Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 476/2009
Ședința publica din data de 4 FEBRUARIE 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța preș. secție
GREFIER:
-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 2332/16.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu reclamantul - REPREZENTAT DE FILIALA M - AGENȚIA B M și cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat -., pentru reclamant, cu împuternicirea avocațială la fila 26 și 58 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Pentru fondul cauzei taxa judiciară de timbru a fost achitată în cuantum insuficient, reclamantul datorând o diferență taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, sens în care a fost citat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat pentru acest termen de judecată pentru depunerea de înscrisuri și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 30.01.2009 reclamantul, prin avocat -., a depus întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată, anexându-se și împuternicire avocațială av. -. - fila 58 din dosar - și chitanță reprezentând onorariu avocațial, respectiv filele 34 - 59 din dosar.
Curtea, constatând că la fondul cauzei reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum insuficient, respectiv 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și apreciind că taxa judiciară de timbru datorată pentru fondul cauzei este de 43 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, pune în vedere reprezentantului reclamantei să depună dovada achitării diferenței taxei de timbru aferente fondului, în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, sub sancțiunea dării în debit.
Reprezentantul reclamantului solicită aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, respectiv darea în debit a reclamantului cu suma de bani reprezentând diferența taxei judiciare de timbru aferentă fondului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul reclamantului arată, raportat la mandatul de reprezentare, că toate persoanele care au depus acte la Filiala.R M în vederea promovării acțiunilor sunt membrii R, aceasta fiind și una dintre condițiile contractului de asistență juridică, sens în care a depus la dosarul cauzei înscrisuri. -ul nu a introdus nici o acțiune în justiție, nu a exercitat dreptul de chemare în judecată și nici de reprezentare în instanță a unei persoane, astfel în comunicatul dat publicității s-a arătat că R va angaja o firmă de avocatură care să reprezinte în justiție interesele persoanelor care o mandatează iar contractul de asistență juridică încheiat, în condiții de perfectă legalitate, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 5 din Statutul profesiei de avocat și alte art. 68 alin. 1. proc. civ. între Filiala M și avocat menționează cele 16 activități pe care le va desfășura avocatul. În speță persoanele care cer în justiție restituirea taxei de primă înmatriculare sunt membrii R și au acceptat să fie reprezentați în justiției de Casa de Avocatură aleasă de conducerea Filialei. Singura diferență dintre un proces obișnuit pentru restituirea taxei de primă înmatriculare și o astfel de speță este aceea că în primul caz partea își alege direct reprezentantul iar în cazul de față acesta este ales de Filiala R, în condițiile art. 126 alin. 5 din Statutul profesiei de avocat. Art. 4, 5 și 8 din Statutul prevede posibilitatea acordării unei asistențe juridice consultative din partea -ului față de membrii săi. Mai mult, articolul nr. 126 alin. 5 din Statutul profesiei de avocat prevede că beneficiar al contractului de asistență juridică poate fi și o terță persoană, care poate accepta tacit, prin depunerea actelor necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare și pentru promovarea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantei mai relevă faptul că potrivit Statutului adoptat la 04.04.2004 filialele județene nu au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că nu au exercițiul drepturilor procesuale pentru ca să poată sta în judecată potrivit art. 42 Cod procedură civilă. De asemenea, întrucât obiectul de activitate al nu este de a angaja litigii de contencios fiscal pentru membrii săi, nici central, care are personalitate juridică, nu poate confirma introducerea acțiunii de către filiala sa fără personalitate juridică. -ul nu a făcut altceva decât să îi sprijine pe reclamanți să își înmatriculeze mașinile și să promoveze acțiunea, reclamanții putând beneficia de asistența juridică consultativă din partea Automobil Club Român, potrivit prevederilor Statutului.
În ceea ce privește dovada provenienței autoturismului în cauză, apreciază că nu este necesară depunerea unor alte înscrisuri decât cele existente la dosarul cauzei, întrucât prin adoptarea OUG nr. 50/2008 a fost înlăturară și taxa de primă înmatriculare și necesitatea depunerii actelor privind proveniența autovehiculului, fiind suficient să se facă dovada că a plătit taxa de primă înmatriculare iar nu și dovada că autoturismul provine din UE.
Reprezentantul reclamantului arată că dreptul la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare și a dobânzilor se acordă în condițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 2. fiscal prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. 4, ale art. 117 alin. 1. proc. fiscală și ale art. 2 și 3. fiscal. Apreciază că dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu pot fi aplicate și raporturilor juridice anterioare adoptării acestei ordonanțe, așa cum rezultă din prevederile art. 1. proc. civ. și ale art. 15 din Constituția României. Pentru autovehiculele înmatriculate în România înainte de 1 iulie 2008 nu există obligația plății taxei de poluare.
Instanța de fond a sesizat în mod corect că se solicită recunoașterea dreptului contribuabilului la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitată nelegal la bugetul de stat. Dreptul reclamantului la restituirea taxei de primă înmatriculare rezidă din dispozițiile art. 90 paragraf I din Tratatul CEDO. Prin adoptarea OUG nr. 50/2008 legiuitorul a prevăzut dreptul reclamantului de a obține restituirea diferenței de taxă. De asemenea, legiuitorul a avut în vedere restituirea taxei de primă înmatriculare nu numai pentru cei ale căror mașinii provin din UE, ci și pentru ceilalți, întrucât nu se face nici o distincție între solicitanți.
Pentru motivele arătate mai sus, reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului formulat pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la data de 20.01.2009 și acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2332 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile de prescripție, prematuritate și lipsa recursului prealabil, formulate de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B M - B M în contradictoriu cu reclamantul - B M prin - Filiala M - Agenția B
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință:
A fost anulat actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamant sub nr. 19040/04.07.2008.
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 3930 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/10.07.2007.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantului suma de 3930 lei cu dobânda legală de 0,1% pe zi de întârziere calculată începând cu data de 25.07.2008 și până la achitarea integrală.
Au fost obligate pârâtele la plata către mandatarul reclamantului, - Filiala Mas umei de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pe fondul cauzei, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozitiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform caruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța a apreciat că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.
Pe de altă parte se constată că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nicio dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG 50/2008.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, instanța a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzilor solicitate la nivelul celor prevăzute de art.120 alin.7 raportat la art.124 alin.2 pr. Fiscală începând cu a 45 -a zi de la data când reclamantul a solicitat restituirea taxei incasată nedatorat ( aceasta fiind 16.06.2008) respectiv de la data de 01.08.2008.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art.7 din legea 554/2004, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 7 ind.1 din legea 554/2004 care arată că în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, instanța a constatat ca procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne, și sunt aplicate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la soluții diferite. Ori în cazul de speță textul Tratatului european invocat în apărare de către reclamanta, este foarte clar și fără echivoc stabilește interdicția de stabilire a unor taxe noi peste cele prevăzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Având în vedere cele de mai sus, excepțiile au fost respinse.
Pentru aceste motive acțiunea reclamantului a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Se susține în esență că instanța de fond reține în mod eronat că perceperea taxei de primă înmatriculare creează o discriminare în raport cu autoturismele rulate aduse din import, deși potrivit art. 2141-2143din Codul fiscal, această taxă specială de înmatriculare se percepe indiferent de proveniența autovehiculului, (din import sau de proveniență românească) și se raportează la operațiunea de înmatriculare-punerea în circulație pe teritoriul României și intrarea în parcul auto național a autovehiculului respectiv.
De asemenea se arată că sentința recurată a fost pronunțată cu depășirea puterii judecătorești, că instanța de fond a interpretat greșit acul juridic dedus judecății acesteia, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B- prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul CE.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.
S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantului și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantului ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr.1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantului către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre UE anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul -. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art.274 pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M împotriva sentinței civile nr.2332 din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./05.02.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Liviu Ungur, Eleonora Gheța
