Ulterior, administrația vamală din export cu adresa nr.2007/9143/12.09.2007 a comunicat, Autorității Naționale Vămilor că, urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că exportatorul italian ( societatea ) a declarat în mod fals că bunurile exportate în România sunt de origine comunitară.
În consecință, dovezile de origine reprezentate de certificatele EUR 1, ce au fost utilizate de reclamantă la introducerea temporară a mărfurilor în România, au fost eliberate incorect și nu beneficiază de preferințe tarifare, astfel că aceste dovezi au fost invalidate.
Ca urmare, direcțiile de specialitate din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, au procedat la efectuarea unui control ulterior asupra operațiunilor desfășurate de reclamantă și care au cuprins perioada 2005 - 2006, finalmente stabilindu-se în sarcina acesteia datorii vamale și accesorii (majorări taxe vamale, majorări comision vamal) în sumă totală de 122.121 lei.
Legalitatea controlului, dar mai ales a rezultatului său, a făcut obiectul contestației formulate de societatea reclamantă, contestație respinsă la nivelul Biroului de Soluționare a Contestațiilor și admisă ulterior de instanță cu consecința anulării actelor întocmite și a deciziilor de impunere la plata datoriei vamale.
În recursurile declarate de cele două recurente, sarcina Curții este aceea de a verifica dacă, soluția instanței de fond este corectă, în raport de situația de fapt expusă de reclamantă.
Sub acest aspect se impune a constata că, starea de fapt reținută corespunde realității decurgând din afirmațiile părților și susținută prin probele administrate.
În ce privește starea de drept, atât la nivelul Biroului de Soluționare a Contestațiilor, cât și al instanței, referirile la dispozițiile legale aplicabile cauzei, sunt esențialmente greșite.
Ambele recurente, fac referiri la încălcări sau interpretări eronate ale dispozițiilor din Protocolul din 07 decembrie 2001 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă pe care însă le coroborează cu dispozițiile Legii 86/10 aprilie 2006 privind Codul Vamal al României.
Or, dacă în ce privește Protocolul, acesta ar fi putut fi invocat, critica adusă sentinței pentru greșita aplicare a legii cu referire specială la Legea nr.86/2006, este nefondată.
Atât instanța de fond cât și recurentele au reținut ca aplicabile cauzei dispozițiile Legii nr.86/2006, deși perioada supusă verificării este 2005 - 2006.
Pentru perioada anului 2005, aplicabile cauzei erau dispozițiile Legii nr.141/24 iulie 1997 publicată în nr.180/ 1 august 1997 intrat în vigoare în 60 zile de la data publicării împreună cu Regulamentul din 9 noiembrie 2001 de aplicare a Codului vamal, aprobat prin nr.HG1114/2001, în raport de care urmau a fi examinate susținerile părților.
Pentru anul 2006, respectiv parte din el, urmau a fi avute în vedere dispozițiile Legii nr.86/10 aprilie 2006 privind Codul Vamal al României publicat în nr.350/19.04.2006 intrat în vigoare în 60 zile de la publicare, precum și Regulamentul de aplicare, aprobat prin nr.HG707/7 iunie 2006.
Organele de control nu au verificat legalitatea operațiunilor vamale pe perioade, în raport de succesiunea legilor apărute în domeniu, astfel încât instanța nu se poate substitui acestora, în determinarea perioadelor, față de care, dispozițiile legale care aveau incidență, urmau a fi interpretate.
Așa fiind soluția instanței de fond este corectă sub aspectul admiterii contestației și anulării actelor emise de organele vamale care, au avut în vedere dispoziții legale care, fie nu puteau retroactiva, fie nu erau aplicabile unei perioade determinate.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în F,- și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în F,-, împotriva sentinței nr.572/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința nepublică de la 07 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red./01.06.2009
Tehno ZE/2.06.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
